Dacă până nu demult oamenii cu bani ai planetei plăteau comisioane generoase pentru a-și putea depozita economiile în băncile elvețiene, de curând în locul băncilor au ajuns unele dintre statele Europei.

În mod normal, Guvernele plătesc dobânzi pentru a se împrumuta de pe piețele financiare, la fel cum face de altfel orice firmă sau persoană fizică. De la sfârșitul anului trecut, a început să prindă teren o nouă variantă, valabilă pentru țări cu economii puternice. Băncile, fondurile de investiții și afaceriștii cu mulți bani nu mai împrumută aceste state pentru a primi dobândă, ci își depun banii acolo doar pentru a-i ține în siguranță, și sunt dispuși să și plătească pentru asta.

Deși părea absurd în urmă cu câțiva ani, pe parcursul lui 2011 randamentele obligațiunilor de stat emise de mai multe țări au devenit negative. Mai exact, prețul la care pot fi cumpărate depășește suma pe care urmează să o primească investitorii la scadență.

Germania, SUA și Elveția, cele mai clare exemple

Germania este cel mai vizibil exemplu, scos în față ca un succes al politicilor de austeritate în fața ”dezmățului” din țările sudice sau estice ale Europei. Randamentele titlurilor de stat nemțești a ajuns mai jos de zero din decembrie 2011, dar de-abia în ianuarie 2012 Guvernul de la Berlin chiar s-a împrumutat de pe piețele financiare cu dobândă negativă. La început a fost vorba de obligațiuni pe termen scurt (3 sau 6 luni), însă acum chiar și împrumuturile pe 2 ani au ajuns în aceeași situație.

Pe lângă Germania mai există însă și alte exemple. În Statele Unite fenomenul a început chiar mai devreme, în 2010 fiind emise obligațiuni pe 5 ani cu randament negativ. Atunci a fost însă vorba de obligațiuni indexate cu rata inflației, care puteau aduce profit în afara dobânzii clasice.

Elveția este un alt exemplu de țară văzută pe post de ”cutie de valori”. Randamentul titlurilor de stat elvețiene pe 2 ani au ajuns pe minus la jumătatea lunii august 2011, iar în septembrie Guvernul s-a împrumutat din piață la dobânzi negative. Problemele economice recente au dus randamentele chiar mai jos, până la -0,3% în prezent. Mai mult, chiar și obligațiunile pe 4 ani ale Elveției au ajuns la un randament de -0,1%.

Pariu pe dezintegrarea zonei euro

Preferințele creditorilor internaționali se îndreaptă în general către țările din nordul Europei. În afară de cele trei țări de mai sus, tot la dobânzi negative s-au mai împrumutat Marea Britanie, Olanda și Danemarca, la sfârșitul anului trecut sau la începutul acestui an.

Poate părea absurd ca cineva să accepte o astfel de investiție, știind de la început că va pierde. În realitate, există motive care îi determină pe investitorii în titluri de stat germane sau elvețiene să accepte să plătească, practic, dobândă pentru a acorda un împrumut.

Cel mai recent, dar și mai puternic dintre aceste motive este teama de dezintegrarea zonei euro. Sau, mai corect spus, pariul pe care îl fac acești investitori că zona euro se va destrăma. Un asemenea scenariu ar duce, în mod normal, la o apreciere puternică a noii mărci germane pe termen scurt, în timp ce monedele altor țări s-ar devaloriza rapid. Păstrarea banilor în active care ulterior ar fi denominate în mărci ar asigura în fapt un randament spectaculos din diferența de curs valutar, chiar dacă dobânda este mai mică decât zero. Relocare a capitalului de la sud spre nord

Este un semnal extrem de prost pentru Europa, pentru că denotă o lipsă acută de încredere a investitorilor internaționali în rezolvarea problemei datoriilor suverane. Iar rezolvarea acestei probleme depinde în mare măsură tocmai de restabilirea încrederii investitorilor, ceea ce duce la apariția unui cerc vicios.

De ce sunt avute în vedere țările europene, în locul unei reorientări spre Japonia sau SUA, de exemplu? Pentru că majoritatea banilor sunt ai băncilor europene și ai fondurilor de pensii de aici. Băncile, mai ales, trebuie să aibă în portofoliu titluri de stat denominate în euro pentru a le folosi pe post de colateral atunci când au nevoie de lichidități de la Banca Centrală Europeană (BCE).

Nu este un semn bun nici măcar pentru Germania

Nu degeaba scăderea până la valori negative a dobânzilor obligațiunilor Germaniei sau Olandei are loc concomitent cu creșterea până la cer a dobânzilor în cazul Greciei, Portugaliei, Irlandei, Italiei sau Spaniei. Capitalurile care trebuie plasate în titluri de stat sunt redirecționate dinspre țările mai puțin sigure către cele al căror risc de faliment este aproape de zero. Nu ar fi de mirare ca bănci spaniole sau italiene să fie printre cele care au acceptat să dea bani în schimbul ”privilegiului” de a cumpăra bonduri nemțești.

Mohamed El-Erian, directorul general al celui mai mare fond de obligațiuni din lume, Pacific Investment Management Co. (PIMCO), avertiza la începutul anului că Germania nu ar trebui să se bucure după licitația în care emisese bonduri cu dobândă negativă. Dimpotrivă, ar trebui avut în vedere că are loc o relocare a capitalurilor de pe urma căreia nici măcar nemții nu vor avea de câștigat pe termen lung, pentru că ea le-ar putea compromite piețele de desfacere.

Există și o altă posibilă explicație pentru comportamentul investitorilor. Aceștia ar putea miza pur și simplu pe o continuare a scăderii randamentelor, chiar și fără destrămarea zonei euro. Aversiunea tot mai mare față de risc de pe piețele financiare internaționale ar putea duce în continuare în jos și instrumentele financiare mai riscante, cum sunt acțiunile, iar mare parte din banii retrași de pe aceste piețe vor merge tot spre titluri de stat, mărind cererea și aducând, implicit, profit pentru cei ce le-au cumpărat acum.

În fine, o explicație posibilă, dar mai puțin probabilă, este teama de deflație. Continuarea și adâncirea recesiunii ar putea provoca și acest fenomen, al scăderii prețurilor în economia europeană. Într-o asemenea situație, păstrarea banilor în siguranță este de ajuns pentru a face profit, pentru că un euro de mâine ar fi mai valoros decât un euro de azi, invers față de situația normală.