Mungiu îşi decriptează filmul pe care nu l-a văzut nimeni în România: "Nu este o anchetă la Tanacu"

Regizorul premiat din nou la Cannes a vorbit pentru EVZ despre "După dealuri".

Regizorul Cristian Mungiu a primit duminică seară, la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, premiul pentru cel mai bun scenariu, pentru cel al filmului "După dealuri", scris de el. În continuare, Mungiu vorbeşte despre temele abordate de film, despre perspectiva din care este spusă povestea şi despre diferenţele faţă de "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile".

Primul lucru pe care l-am întrebat pe Cristian Mungiu a fost: "Ce vrei să spui cu filmul ăsta". "Nu cred că e rostul autorului să spună ce are de zis filmul. Şi nu-mi place să rezum în cuvinte ce am de zis cu filmele mele, întotdeauna asta reduce sensurile. "După dealuri" vorbeşte deopotrivă despre iubire şi ce fac oamenii în numele iubirii, despre liberul arbitru, despre răspunderea pe care o purtăm pentru alegerile noastre, despre indiferenţă, despre religie, credinţă, superstiţii şi despre multe altele – însă dincolo de sensurile şi interpretările poveştii în sine, orice film spune mai degrabă ceva despre momentul în care te afli tu în cariera ta de realizator şi despre felul în care înţelegi cinematograful în acel moment", clarifică Mungiu. "Filmul acesta dă un indiciu despre un anume fel de întâmplări pe care le consider eu transformabile în film. Dacă te uiţi la "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" şi la acest film poţi să tragi o concluzie despre ce mi se pare mie că e materia transformabilă în film", reliefează cineastul miza de ansamblu. Excluderea diagnosticului psihiatric

