Maşinile Colegiului Tehnic "Traian" din Capitală ruginesc în garaje, deoarece, de zece ani, directorii unităţii de învăţământ nu au reuşit să organizeze o şcoală de şoferi.

Înainte de Revoluţie, unul dintre motivele pentru care părinţii îşi îndemnau copiii să meargă la şcolile cu profil tehnic era că, după absolvire, aveau o meserie. Mai mult, la unităţile de învăţământ cu profil auto, elevii puteau urma gratuit şi cursurile şcolii de şoferi, iar permisul auto conta mai mult decât orice altă diplomă.

Cuvântul "meserie" s-a golit însă de toată importanţa pe care a avut-o cândva, devenind mai degrabă o "brăţară de tinichea" zdrăngănită fără niciun fel de ecou în faţa absol venţilor de şcoli generale. Iar de ceva vreme, liceele teoretice instruiesc din ce în ce mai mulţi viitori candidaţi la facultate. Şcolile tehnice ajung, în schimb, să scoată generaţii din ce în ce mai puţin numeroase de meseriaşi. Este şi cazul unei şcoli din Capitală, care reuşeşte să instruiască mecanici auto fără carnet de conducere.

Maşini pentru dotat garajul

Obişnuiţi să se uite cu mâna întinsă către Ministerul Educaţiei fără răspuns, când acesta dotează totuşi şcolile, directorii nu ştiu cum să administreze "donaţia". La Colegiul Tehnic "Traian", spre exemplu, au existat vreo 20 de maşini care puteau să devină baza materială a unei şcoli de şoferi.

Mare parte dintre acestea au fost lăsate însă să ruginească în garaj şi au ajuns, în final, la casat. Iar cele câteva în stare de funcţionare sunt scoase doar la scurte promenade prin curtea şcolii.

Noua directoare, Carmen Ștefan, în funcţie de numai șase luni, încearcă să repare ce nu s-a făcut într-un deceniu. E drept, fără prea multă susţinere din partea colegilor din Consiliul de administraţie.

ÎN AŞTEPTARE

Maşini ţinute în garaj până la casare

În curtea Colegiului de pe strada Luigi Galvani stau aliniate mai multe maşini. Unele arată binişor, altele par că s-au lipit de pământ şi n-ar putea să le mai scoată nimeni de acolo. Poate doar să fie lăsate să se scufunde ca într-o mlaştină. Nici nu e de mirare, mai ales că nu le-a mai clintit nimeni. Şcoala are însă şi o Dacia Logan cu doar 37 de kilometri la bord primită de la Ministerul Educaţiei în 2008, care n-a văzut şoseaua decât o singură dată, când a fost scoasă pentru revizia tehnică. De atunci rugineşte în garaj.

În procesul-verbal de predare-primire scria "destinată pregătirii practice a elevilor în vederea obţinerii permisului auto". Conducerea de atunci a şcolii a lăsat însă autoturismul să doarmă în garaj. Mai mult, în 2007, a cheltuit peste 7.500 de lei pentru reparaţii auto şi achiziţia de piese pentru alte maşini.

Plimbări prin curtea şcolii

"Nu se poate spune că nu aveau cu ce să organizeze şcoala de şoferi, atâta timp cât au mai cheltuit bani pentru repararea acestor maşini. Avem şi doi instructori auto, care acum pot face conducere doar prin curtea şcolii. Am început demersurile pentru a face o şcoală de conducere auto de prin 1998, dar nu s-a vrut. Eu nu mai vreau nimic pentru mine, fiindcă în doi ani ies la pensie, dar sunt mulţi copii care nu au posibilităţi financiare pentru a face şcoala şi i-ar ajuta foarte mult la angajare, după absolvire", explică maistrul Tudor Bănuţă.

Demersurile făcute de profesor în 1998 au continuat cu crearea unui laborator de legislaţie rutieră, pe banii dascălilor de la catedra tehnică. A cumpărat apoi din propriul buzunar o rampă şi două calculatoare cu bani donaţi de elevi.

"Este mai mult decât necesar pentru un copil care învaţă mecanică auto să aibă şi un carnet de conducere. El trebuie să poată să facă şi o probă a maşinilor reparate", completează maistrul.

