Poporul s-a pronun?at ?i, cum democra?ia nu poate fi pus?-n discu?ie, nu mai e nimic de spus în privin?a validit??ii ultimelor alegeri. C?ci aplicarea democra?iei e mai pre?ioas? decât rezultatele punctuale, uneori paradoxale, la care aceast? aplicare duce.
P?c?lit? sau nep?c?lit?, manipulat? sau nemanipulat?, educat? sau needucat?, matur? sau imatur? politic, de?teapt? sau stupid?, majoritatea societ??ii române?ti care a votat a decis clar, f?r? ambiguit??i. Cei care n-au votat n-au jucat jocul politic ?i nu pot fi lua?i în calcul. Înainte de a ne-ntreba de ce vrea poporul o guvernare de stânga, ar fi bine s? vedem mai întâi de ce el nu a mai vrut „regimul B?sescu”, adic? guvernarea de centru-dreapta de pân? acum, c?ci votul a fost, evident, în primul rând negativ. Mai întâi, de ce nu-l mai vrea pe Traian B?sescu însu?i. Motiva?ia e complex? ?i eu nu sunt sociolog. Constat îns? c? aceia?i oameni care-l adulau pe B?sescu acum doar trei ani, când pre?edintele înc? f?cea b?i de mul?ime, s-au întors acum împotriva lui cu o ferocitate la fel de mare ca iubirea de alt?dat?. Greu de spus care-a fost punctul de cotitur?. Dar e semnificativ c? Boc, cel care a fost direct r?spunz?tor pentru aplicarea durelor m?suri de austeritate, nu e urât de oameni deloc, de fapt a disp?rut din peisaj ca ?i când n-ar fi fost. M?car ca instrument al lui B?sescu ?i tot ar fi trebuit s? împart? cu el ceva din ura popular?. A?a încât probabil c? m?surile de austeritate anun?ate de B?sescu sunt departe de a da seam? de tot fenomenul. B?sescu a c?zut ?i pentru c? a condamnat comunismul ?i a deschis dosarele Securit??ii, f?cându- ?i astfel du?mani extrem de puternici. Atacurile continue, din ultimii doi ani, ale Antenelor împotriva celui care l-a deconspirat pe Dan Voiculescu ca fost colaborator al Securit??ii, au avut, cred eu, o pondere chiar mai mare în c?derea lui B?sescu decât m?surile de austeritate. Criza economic? ?i valul de propagand? anti-B?sescu s-au sprijinit reciproc, erodând cu încetul statura pre?edintelui. Dar nu se poate îndeajuns sublinia c? ?i m?surile de austeritate (cu amendamentul c? au fost prea dure), ?i condamnarea comunismului ?i a Securit??ii au fost hot?râri politice corecte. O a treia dimensiune e cea personal?. Obi?nuit cu popularitatea, Traian B?sescu nu s-a mai reg?sit pe sine din momentul în care ?i-a pierdut-o. Din timp în timp a gafat în mod nescuzabil, l?sându-i pe ap?r?torii s?i f?r? argumente. P?s?rica, ?iganca împu?it?, gafele cu Ple?u ?i Arafat, na?iunea de m?mici l-au costat scump pe pre?edinte, c?ci toate aceste ie?iri, de?i ale individului ?i nu ale omului politic, au fost prompt exploatate de adversari. Privind lucrurile obiectiv ?i din perspectiv? istoric?, gafele astea n-ar însemna mare lucru. Churchill, ca s? dau un exemplu (?i f?r? s?-l compar pe B?sescu în nici un alt fel cu el) nu era nici cel mai decent, nici cel mai moral om cu putin??, dar a câ?tigat r?zboiul pentru Anglia. Faptul ?sta n-a contat îns? prea mult pentru popula?ie: el a pierdut alegerile democratice de imediat dup? r?zboi. Pentru Traian B?sescu, cel mai bine ar fi fost s? se opreasc? la un singur mandat. Cu Geoan? pre?edinte ?i cu B?sescu ?eful dreptei în opozi?ie, alta ar fi fost acum situa?ia...
Recomandările noastre
