Valurile negre inundă oraşul. Mătură tot ce întâlnesc în cale. Calcă în picioare, stâlcesc. Statul nu mai există. Democraţia are capul spart şi ochii vineţi. Instituţiile sunt goale, funcţionarii au fugit. Legile sunt suspendate. Una singură guvernează: legea celui mai tare. Dik­tatul pumnului. Europa este paralizată. Nu înţelege nimic. Aşa a fost cu nişte lustri în urmă.

Între timp, am intrat în NATO, am intrat în UE. Am tot fugit spre Vest, să găsim o umbrelă, un scut, ceva, să scăpăm de mâna lungă, cu multe ceasuri, a muscalului. Aiurea!

Zilele mineriadelor s-au întors. Neo-minerii s-au isteţit. Au lepădat uniformele negre, s-au spălat pe faţă, au îmbrăcat costume scumpe şi gulere albe. Dar năravurile de mardeiaşi le-au rămas.

Au pus mâna pe Parlament, ca pe o bâtă, fie-i procedura uşoară, au înghesuit democraţia într-un colţ şi o pocnesc cu sete în moalele capului. Nu mai există legi, nu mai există reguli.

Ca la mineriade, creierele stau ascunse. Au aruncat bulgărele şi lasă avalanşa să măture tot. Ponta face pe mimoza, vezi Doamne, n-are treabă cu ce se întâmplă în Parlament. El e cu guvernul. Lucrează pentru binele ţării. Mare şi social-democrată-i e grija de popor! Dă rapoarte despre neuitatu-i periplu la Bruxelles, se întâlneşte cu guvernul de la Chişinău...

Sculat cu noaptea-n cap, Antonescu îşi reprimă încă un discurs isteric... istoric. Freza rămâne lipită de frunte. Microfoanele tânjesc după un urlet, jinduiesc după răcnetul oratorului. Dar Marele Om tace. Doar ochii galbeni ca de lup îi sticlesc lacomi....

Voiculescu stă pitit după Antene. Îşi savurează lovitura. O picătură de salivă în colţul gurii se prelinge pofticios pe cristalul de la Grivco.

Creierele stau ascunse. Masele trebuie lăsate să facă treburile murdare. Hienele şi hoitarii trebuie să cureţe câmpul de leşuri. Abia atunci vor veni ei trei. Craii. Se vor cocoţa în capul trebii, când vidul va fi desăvârşit.

Cârpa freacă podeaua istoriei. Tabula rasa. Cine să-şi mai amintească de plagiate? A existat vreodată promisiunea "Seguro que me retiro", în afara cine ştie cărei telenovele dulcege de la Euforia TV? Îl mai ţineţi minte pe Grăjdan? Ce e aia incompatibilitate? Care ANI? Cine să mai pomenească de ICR, de TVR, de Monitorul Oficial? Uitată este sinuciderea, uitat glonţul care a intrat prin Zambaccian, a găurit sternocleidomastoidianul şi a ieşit pe la Rahova. E-atât de aproape graţierea!... Instituţiile statului cad ca popicele. Majoritatea tac ca găina, paralizată când vede lucind lama cuţitului. Câte una, cum e Curtea Constituţională, mai încearcă vreun comunicat timid, ca un testament.

Pe Facebook e agitaţie. O revărsare de indignare şi umor. S-a umplut internetul de "Golani". Atmosferă de Piaţa Universităţii. Cea autentică, nu a Antenelor. USL lucrează la înăsprirea legii adunărilor publice. Puterea se teme de proteste şi vrea să le înăbuşe în faşă.

Peste ţară, pluteşte un miros dulceag de cadavru. România, turtită de caniculă şi lovitura de stat, a luat forma unei colive.

În răcoarea de la Kiseleff, Ion Iliescu zâmbeşte hâd. A câştigat încă o dată.