"Nu există maşini pentru şcoală de şoferi"

După mai multe demersuri fără niciun rezultat la conducerea şcolii, acesta s-a hotărât să se adreseze celor de la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB). Răspunsul a fost doar o constatare a situaţiei din prezent.

"Lucrurile stau în felul următor: există cinci maşini nefolosibile, care nu au autorizaţii tehnice şi, pentru a se face o şcoală de şoferi, ai nevoie de cel puţin două maşini cu dublă comandă. Iar în prezent există doar un autovehicul cu dublă comandă. În plus, şcoala se află în proces de reparaţii şi nu există spaţiu pentru a se face laboratorul de legislaţie auto", a explicat Marian Banu, purtătorul de cuvânt al ISMB. Nimic însă şi despre cum s-a ajuns la această situaţie.

În ceea ce priveşte existenţa maşinilor cu dublă comandă, profesorul Tudor Bănuţă spune că aceasta este doar o scuză. "Se ştie că un instructor poate să-şi facă singur dublă comandă la o maşină, ăsta nu e un impediment. În plus, avem clasă de mecanică, putem, împreună cu copiii, să reparăm maşinile respective, ar fi un exerciţiu bun pentru ei. Dacă se dorea, se putea face ceva. Pentru autorizaţii şi do tarea completă a unui laborator de legislaţie ar trebui să se cheltuiască mai puţin de 50 de milioane", completează acesta.

Directoarea Carmen Ștefan spune că, după ce unitatea de învăţământ va ieşi din procesul de reabilitare, se vor demara formalităţile pentru înfiinţarea şcolii de şoferi. "În momentul acesta nu dispunem de nicio sală în care să se poată face clasă de legislaţie auto. După ce vom termina cu reabilitarea, o vom face. De ce nu s-a făcut mai demult? Nu ştiu, am înţeles că nu au existat fonduri, maşini cu dublă comandă... Situaţia nu este plăcută, eu aşa am găsit aici, un război", a specificat aceasta.

TRANSFORMARE

De şcolile tehnice a rămas doar numele

Şi, de parcă problema şcolii de şoferi n-ar fi de ajuns, Colegiul "Traian" rămâne "Tehnic" doar pe hârtie. Motivul: există doar două clase de mecanică, celelalte având specializarea Matematică-Informatică, Filologie şi Ştiinţe Sociale.

"Eu sunt de formaţie tehnică, deci am toată deschiderea pentru a organiza clase cu profil tehnic, vă puteţi închipui. Nu am putut, pentru că membrii Consiliului de Administraţie s-au opus. Motivul invocat de ei a fost acela că la clasele teoretice vin copii mai bine pregătiţi şi cu medii mai bune de intrare", explică directoarea Carmen Ștefan. În aceeaşi situaţie se află mai multe şcoli cu profil tehnic din ţară, care în spatele numelui ascund clase teoretice. Asta şi pentru că, în ultimii ani, tot mai mulţi elevi vor să dea la facultate.

Niciunul nu mai visează să fie mecanic sau lăcătuş, chiar dacă piaţa muncii are destule oferte pentru meseriaşi. "Noi avem multe cereri de la diverse firme sau service-uri pentru a duce în practică elevi şi pentru a-i angaja măcar în vacanţe. A avut dreptate cel puţin într-o privinţă Băsescu - a vem nevoie de meseriaşi", spune şi Tudor Bănuţă, maistru-instructor la Colegiul "Traian".

În restul ţării, în majoritatea şcolilor care au şi clase de mecanică sau de vopsitori auto există şi o şcoală de şoferi. Iar avantajele sunt destul de mari, atât pentru şcoală, cât şi pentru elevi.

"Elevii, mulţi dintre ei fără o situaţie materială bună, fac o şcoală de şoferi şi nu mai trebuie să plătească. Noi avem doi instructori auto care sunt plătiţi să se plimbe prin curte. Apoi, ar putea veni şi cei din afara şcolii să ia ore de conducere, iar banii ar merge în contul şcolii. Toată lumea ar avea de câştigat", enumeră profesorul Bănuţă. În urmă cu un an a fost aprobată în Consiliul de Ad mi nistra ţie al şcolii o singură clasă de profil tehnic, restul fiind de matematică-informatică, filologie, vocaţional sportiv şi ştiinţe sociale.

