EXCLUSIV EVZ. Valeriu Tiţa, antrenorul român care a pregătit Siria la ediţia din acest an a Cupei Asiei pe naţiuni, a povestit pentru EVZ câteva dintre experienţele pe care le-a trăit în fotbalul arab.

Până de curând, puţină lume îl cunoştea pe antrenorul Valeriu Tiţa. Tehnicianul în vârstă de 44 de ani, originar din Turnu- Severin, s-a făcut remarcat la această ediţie a Cupei Asiei, unde a participat din postura de selecţioner al Siriei.

În primul meci susţinut în cadrul Grupei B a turneului final, reprezentativa siriană a învins, surprinzător, selecţionata Arabiei Saudite cu scorul de 2-1. Echipa pregătită de Tiţa a cedat însă cu acelaşi scor, 1-2, următoarele două jocuri, cu Japonia şi Iordania, şi a ratat astfel calificarea în sferturile de finală ale competiţiei.

Aflat în vacanţă la Turnu-Severin, Valeriu Tiţa a acordat un interviu pentru EVZ în care a dezvăluit amănunte picante din cariera sa de antrenor. Nu vrea să revină în ţară

EVZ: Domnule Tiţa, sunteţi mulţumit sau nu de prestaţia Siriei la Cupa Asiei? Valeriu Tiţa: Eu cred că nu ne-am prezentat rău. Sigur, regret că n-am mers mai departe, în condiţiile în care câştigasem primul meci, cu Arabia Saudită, iar în cel de-al doilea joc, cu Japonia, am fost aproape de a scoate un egal. Din păcate, am pierdut partida decisivă cu Iordania pe două greşeli flagrante ale noastre. Iordanienii ne-au dat două goluri fără să tragă niciun şut pe spaţiul porţii.

Nu v-a reproşat nimeni faptul că aţi ratat calificarea în "sferturi"? Nu. Din contră, şefii federaţiei mi-au propus prelungirea contractului până în 2014. Eu am venit la naţionala Siriei în decembrie anul trecut, după ce fostul selecţioner, un sârb, a părăsit echipa din motive numai de el ştiute. Acordul meu cu federaţia de la Damasc s-a întins doar pe durata turneului final al Cupei Asiei.

Veţi rămâne, aşadar, selecţionerul Siriei? Sincer, nu ştiu. Mai am câteva oferte din zona Golfului, de la unele cluburi din Emiratele Arabe Unite, Qatar şi Kuweit, iar acestea sunt destul de tentante din punct de vedere financiar. Sub aspect profesional, însă, aş dori să rămân selecţioner. Voi vedea, deocamdată stau acasă, la Turnu- Severin, şi mă odihnesc. Am nevoie de o vacanţă, pentru că în ultimele săptămâni m-am consumat foarte mult. O să mă decid până pe 8 februarie, când mă voi întoarce în Siria şi îi voi anunţa pe cei de la federaţie de hotărârea mea.

Dar în România nu vă tentează să antrenaţi? În momentul de faţă, nu. Nu că vreau să mă laud, dar mi-am făcut, cât de cât, un nume în fotbalul arab şi prefer să rămân acolo. În România, am avut o experienţă nefericită cu câţiva ani în urmă, când am pregătit echipa din Turnu- Severin. La club erau probleme mari cu banii, jucătorii făceau grevă din cauză că nu-şi primeau salariile la timp, aşa că numai condiţii de muncă nu erau.

În fotbalul sirian sunt mai mulţi bani decât la noi? Nu chiar. Probleme cu banii am avut şi la Al-Ittihad Aleppo, echipa pe care am pregătit-o înainte de a prelua naţionala Siriei. Probabil că n-o să mă credeţi dacă vă spun că, anul trecut, am câştigat cu această formaţie Cupa AFC, o competiţie din Asia care e echivalentul Ligii Europa de la noi, cu un singur rând de echipament! Pentru adjudecarea acestui trofeu, clubul a primit de la Confederaţia Asiatică de Fotbal 600.000 de dolari, dar nici eu şi nici jucătorii n-am văzut vreun ban. M-am supărat şi i-am anunţat pe şefii clubului că, în aceste condiţii, renunţ. Ei n-au vrut să mă lase să plec, dar norocul meu a fost că oficialii federaţiei au intervenit şi i-au convins să mă lase să vin la naţionala Siriei.

La noi, patronii de cluburi obişnuiesc să le impună antrenorilor anumiţi jucători. Se întâmplă la fel şi pe la arabi? Eu nu m-am confruntat niciodată cu o astfel de situaţie. Poate că se întâmplă aşa ceva în ţările unde echipele sunt patronate de şe ici, dar în Siria cluburile sunt organizate aproape la fel ca în Europa, cu preşedinţi, vicepreşedinţi, manageri, iar antrenorul este lăsat să-şi vadă de treabă. De altfel, una dintre condiţiile mele pentru a veni la naţionala Siriei a fost aceea să renunţ la şapte jucători care trecuseră de 30 de ani şi să aduc alţii tineri în locul lor. Le-am explicat şefilor federaţiei că n-ai cum să obţii rezultate bune cu fotbalişti de 30 de ani care n-au câştigat nimic în carieră. Ei au înţeles şi mi-au spus că nu este ni cio problemă, mi-au dat mână liberă.

E greu pentru un tehnician european să lucreze în ţări cu o altă cultură? Sigur că este greu, dar m-am o bişnuit. Am petrecut mulţi ani în fotbalul arab şi am învăţat astfel obiceiurile de acolo. Fotbaliştii a rabi sunt talentaţi, dar au o altă cul tură şi mentalitate decât cea cu care suntem noi obişnuiţi. Ca să lucreze bine cu jucătorii de acolo, antrenorii trebuie să-i înţeleagă şi să se adapteze obiceiurilor lor, pentru că este foarte greu să le schimbi mentalitatea.

"Ilie Balaci m-a ajutat foarte mult. El m-a adus la Raja Casablanca, în Maroc. Cariera de antrenor mi-am construit-o însă singur.", VALERIU TIŢA, antrenorul care a condus Siria la Cupa Asiei

6 meciuri a adunat Valeriu Tiţa pe banca tehnică a Siriei