Piaţa pâinii este sufocată de evazionişti, situaţia fiind specifică României. Pentru Stefanos Krommydas, director general al producătorului de panificaţie Titan, situaţia din ţara noastră arată că autorităţile nu îşi fac treaba. Însă, nici românii nu mai au bani pentru delicatesele brutarilor care nu lucrează la negru.
EVZ : Cum estimaţi că va evolua piaţa pâinii în 2011? Stefanos Krommydas: Piaţa pâinii, fie ea proaspătă, toast sau pâine feliată, este o piaţă stabilă, nu se schimbă în volum, dar există cu siguranţă o trecere de la produsele de lux sau mai scumpe la produsele mai ieftine.
Cum se prezintă România, din punctul de vedere al ponderii evaziunii de pe piaţa pâinii, faţă de alte state europene, cum ar fi Grecia? În comparaţie cu orice altă ţară, nu numai cu Grecia, în România piaţa neagră este un fenomen răspândit, astfel că este aproape imposibil să ai o estimare exactă. Această situaţie se întâlneşte pe întreaga piaţă, nu numai pe cea de pâine. Este vorba de lipsa de control a autorităţii, precum şi de mentalitatea populaţiei. Alte ţări experimentate în eficienţa administrativă au cu siguranţă mai puţine probleme.
Ce poate face statul român pentru a stopa sau reduce evaziunea de pe piaţa painii? Ce exemple de bune practici ne puteţi da din alte state europene? Toate ţările vestice, chiar şi cele mai bogate, au TVA redus pentru industria alimentară. Motivul este, evident, de a proteja segmentul mai sărac al populaţiei, oferindu-le mâncare mai ieftină, precum şi pentru a reduce tentaţia de a se muta pe piaţa neagră. Astfel, aceste ţări au un control mai bun şi mai clar asupra pieţii, cel puţin din punct de vedere fiscal.
Ministrul Agriculturii a declarat, într-un interviu acordat EVZ, că nu va oferi producătorilor din panificaţie niciun bob de grâu de la rezerva de stat, motivând ca aceştia trebuiau să fi încheiat contracte direct cu agricultorii. Ar putea acest tip de colaborare să contribuie la eliminarea evazioniştilor şi la obţinerea unor preţuri corecte pentru producătorii corecţi? Indirect, în timp, această măsură poate soluţiona problema măcar parţial, dar acest lucru nu este cu siguranţă cea mai importantă modalitate pentru a salva situaţia.
Care ar fi, din punctul dumneavoastra de vedere, preţul corect pentru o franzelă de 300 de grame? 1,3 lei preţ la raft, momentan, deoarece piaţa grâului continuă să se majoreze ca preţ, iar pâinea ar trebui să ţină pasul.
Când vor ajunge specialităţi ca pâinea ardelenească pe rafturile magazinelor din statele europene, la loc vizibil? Preferinţele populaţiei pentru diversele tipuri de pâine au la bază obiceiurile culinare locale. Deci, este o problemă ce ţine de consum, nu de producător. Ţări mai dezvoltate şi mai mature care consumă mai înţelept pot fi mult mai greu câştigate de producătorii străini. De aceea, este destul de puţin probabil să vedem produse româneşti pe rafturile magazinelor europene.
Străinii nu pun mare preţ pe mărfurile alimentare româneşti. Ce le lipseşte antreprenorilor români pentru a avea succes pe pieţele externe? Obiceiurile de consum culinar nu se pot transfera foarte uşor de la o ţară la alta; este cunoscut însă că acestea se pot schimba. Ţările mature şi dezvoltate au de asemenea obiceiuri de consum culinar foarte puternice. În aceste condiţii, este foarte dificil pentru managerii români să aibă succes pe pieţele externe.
Recomandările noastre
