A făcut burtă şi se dă în vânt după omlete. Nu mai dă cu pumnul, dar îl atacă pe Bute sistematic. E orgolios şi invidios.

Nici el nu ştie câţi pumni a luat în cap, dar crede că a câştigat mai bine de un dolar pentru fiecare directă, croşeu sau upercut încasat. Şi e milionar în dolari. Statistica arată că mai mult a dat decît a luat. E orgolios, invidios şi arogant, cum îi stă bine unui mare campion. E mititel, dar n-ai vrea să-l enervezi. Genul de ins mic şi-al dracu’.

De câţiva ani s-a cuminţit. Nu mai dă cu cu pumnul. A făcut burtică şi în loc de lovituri la ficat a învăţat să atace cu ironii. Dintr-un gladiator temut a ajuns un cârciumar cârcotaş. Va rămâne în istorie ca unul din cei mai mari boxeri români. El zice că cel mai mare. Acum mai boxează doar la TV, cu sticluţele de Actimel.

Lumea îl ştie de Moşu', dar în buletin scrie că e Leonard Doroftei. I s-a pus pata pe Bute. "Io vorbesc de box, nu de el. Nu zic că n-are valoare, ci că n-are advesari!", sare-n sus fostul campion mondial. Zice că nu mai vrea să vorbească de el, da’ cum o dă, tot la preopinentul din Pechea ajunge. "Let’s get ready to rumble!".

Trăieşte printre amintiri

Zice că a uitat de interviu. De fapt, a vrut să fixeze o distanţă între el şi reporter. Să fie clar cine e şeful. Îl găseşti pe fostul campion mondial la pub-ul său din centrul Ploieştiului. Marele campion e durduliu şi pe lângă burtica bombată s-a căptuşit şi cu nişte fălcuţe de burghez prosper.

La prânz l-am găsit la o masă, din mijlocul cârciumii sale, amenajată, cum altfel, ca un ring de box. Pe pereţi atârnă, înrămate, fragmente din ziarele de pe timpul când dădea de pământ cu cine avea curajul să-l înfrunte. Amintiri din momentele sale de glorie. Mănâncă pofticios o omletă ţărănească. A uitat de dietă.

Bute? "Dumnezeu cu mila!"

"Cred că da!", râde Doroftei la întrebarea dacă e orgolios. "Şi invidios, câteodată..., ca orice campion!", se amuză fostul boxer.

În familie i se zice Doru, canadienii l-au botezat Dorin şi în buletin îl cheamă Leonard: "Da’ lumea îmi spune Moşu'!".

Cine e cel mai mare boxer român din toate timpurile? Strânge din pumni şi închide ochii: "La amatori sunt doi... Francisc Vaştag şi Nicolae Lincă (n.r. – campion olimpic la Melbourne, în 1956). Recordul lui nu l-a egalat nimeni! La profesionişti sunt io! Trei meciuri pentru titlu, la trei versiuni diferite, înseamnă ceva!".

La versiunea WBA i-a luat centura lui Raul Balbi şi la IBF a ieşit egal cu Spadafora, la inamic acasă, în Philadelphia. Arturo Gatti nu i-a lăsat, însă, nicio şansă la centura WBC.

Dar Bute? Atât i-a trebuit Moşului: "Io n-am spus niciodată că Lucian nu-i valoros. Am vorbit de adversarii săi… Îi doresc baftă în meciul de unificare şi …, Dumnezeu cu mila!".

Milioane de pumni în cap

Câţi pumni a luat la viaţa sa? "Am luat..., cu aproape 300 de meciuri la amatori şi 24 la profesionişti! Cre’ că am un dolar pen’ fiecare pumn încasat", calculează Moşu'. "Dacă a meritat? Aş lua-o de la început!", se înfoaie fostul pugilist.

