Lipsa manualelor din şcoli seamănă vrajbă între părinţi şi dascăli. Primii nu pricep ce s-a ales de "educaţia gratuită asigurată de stat", iar ultimii se plâng că elevii distrug toate cărţile care le trec prin mână.

Sutele de lei cheltuite de părinţi înainte de începerea fiecărui an şcolar sunt doar o scurtă încălzire pentru ceea ce îi aşteaptă la clase, acolo unde cărţile nu se mai "moştenesc" de la colegii mai mari, ci se cumpără cu bani grei de pe rafturile librăriilor. Mai vitregiţi decât toţi sunt preşcolarii. În funcţie de reputaţia instituţiei de stat unde merg, "trusoul" de grădiniţă ajunge să coste şi jumătate dintr-un salariu minim pe economie. "Copiii mei, care au 9 şi 5 ani, au fost la două grădiniţe din Bucureşti, situate în zone diferite. La cea din Rahova, rechizitele cerute de educatori au costat 200 de lei, pe când la grădiniţa din centrul oraşului am plătit 350 de lei", povesteşte indignată Valentina, un părinte din Capitală, care a sărit în acest an de 500 de lei cheltuieli cu manuale şi rechizite pentru grădiniţă. Grădiniţa, opţiune de lux De regulă, costurile pe un an de grădiniţă sunt negociate cu părinţii. Pentru a nu face notă discordantă, fiecare contribuie cu o sumă fixă, dar există cazuri când educatorii le pun în braţe o listă de rechizite şi trebuie să se descurce pe cont propriu. "Am primit o foaie xerox cu obiecte necesare, de la carioci şi paiete pentru lucru manual, până la consumabile gen săpun lichid. Am scos deja 200 de lei din buzunar, dar n-am bifat nici jumătate dintre produse", se plânge Dorina, o novice într-ale sistemului educaţional. Discrepanţele dintre pretenţiile educatorilor de la oraş şi cei de la sat sunt uriaşe. Ultimii le cer părinţilor o chetă modestă. "La ţară nu sunt bani, aşa că lista cuprinde materiale ieftine. Costul este sub 20 de lei", explică Alina, educatoare într-un sat din judeţul Galaţi. Reprezentaţii ministerului Educaţiei ridică din umeri şi spun că grădiniţa nu e nici obligatorie, nici gratuită. Realitatea arată însă că micuţii privaţi de această experienţă au mari lacune în privinţa abilităţilor practice. Mai mult, studii realizate în cadrul campaniei "Hai la şcoală!", demarată de UNICEF România, relevă că nefrecventarea grădiniţei este una dintre cele mai des invocate cauze ale absenteismului şcolar. De la clasa a doua şi până la a X-a însă, cărţile noi sunt un rău necesar. Profesorii se plâng că manualele date de minister, cu o durată de viaţă de treipatru ani, ajung indescifrabile în numai un an de utilizare. "Cei mici mai varsă laptele în ghizdan şi s-a terminat", arată Veronica Iancu, directoare la Şcoala Nr.3 din Ploieşti. "Copiii sunt neglijenţi cu manualele vechi. Varsă lapte în ghiozdan sau mâzgălesc pe unde apucă." IANCU VERONICA , director şcoală 300 de lei costă, în medie, manualele necesare pentru elevii din ciclul primar. La liceu, preţul se umflă din cauza limbilor străine Cărţile noi se dau pe sub mână În viziunea celor de la Ministerul Educaţiei, tot elevii sunt ţapi ispăşitori pentru criza manualelor din şcoli. "An de an, 30% din totalul de manuale care pleacă în şcoli sunt cărţi retipărite, care să le înlocuiască pe cele extrem de uzate. Teoretic, ar trebui să fie suficient, practic, nu avem noi bani cât pot să strice copiii", spun reprezentanţii ministerului. Singurii care se bucură pe gratis de mirosul manualelor proaspăt tipărite sunt elevii şcolilor cu trecere la inspectorat. "Acum că sunt a XI-a, cumpăr la toate materiile, dar până anul trecut am avut manuale noi graţie directorului nostru", dezvăluie un elev al Colegiului Economic "Virgil Madgearu" din Capitală.