★★★★ Paul McLain, Soţia din Paris, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012

În librăriile din Statele Unite se vinde în flux continuu un roman cu personaje reale - celebrul scriitor american Ernest Hemingway (1899-1961) şi tânăra lui soţie, Hadley Richarson -, cărora li se adaugă unele fictive. Romanul, publicat în 2011 şi răsplătit cu premii literare importante, a fost tradus până în pezent în 35 de limbi şi în curând va fi şi ecranizat. Iulia Gorzo l-a tradus cu promptitudine în română, la solicitarea experimentatei editoare Denisa Comănescu, de la Humanitas. "E octombrie 1920 şi jazzul e pretutindeni", chiar şi la Paris, unde cei doi tineri soţi locuiesc un timp împreună. Aşa-numita "generaţie pierdută" trăieşte, de fapt, o boemă frenetică, întreţinând o viaţă artistică efervescentă. Din aparentul vârtej de frivolităţi şi de excentricităţi avangardiste ies la iveală creaţii artistice valoaroase. "Tânăr şi neliniştit", atras de aventură şi de experienţe riscante, Hemingway este în acelaşi timp o conştiinţă artistică mereu în stare de veghe. Iată o scenă cu el, descrisă din perspectiva soţiei lui: "A doua zi ne-am trezit târziu, iar eu mă resimţeam încă după Hennessy. Probabil că se resimţea şi Ernest, pentru că, încă înainte să ne dăm jos din pat, mi-a zis: - Azi n-o să produc absolut nimic bun. N-are rost să mă obosesc. - Ai putea să te duci totuşi să încerci, măcar câteva ore, am zis eu simţind o mică înţepătură pentru că nu eram sinceră. - Nu, a zis el. N-o să iasă nimic. Îmi dau seama de pe acum. Ne-am dat jos din pat şi am mâncat de dimineaţă, apoi am hotărât să mergem la Auteuil, la cursele de cai." Totul este relatat şi comentat astfel, din perspectiva femeii (perspectivă care, probabil, îi este mai familiară autoarei decât aceea a bărbatului!). Pentru cititori este interesant să afle cum i se înfăţişa Hemingway soţiei lui. Mi-ar plăcea să apară şi în România un roman despre Veronica Micle (scris, bineînţeles, de o femeie, nu ca "Bălăuca" - de E. Lovinescu).