De ieri e oficial: de la 1 ianuarie vom fi buzunăriţi din nou în căutarea mărunţişului rămas după trecerea prin cea mai dură criză economică a ultimelor decenii. Pretextul e ajustarea, ca în fiecare an, a accizelor la noul curs valutar euro-leu

Noul curs valutar, publicat ieri de Banca Centrală Europeană, este de 4,5223 lei pentru un euro, după ce anul trecut, tot la începutul lunii octombrie, fusese stabilit la 4,3001 lei/ euro. La prima vedere, efectul asupra preţurilor nu va fi unul spectaculos. Accizele reprezintă doar o parte a preţului final, între 5 şi 60%, doar pentru unele produse, iar creşterea cu 5% a cursului nu ar putea destabiliza bugetul unei familii. În contextul actual însă, orice creştere de preţuri le multiplică pe celelalte deja existente, iar rezultatele sunt mai dureroase decât par pe hârtie. Pentru ca nu cumva contribuabilii români să îşi dea seama ce urmează să li se întâmple şi să se ferească, statul are grijă ca produsele accizabile să fie cele pe care sigur le vom cumpăra în continuare, chiar dacă avem bani mai puţini sau ele costă mai mult. Chiar dacă nu pentru motive diferite. La un pol se află produsele energetice (carburanţi, gaze naturale şi curent electric) pe care le cumpărăm de nevoie, pentru a ne încălzi, a ne deplasa sau pentru a folosi orice obiect electrocasnic. La celălalt pol sunt viciile, de care nu putem scăpa din cauza dependenţei pe care o generează acestea: tutun, alcool, cafea. Anul trecut, un studiu al companiei de consultanţă AT Kearney arăta că ponderea ţigărilor şi alcoolului în cheltuielile românilor a crescut de la începutul crizei, de la 6,2% la 7,2%. Cu alte cuvinte, în condiţiile scăderii veniturilor în termeni reali, am putut să renunţăm la haine sau la electronice, dar nu la vicii. Situaţia e aceeaşi pentru benzină şi motorină, cu deosebirea că aceste produse sunt folosite la scară mult mai largă, nu doar de consumatorii finali, ci şi de firme. Iar necesitatea de a te deplasa rapid sau de a transporta mărfuri te împinge să le cumperi şi la preţuri mai mari. Rezultatul e complet diferit pentru fiecare din cele două părţi. În timp ce populaţia şi firmele sunt prinse între ciocanul preţului mai mare şi nicovala necesităţilor sau dependenţelor, statul are un venit sigur şi consistent la dispoziţie. Între 2008 şi 2011,