Spune că a făcut bani, dar că nu ăsta îi era scopul. "M-a interesat performanţa. Să mă bat cu cei mai buni! Am înţeles că boxul e o afacere prea târziu. Chiar foarte târziu! Acu’..., ies bani şi din cârciumărie. Important e să fii vesel. Banii sunt maculatură! Nu bravez..., nu mă rup în două, când ies pe stradă. Sunt un om simplu!", e modest ploieşteanul ajuns simbol naţional. Doroftei e îmbrăcat nepretenţios, chiar tern.

ARE 87 DE KILOGRAME

Meci de retragere cu Bute! Glumă sau lucru serios?

Acum doi ani anunţase că vrea să revină: "Nu a fost o glumă. Dar am foarte multe probleme. Nu mai pot să stau toată ziua în sală, la antrenament. Am o familie de care trebuie să am grijă! M-am gândit serios, da’ nu prea mai merge. Am 87 de kilograme. M-am îngrăşat, sunt puturos!". Corect, are 25 de kilograme peste categoria la care a fot campion mondial la profesionişti. Titlu pe care l-a pierdut, fără luptă, la cântarul oficial.

Un meci de retragere? "Cum să nu! Da’ m-am concentrat acum pe prăvălie. Vreau să deschid un lanţ de «Doroftei Pub»-uri! În primăvară, primul, la Bucureşti şi apoi, următorul, la Sinaia".

Începe să danseze pe scaun: "Meciul îl facem! Cu Bute! Ce mi-ar da ăla...".

N-are deloc astâmpăr. Se foieşte în scaun ca un copil în prima zi de şcoală. E hiperactiv: "Sunt boxer, nu şahist! Joc şi şah, da’ cin’ are răbdare... îmi place să mă mişc de colo-colo!".

Se fac aranjamente în boxul profesionist? Se mânăresc pariurile? Sunt boxeri ce cad într-o rundă anume, să câştige bani cine trebuie? Ar trebui să ştie ceva, doar provine din sistem. Moşu, clipeşte des şi bate în retragere. Chiar de-ar şti, nu e dispus să dea din casă: "Nu ştiu, nu cunosc!".

Nu mai sunt "grei"!

Promotorii americani nu-i prea bagă în seamă pe cei din afara SUA. "Fiecare investeşte într-unul, îl face mare, ca să poa’ să-l vândă mai departe! Dacă un unii boxeri se bucură la bani, e treaba lor...", o dă iar pe junghiul său de lângă Galaţi. În primăvară, s-a scris că, la originea diferendelor sale cu Bute s-ar afla anumite demersuri al gălăţeanului pe lângă soţia lui Doroftei.

Moşu e sec: "Prostii!"

Cât depre boxerii de la "grea", regina categoriilor, Doroftei crede că hegemonia fraţilor Klitschko nu e uşor de curmat: "Pe cel mare nu-l bate nimeni! Ăla mic a mai luat-o... Eu un vid de boxeri la «grei». De la Holyfield, un geniu, n-a mai venit niciunu’. Ultimul mare greu american...".

Un campion bătrân

Când a plecat în Canada i-a fost greu, dar nu recunoaşte: "Totu’ era nou. Era plăcut. Curiozitatea... M-a prins!". S-a spus că a ajuns repede campion mondial, că a fost propulsat rapid. Că era bătrân. Se simte în corzi: "Nu-i adevărat! Speculaţii! Mi-a plăcut să mă bat... Poate că nu mai aveam nici răbdare… Da’ am vrut să mă bat cu cei mai buni!". Adevărul e că era cam bătrân.

E singurul român ce a boxat în America pentru titlul mondial. Pentru trei versiuni diferite! Ce diferenţă e între un astfel de meci şi unul oriunde, aiurea? "În America, galele sunt organizate de alţii... Nu-ţi alegi tu adversarul. Ţi se dă unul pe valoarea ta!", se dă cocoş marele nostru campion. Balbi, Spadafora şi, din nou, Bute

L-a cocoşat pe Balbi în două rânduri. "Mai mult la Bucureşti i-am dat-o! Meciuri frumoase! În America au fost discuţii că a fost egal. A fost cel mai greu meci. Aici, mam distanţat!", e mândru Moşu. Dar şi Balbi l-a umflat!