Cum de nu a ales, din materialul pe care îl avea la îndemână (cele două romane non-ficționale ale Tatianei Niculescu Bran de care filmul e inspirat), să includă şi diagnosticul psihiatrului asupra fetei supuse la exorcism? "Să lămurim un aspect: filmul nu povestește incidentul de la Tanacu. Nefăcând asta, am ales din situația reală doar ce mă interesa pe mine, ce se potrivea poveștii mele ficționale. Am început să filmez cu un scenariu mult mai lung, care încerca să păstreze mai multe detalii şi să ofere mai multe explicații decât cele pe care le vezi în varianta finală. Dar, până la urmă, e cinema, nu e documentarea situației reale – și în film trebuie să ramână doar ceea ce este absolut indispensabil", accentuează Mungiu. Adaugă: "Nu am introdus informația despre diagnostic pentru că nu mi s-a părut relevantă. Eu, neurmărind cazul real, nu vorbesc despre o persoană care era diagnosticabilă şi, în mod cert, bolnavă. Nu vorbesc despre cineva care era bolnav cu acte, nu acesta e personajul din filmul meu". Alina şi Irina. Deosebiri Detaliază cum a văzut-o pe Alina (Cristina Flutur): "Este cineva cu o conduită existențială interpretabilă, în funcție de poziția din care judeci manifestările externe ale conduitei ei. Dar pe mine mă interesează mult mai mult situația generală de a vorbi despre cineva care e nonconformist, decât de a vorbi despre cineva care e bolnav. Nonconformist înseamnă pentru mine cineva care e diferit de alții şi pune la îndoială lucrurile pe care ceilalți le iau de bune fără să le chestioneze. Asta e o modificare destul de mare față de situația reală, după cum îți dai seama, şi face parte din lucrurile care ficționalizează foarte tare situația de la care am plecat şi o generalizează. Nu m-a interesat să fac un film despre cazul particular al unui extremist religios, iar între preotul din filmul meu şi cel din realitate sunt asemănări mai degrabă formale. Gradul lor de înțelegere şi a religiei şi a responsabilității sociale pe care o au e foarte diferit", precizează cineastul. Perspectiva unui personaj "Nu am pretenţia că vorbesc despre acei oameni (cei implicaţi în cazul Tanacu – n.r.), nu cred că e moral să te bagi în viaţa lor, nici măcar nu cred că Tatiana (Niculescu Bran – n.r.), care a documentat minuţios ce s-a întâmplat, a aflat adevărul. A aflat părerea unora şi a altora despre ce s-a întâmplat, ceea ce nu e adevărul. N-are rost să crezi că poţi restabili adevărul cu ajutorul ficţiunii. Filmul nu este o anchetă", crede Cristian Mungiu. "Personajul Alinei nu are nicio legătură cu săraca fată care a murit (Irina Cornici – n.r.). Eu vorbesc de cineva tulburat - dar nu e o tulburare certificată medical. Nu asta mă interesează. Starea ei mentală este interpretabilă“, mai declară cineastul. "Povestea este spusă din perspectiva personajului principal. Ceea ce înseamnă că în fiecare scenă personajul este prezent fizic, dacă vrei, mai coerent decât în filmul anterior, când Anamaria (Marinca – n.r.) era prezentă într-o scenă doar prin ce i se întâmpla. Ca spectator, tu ştii cât ştie şi Voichiţa (Cosmina Stratan – n.r). De exemplu, în film sunt nişte discuţii pe care afli că le va fi avut preotul cu maica stareţă, dar nu le vezi, pentru că Voichiţa nu are acces la ele", spune Cristian Mungiu. Cât despre comparațiile cu "4, 3, 2", cineastul susține că "După dealuri" este "mult mai complicat şi mai pretențios decât cel de dinainte. Mai controversat. Suscită iritări în rândul celor care-l văd, ceea ce e un semn bun, din punctul meu de vedere. Rostul filmelor nu este să obțină unanimitate de opinii - atunci înseamnă că nu au generat pareri diferite în jurul unui subiect care merită discutat. Nu e un film simplu, comod. Vorbeşte despre nişte valori si decizii personale importante şi te îndeamnă să ti le reverifici tu, ca spectator". Linear din punct de vedere temporal "Am încurajat actorii, indiferent de ce cred ei personal, să apere punctul de vedere al personajelor pe care le interpreteaza. Aşa cred că e rezonabil să faca", descrie cineastul, în parte, metoda de lucru cu interpreții. Cât despre structura filmului, Mungiu o caracterizează drept "foarte simplă, lineară din punct de vedere temporal, prezintă situația aşa cum a evoluat ea, neomițând niciun moment important. Nu sunt elipse. În scenariu, fiecare nouă zi este indicată cu precizie. Am încercat să aloc fiecărei zile cam aceeaşi cantitate de timp filmic. Singurul moment în care poți să consideri că există o elipsa e acela în care a venit zăpada – dar asta nu e ceva ce a tinut de voința noastră". Responsabilitatea socială Nu mă pot abține să îl întreb cine e vinovatul din "După dealuri". Nu numeşte pe nimeni, consideră că ar fi o nedreptate față de personaje. "Autorul nu trebuie să tragă concluziile. Eu consider că sunt mult mai mulți vinovați în cazul particular al acestei fete (Alina – n.r.) decât vezi în film. Ea e rezultatul unui sistem, unei societăți, care nu funcționează. Un sistem care face ca educația părinților acestor copii şi conjunctura în care au trăit să îi determine să îi abandoneze în orfelinate. E un caz de abandon extrem, dar sunt mulți copii astăzi abandonați în alt fel de părinți – oferindu-li-se prea puțină atentie sau educație. Mă interesează ca filmul să vorbească despre toate lucrurile astea. Ce mă bucură când am aceste discuții cu presa (Mungiu dăduse peste 30 de interviuri la Cannes doar în acea zi – n.r.) este să văd că multe din aspectele astea sunt prezente în film tocmai pentru că eu păstrez echilibrul general al situației şi las toate lucrurile astea să existe acolo fără să apăs pe vreunul anume. Vorbesc despre un fel de responsabilitate socială", pune punctul pe i Mungiu. "O responsabilitate a tuturor instituțiilor prezente în viața acestor fete, în viața celor care trăiesc azi în aceeași țară cu ele, despre valorile și convingerile celor din jur care, după cum arată acest caz, nu îi privesc doar pe ei, ci ne pot afecta și pe noi ceilalți. Cât privește pe părintele și maicile din film, chiar dacă ce au făcut ei e greşit, vor avea întotdeauna scuza că sunt singurii care măcar au acționat", susține regizorul. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/TuY3O-zU51M?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Cristina Flutur şi Cosmina Stratan, două debutante în film devin celebre Irina Marinescu, Traian Deleanu Cristian Mungiu a căutat pentru rolurile principale din "După dealuri" două actriţe de film începătoare. Cristina Flutur s-a născut la Iaşi, în 1978. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, în 2000 şi abia apoi a studiat actoria la Cluj, la Universitatea "Babeş-Bolyai". De aproape opt ani joacă la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu şi a lucrat până acum cu regizori de renume precum Silviu Purcărete ("Metamorfoze"), Andrei Şerban ("Pescăruşul"), Vlad Massaci, Tompa Gabor şi Alexander Hausvater. Însă acesta este primul ei rol într-un film de lungmetraj. Constantin Chiriac, managerul teatrului la care activează Cristina, a declarat că este "ieşit din comun de expresivă. Ceva de speriat". Pentru Chiriac, cel mai bun rol al Cristinei a fost cel din "Viaţa cu un idiot", regizat de ucraineanul Andriy Zholdak. "Este o fată foarte inteligentă, care m-a surprins prin mobilitatea intelectuală pe care o posedă, vorbeşte foarte bine două limbi străine şi este o actriţă care ştie să se lupte, care îşi ştie şi limitele, şi este un mare câştig pentru teatrul sibian să o aibă", spune el. Cât despre Cosmina Stratan, şi ea s-a născut la Iaşi, dar în 1984. Înainte să fie cucerită de ideea de actorie, Cosmina a terminat Facultatea de Jurnalism. "În Bucureşti s-a întâlnit întâmplător cu lumea teatrului. Făcea o emisiune culturală la televiziune şi a avut ocazia să o întâlnească pe doamna Olga Tudorache. De aici cred că i se trage, la un moment dat mi-a spus că ar vrea să dea la teatru", îşi aminteşte medicul Emil Stratan, tatăl Cosminei. Cosmina a fost jurnalist la aceeaşi revistă studenţească la care colaborase şi Cristian Mungiu, cu 15 ani înainte – "Opinia Studenţească". A fost reporter TV câţiva ani şi a fost premiată pentru munca ei. În 2008, a intrat la actorie la UNATC, iar în prezent este masterandă la aceeaşi universitate. "Nu cred că îşi imagina că primul ei rol îi va aduce şi un trofeu ca acesta. Festivalul de la Cannes a fost un tumult de emoţii pentru ea. Când am vorbit ultima dată cu ea era foarte obosită", mai spune Emil Stratan.  Cristina Flutur (stânga) și Cosmina Stratan, împreună cu premiile lor FOTO: REUTERS Stratan şi Flutur nu au mai avut vreun rol într-un lungmetraj. Ambele au jucat însă în teatru Citiţi şi:

Schimbări la plata taxelor. Măsura care intră în vigoare în 2025

Informații contradictorii despre vreme. Prognoza meteo pentru 22 decembrie

• Decernarea premiilor la Festivalul de Film de la Cannes 2012 | FOTO
• Două premii pentru Mungiu la Cannes: "Filmul nu prezintă Tanacu, cazul real"