An de an, profesorii cad la înţelegere cu editurile şi, pentru câteva sute de lei, le vând elevilor "cel mai bun manual auxiliar".

Începutul de an şcolar deschide, totodată, şi sezonul unei afaceri profitabile în rândul profesorilor: vânzarea manualelor alternative la clasă, pentru comisioane egale cu salariul pe o lună. De aici şi popularitatea "caietului suplimentar", un accesoriu scump, folosit de mai toţi dascălii cu pretenţii. Nu e moral, dar e legal, spun experţii. Pe de altă parte, nici părinţii nu par să fie extrem de deranjanţi. Cei mai mulţi nu pun la îndoială buna credinţă a dascălilor, mai ales dacă e vorba de sume mici, care nu bat la ochi. Interesantă este însă lipsa lor de reacţie atunci când preţurile exagerate trădează intenţia profesorului-intermediar. "Am luat două caiete speciale care au costat în jur de o sută de lei. Ni s-a spus că este în interesul copilului să le aibă, aşa că nu ne-am opus", povesteşte mama unui elev de clasa a şasea al Şcolii "Dimitrie Sturza" Nr.59 din Bucureşti. Comerţul şcolar, o afacere cu tradiţiei În realitate, toată lumea închide ochii în faţa unui fenomen care durează de mai bine de zece ani, dezvăluie Dana Papadima, directoarea şcolii particulare "Little London" din Capitală. "Comerţul şcolar a apărut în anii 90', dar nu se face mare tam-tam pentru că fiecare ciupeşte câte ceva, de la inspectori, la profesori", explică directoarea Papadima. Mecanismul e cât se poate de simplu. Dascălii profită de faptul că au libertate deplină să decidă asupra materialelor auxiliare folosite la clasă şi, în schimbul unor comisioane de până la 20% din preţul unui manual, îi conving pe elevi să aleagă în favoarea unei anumite edituri. În timp, dascălii ajung "abonaţi" ai firmei respective, care le furnizează cărţi pentru mai multe serii de copii. "Sunt cazuri în care vorbim şi de 60% comision, la cărţile semnate de inspectorii şcolari care vor să aibă putere de difuzare în şcoli, dar atunci procentul se împarte şi profesorul nu se alege cu mare lucru", arată Papadima, fostă angajată a unei edituri. 60% din preţul unui manual auxiliar este maximum pe care-l pot primi profesorii din partea editurilor. O parte din câştig ajunge la inspectori Caietele auxiliare, un rău necesar Dascălii cu spirit de antreprenor nu pot fi traşi la răspundere, spun reprezentanţii ministerului Educaţiei. Orice material didactic este permis, atâta vreme cât respectă programa şcolară şi părinţii sunt dispuşi să plătească. În plus, spune directoarea de la "Little London", pe-alocuri, gestul profesorilor are o şi o explicaţie validă. "E nevoie de materiale auxiliare. Cele de la minister sunt învechite. La română au rămas manuale din 1998", se plânge profesoara. Varianta este confirmată şi de edituri, puternic afectate de această situaţie. "Ultimele licitaţii pentru manualele de liceu au avut loc în 2006 (în 1998 pentru gimnaziu). Piaţa a scăzut considerabil", spune Evelina Bidea, PR Manager la Editura Art.