Cu Spadafora, la Philadelphia, nu i-a mers. Specialiştii spun că, atunci când joci la adversar în ogradă, trebuie "să-l culci", altfel arbitrii trag cu gazda. L-a bătut măr pe american, dar arbitrii i-au declarat egali. Spadafora şi-a păstrat centura. Doroftei se enervează. Dă să se ridice şi să plece: "Nu aşteptam să-l pun jos, să se termine meciul mai repede! Ca challanger nu stai cu spatele la corzi. Ieşi la atac să câştigi meciul!". E un sac de nervi: "Vă uitaţi numai la meciurile mele! Poate că am greşit, că am vrut mai mult şi mai repede!“. Şi îşi aduce iar aminte de Bute: "El a avut alt plan! Până acum i-a ieşit... Cu Mendy nu mi s-a părut un meci de titlu mondial. Vouă vi s-a părut? Să vedem de acum încolo!“.

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/2kIT9-MjPDE?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/6EaEgJPIHJo?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Gatti şi ficatul Moşului

Arturo Gatti l-a răpus pe Moşu, în runda a doua. O lovitură la ficat, a celui considerat cel mai spectaculos boxer al tuturor timpurilor, la categoria sa, l-a scos din box pe "Dorin".

Lucid, Moşu, rememorează: "A fost o lovitură gândită. Eram trecut la «favoriţi»... Când m-am bătut cu el aveam lucrurile în container. Vroiam să plec acasă! Eram cu mintea în altă parte...". Spune că vroia să renunţe, să se lase. "Trecuseră 20 de ani în care am muncit până la epuizare! Performanţele mele nu le-a avut niciunul. Am câştigat tot ce se poate câştiga în box... în afară de Vaştag şi de Nicolae Linca. Când vorbesc despre box, spun ce gândesc!". Se cam gândeşte la Lucian Bute...

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/9HOLlJufq9w?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

EVOLUŢIE

Bătăuş de stradă, devenit profesionist cu mentalitate de amator

S-a apucat de box la 14 ani, după ce l-a cotonogit pe unul mai mare ca el. "M-am bătut pe stradă pentru o ţeavă de suflat cornete de hârtie. M-a văzut frate-său, care era boxer, că dau bine cu pumnu’ şi, în loc să mă bată, mi-a zis să mă duc la sală! A văzut calitatea... Ca stil, am fost unic!", se laudă Doroftei.

Lumea zice că Gatti, fostul său adversar, a fost cel mai spectaculos boxer la categoria lor. Nu-i convine comparaţia. "A murit, Dumnezeu să-l ierte... L-am respectat. A fost un mare campion! Dacă nu m-ar fi bătut, mi-ar fi părut rău! Aşa, n-are de ce să-mi pară...", e conciliant Doru cu brazilianul mort prea devreme.

A crescut fără tată şi a avut o copilărie sărăcăcioasă, dar liniştită: "Nu mă întreba nimeni de mi-am făcut temele. Azi, mă uit la copiii mei. Stau numa’n casă şi învaţă!".

Are doi băieţi şi-o fată. I-ar încuraja către box? "I-am dus la sală, i-am antrenat, au văzut şi gata! Nu le-a plăcut... Ăla mare vrea să se facă avocat, mijlociul - doctor şi fetiţa, la opt ani, vrea să fie şefă!".

"Am privit o lume profesionistă ca un amator!"

Înainte de ’89, boxul nostru scotea campioni, la amatori, unul după altul. Acum apar la profesionişti : "De ar fi fost posibil ca antrenamentele să rămână la fel, aveam campioni pe bandă! Unşpe luni de pregătire centralizată. Prost să fii, că tot te înrăieşti!".