Revoltaţi, profesorii catedrei tehnice au trimis o cerere Consiliului de Administraţie al şcolii pentru a se înfiinţa mai multe clase şi au adus argumente precum dotarea şcolii şi existenţa laboratoarelor de profil, faptul că majoritatea copiilor care se înscriu sunt cu venituri modeste, iar o meserie este foarte importantă pentru ei, dar şi ofertele de locuri de muncă primite de la firme în fiecare an. Nu au reuşit însă să-i clintească în decizia lor pe membrii Consiliului.

De altfel, puţine şcoli cu profil tehnic din ţară au în continuare doar clase tehnice. Tot mai mul te unităţi de învăţământ au strecurat în oferta educaţională, fie ca să-i atragă pe elevi, fie ca să completeze catedrele anumitor profesori, clase de matematică-informatică, filologie sau ştiinţele naturii.

ALEGERE "PRACTICĂ"

Meseria, refuzată de elevi pentru o facultate făcută degeaba

Declinul învăţământului tehnic pare să fi început după 1990, iar motive au fost destule. "Ponderea învăţământului profesional şi tehnic trebuie să fie deasupra celei teoretice şi vocaţionale, este clar. În istoricul înfiinţării şcolilor de arte şi meserii (SAM), prejudecăţile nu au făcut decât să inducă ideea că învăţământul tehnic, inclusiv liceele, sunt de mâna a doua. Asta şi din cauza faptului că elevul care intra la SAM era din start un pierzător, ratase cursa pentru un liceu şi i se punea pe frunte acest stigmat", enumeră motivele Oana Badea, secretar de stat în Ministerul Educaţiei.

Oficialul crede însă că noua lege va aduce schimbări în bine. "Prin adoptarea portofoliului educaţional pe care îl critică mulţi se va introduce o secţiune cu înclinaţii şi aptitudini care nu va face decât să producă un fel de consiliere pentru copil şi părinte", crede reprezentanta ministerului.

Mitul diplomei universitare

Şi Ecaterina Andronescu, fost ministru al educaţiei şi rectorul Politehnicii Bucureşti, crede că elevii trebuie încurajaţi să se îndrepte şi spre învăţământul tehnic. "Este trist însă că există părinţi care cred că nu sunt părinţi buni dacă nu au un copil cu diplomă universitară", spune Andronescu. Aceasta are şi nişte soluţii care ar putea creşte popularitatea vitregitului domeniu tehnic.

"Dacă am egaliza durata învăţământului tehnic cu cel teoretic, adică ambele să fie de patru ani, atunci poate că părinţii ar fi mai deschişi să-şi dea copiii şi la licee tehnice. Pentru că au de ales: îl ţin în şcoală patru ani sau cinci, şi atunci involuntar aleg a doua variantă. Ar fi util şi dacă certificatele de calificare pe care le primesc absolvenţii de colegiu tehnic ar fi valorizate pe piaţa muncii, să înceapă să însemne ceva, să se poată angaja cu ele", mai spune rectorul.

Soluţia: consilierea profesională

Ştefan Vlaston, preşedintele Asociaţiei EduCer, consideră că şcolii româneşti îi lipseşte de fapt consilierea în carieră, asta fiind principala problemă pentru care toţi copiii visează doar la facultate: "Nu există nimeni care să -i spună părintelui unde ar trebui să-şi dea copilul, în funcţie de abilităţi. În plus, nu există niciun mecanism prin care firmele să se implice activ în viaţa şcolilor. În Franţa există şcoli făcute pe banii antreprenorilor. La noi, nimeni nu-i întreabă ce meseriaşi au nevoie în următorii cinci ani. În plus, în Franţa, nu ai voie să mergi la o facultate tehnică dacă nu ai un liceu echivalent. La noi, materiile tehnice se învaţă degeaba".

"Elevul care intra la şcoala de arte şi meserii era din start un pierzător şi i se punea pe frunte acest stigmat.", OANA BADEA, secretar de stat