Încă o premieră marca "Evenimentul lui Cristoiu". Am avut primele ziariste angajate la Secţia Sport

În anii de început ai presei libere, aproape că nu era de conceput ca la secţia de Sport a unei gazete să lucreze şi ziariste. Sportul gravita, în general, în jurul fotbalului, iar concepţia bărbaţilor era că între balonul rotund şi cratiţă, orice femeie trebuie, obligatoriu, s-o aleagă pe ultima. Din nou, Ion Cristoiu s-a gândit să vină cu o inovaţie şi să schimbe mentalităţi.

Aşa se face că a angajat la "Bulina roşie" câteva tinere pasionate de lumea sportului: surorile Gabriela şi Luminiţa Moroianu, Ioana Ţigănescu, Cecilia Vasilescu şi Dochiţa Moşoianu, angajată întâi ca redactor la secţia Externe. Gabi Moroianu şi Ioana Ţigănescu au format un cuplu de reporteri extraordinari în momentul în care fetele au început să se ocupe de anchete în lumea fotbalului şi nu numai. Cum ne-a oprit poliţia pe stradă Gabi MOROIANU Ioana ŢIGĂNESCU După ce-am petrecut câţiva ani ca redactori la Secţia "Sport", am decis să ne-apucăm şi de anchete. Prima anchetă, evident, trebuia să fie legată tot de sport. Aşa că ne-am apucat de treabă, lunând în vizor clubul Dinamo. Ceva gen: câţi fotbaliştii a transferat clubul în străinătate, câţi bani a încasat, câţi s-au cheltuit, unde- i restul?! Normal, pentru o asemenea anchetă, aveam nevoie de informaţii. Descoperisem un român stabilit în străinătate, dar care era "doldora" de informaţii. Problema era că omu', când venea în ţară, avea întâlniri de afaceri şi, abia după ce le termina, se întâlnea şi cu noi. Când "dădea Domnul"! Şi "dădea" la cele mai ciudate ore! Deşi avea casă în Bucureşti, "sursa" nu stătea decât la Intercontinental (bag samă, altminteri "făcea gastrită"). De altfel, cu prilejul unei astfel de întâlniri, l-am cunoscut şi pe unul dintre directorii hotelului, cu care, evident, am făcut şi "conversaţie politicoasă". Despre ce era să vorbim?! Despre vreme şi vremuri, familie şi, dintr-una în alta, s-a ajuns la zodii. Fiecare, ce zodie este: unul - capricorn, altul - fecioară, altul - leu. Zice şi directorul: "Eu sunt peşte". N-am rezistat şi am izbucnit în râs: "Formidabil! De când căutam un peşte la Inter!" În fine, o dată, românul despre care vorbeam ne-a chemat la ora 00.00, în Night Club la Inter. Aia e! Ne-am dus. Dar am luat-o pe jos, de lângă Perla, din Dorobanţi, pentru că, dacă am fi vrut să luăm un taxi, probabil că ne-ar fi cerut un milion de lei, pe principiul că "ne recuperăm noi banii, peste noapte". Noi, îmbrăcate aproape ca "pupezele" de azi ale lui Căpeţel (n.r. Dan Capatos). Când am ajuns în dreptul Ambasadei Turciei, ne-a oprit un poliţist şi ne-a luat la întrebări. Noi am răspuns absolut corect, la toate întrebările. "Unde mergeţi?". "La Intercontinental". "De ce?" "Ne-a chemat un domn". "Unde?!" "În Night Club". "La ora asta?". "La ora asta". "Aveţi buletin?". "Avem". Le-am prezentat, după care poliţistul a spus că trebuie să mergem cu toţii, la Secţia 1, să verifice dacă buletinele sunt în regulă. Cum, între timp, se făcuse aproape de 12 noaptea şi trebuia să ajungem la întâlnire, am întrebat. "Dar legitimaţiile de serviciu sunt bune?". "O, aveţi şi serviciu?!" "Avem". Şi am scos legitimaţiile de la EvZ. Moment în care am izbucnit cu toţii-n râs! Şi i-am explicat poliţistului că, dacă ne chema şi la ora 3.00 dimineaţa, ne duceam, că noi aveam nevoie de "sursă", nu "sursa" de noi! Hai Ciocanul! După cum spuneam, făceam o anchetă despre Clubul Dinamo. Evident că, în acest demers, a trebuit să luăm legătura cu toţi cei care aveau vreo legătură cu clubul. Aşa am ajuns la ministrul de Interne, la acel moment Doru Ioan Tărăcilă. La una dintre întâlniri, ministrul era foarte supărat: "Uite, dom'le, ce-mi fac parlamentarii! A fost o interpelare legată de numele clubului. Că ar trebui schimbat, din Dinamo în Unirea Tricolor, că aşa s-a chemat înainte. Şi-acum trebuie să răspund la interpelare! Când avem la minister atâta treabă, atâtea probleme, noi ne ocupăm cu denumirea clubului! Şi măcar dacă ar proveni din Unirea Tricolor. Dar nu, provine dintr- un club muncitoresc, ce se numea «Ciocanul»!". Evident că, în acel moment, am început să râdem cu lacrimi şi să spunem că e un nume foarte ... "exotic". În primul moment, ministrul, enervat de demersurile pe care se vedea obligat să le facă, n-a realizat. Aşa că am trecut la exemplificări: "Vă daţi seama, cum ar fi ca un stadion întreg să strige "Hai Ciocanul" sau "Ciocanul, orice-ar fi, noi mereu te vom iubi!"?! Cert este că, şi în ziua de azi, Dinamo se numeşte tot Dinamo. Şi e bine că e aşa!