Titi Prosop i-a fost şi antrenor şi prieten. Dar canadienii de la Interbox au fost cei care i-au schimbat viaţa. "Mi-au dat posibilitatea să învăţ ce ştiu. Doar că am privit o lume profesionistă ca un amator! Scopul n-au fost banii, ci să lupt ca un campion! Oricum, de-aş da timpu’ înapoi, n-aş schimba nimic. N-am făcut mulţi bani, da’ am câştigat dragostea românilor!", se autoflatează Doroftei.

"N-am spus că Bute nu poate mai mult!"

Moşu' n-a scăpat nicio ocazie să minimalizeze victoriile lui Lucian Bute. L-a acuzat că boxează doar pentru bani. Că adversari i-au fost nişte "jamboane". Presa a speculat criticile lui Doroftei.

S-a spus că succesul lui Bute şi câştigurile băneşti ale acestuia i-au stârnit invidia. Că e gelos pe dragostea românilor, pe care o împarte cu Bute! "Io am vorbit doar de box! Dacă nu io, atunci cine? N-am vorbit depre el ca persoană. N-o să laud pe cineva doar să-l fac fericit!", se justifică Leonard Doroftei.

Se dezlănţuie ca în revanşa cu Balbi, de la Bucureşti: "Dacă a fost un meci uşor n-o să spun că a fost greu! N-am spus că Bute n+are valoare, sau că nu poate mai mult!". A lăsat doar să se înţeleagă. De aici, bârfele. "Să nu mai vorbim de Bute!"

Spune că ziariştii trebuie să vadă diferenţa. Nu e supărat pe comentariile răutăcioase: "Dacă n-ar fi ei, n-ar şti nimeni de noi şi, respect pentru ce fac, dar n-au dreptate întodeauna...". A învăţat să fie diplomat, să nu se pună rău cu presa: "Am alt punct de vedere. Eu gândesc greşit...“.

Referitor la cele opt meciuri ale lui Lucian Bute, în care acesta şi-a apărat centura, zice că le judecă ca un profesionist: "Io văd boxul altfel. De când se suie adversarul în ring... Cum se aşează în gardă... Da’ să nu mai vorbim de Bute, că zice că vorbesc de el ca să apar în ziare!".

"La ultimul meci al lui Bute n-am mai spus nimic! Am zis că a fost bun... N-am spus că Bute n-are valoare, că nu poate mai mult! Una peste alta i-am făcut publicitate! Concurenţa e progres. Să facă şi Bute pub-uri!"LEONARD DOROFTEI, ex-campion mondial la box, versiunea WBA, categoria semi-uşoară (61,9 kilograme) "Nu înţelegeţi greşit. Nu am nimic personal cu Bute. Au fost părerile mele depre nişte meciuri!" DORIN "MOŞU" DOROFTEI, cârciumar la Ploieşti

ABANDON

A ales apa în locul centurii de campion

Cu Miguel Calist n-a mai apucat să boxeze. N-a trecut de "cântarul oficial" şi a pierdut centura de campion. Unii au spus că nu mai făcea faţă unui meci. Că îi era frică. Boxa acasă şi, cine ştie, ar fi putut fi "ajutat" să prindă meciul. A cedat şi a ales să bea apă...

Doroftei aruncă dezastrul în spinarea canadienilor de la Interbox: "Ei au venit aici în plimbare. Au adus un program nou de slăbire. M-a sleit de puteri şi am că căzut psihic! Erau siguri de victorie. Da’ programul din Canada n-a fost bun aici. Acolo alergam 30 de minute pe bandă şi slăbeam un kil jumate. Aici alergam 40 de minute pe stradă şi slăbeam 400 de grame. Antrenorul zicea că-s OK şi io simţeam că nu mi-e bine! N-am mai putut şi am băut apă... Eram nedormit, rupt... Nu-mi face plăcere să-mi amintesc!". Citiţi şi:

• Fariseismul lui Doroftei, dușmanul de moarte al lui Bute
• Doroftei, despre victoria lui Bute cu Glen Johnson: "A avut combinaţii plăcute ochiului"
• Pace în ring. Bute s-a împăcat cu Doroftei