În noiembrie 1960, John Fitzgerald Kennedy devenea cel de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite. La 20 ianuarie 1961 era învestit în funcţie. La 22 noiembrie 1963 era asasinat...

În momentul învestirii, discursul său inaugural a durat 15 minute şi a fost unul dintre cele mai dinamice discursuri de inaugurare din istorie. Şi-a ales o echipă de elită, instruită şi educată, pe care a numit-o “Echipa Cambridge”.

Dincolo de “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru ea”, ori de „Ich bin ein Berliner!", ori de toate discursurile şi frazele memorabile, dincolo de viaţa tumultoasă atât pe plan personal, cât mai ales politic, dincolo de controverse, supoziţii şi mister, John Fitzgerald Kennedy rămâne personalitatea care a marcat istoria omenirii pentru totdeauna.

”Ce ţi-au făcut!...”

În 1961, JFK aducea la Washington o nouă generaţie de oameni care au devenit cunoscuţi sub numele generic de „Oamenii Noii Frontiere". Ulterior, când a scris un eseu memorabil despre aceşti oameni pentru revista Life, jurnalistul Theodore White i-a numit „intelectualii de acţiune". După acel timp a vernit „timpul de a ucide”...

La 22 noiembrie 1963, cel de-al 35-lea Preşedinte al Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy, murea în braţele soţiei, împuşcat în cap de Lee Harvey Oswald, în timpul vizitei sale oficiale în Dallas, la ora locală 12:30, în Piaţa Dealey. Se afla într-o maşină decapotabilă, alături de soţia sa. După ce glonţul l-a nimerit, străpungându-i capul, s-a prăbuşit peste Jackie care striga disperată: ”Ce ţi-au făcut!...Ce ţi-au făcut!...” De atunci au trecut 51 de ani, pe parcursul cărora nu s-au stins atât ecourile personalităţii lui JFK, cât şi ale asasinatului. Ce ar mai putea fi...”nou”, în cazul asasinatului? O televiziune americană a analizat de curând crima într-un documentar care sugerează că un agent al serviciilor secrete a tras unul dintre gloanţele care i s-au dovedit fatale fostului lider de la Casa Albă. Documentarul „JFK: The Smoking Gun” (expresie care în limba engleză înseamnă „dovada crimei”), produs de ReelzChannel, se bazează pe munca de investigaţie a lui Colin McLaren, un detectiv pensionat, şi pe cartea „Eroare mortală: glonţul care l-a omorât pe JFK”, de Bonar Menninger.

A adunat probe

Potrivit documentarului, George Hickey, un agent secret care se afla în maşină cu Kennedy, în spatele acestuia, l-a împuşcat accidental pe preşedinte la 22 noiembrie 1963, în Dallas. Hickey a murit doi ani mai târziu. McLaren a adunat probe în dosarul morţii lui Kennedy timp de patru ani. Ancheta lui şi cea a lui Menninger se bazează pe probele balistice a unei cărţi scrise de Howard Donahue, care a petrecut 20 de ani studiind crima, după cum nota Associated Press. McLaren spune că, atunci când Lee Harvey Oswald („asasinul” lui JFK despre care au curs râuri de cerneală) a tras prima oară, Hickey a reacţionat încercând să tragă în locul în care se afla Oswald, însă, având în vedere că nu avea experienţă cu arma din dotare, iar maşina se afla în mişcare, glonţul a luat-o într-o direcţie greşită şi l-a atins pe Kennedy! „Nu spunem că e vorba despre o conspiraţie”, mai spune McLaren.... Analiştii au apreciat la 40.000 numărul cărţilor publicate de la moartea lui JFK despre acesta, „mitul” a fost analizat sub toate aspectele. Viaţa privată, moştenirea, fotografiile de familie, asasinatul, toate au fost şi sunt încă subiect de analize şi controverse. Spre exemplu, cartea intitulată „If Kennedy Lived” („Dacă Kennedy ar fi trăit”) „vorbeşte” despre ce s-ar fi putut întâmpla dacă acesta nu ar fi fost asasinat! În ceea ce priveşte toate „lucrurile” discutate şi scrise despre Kennedy se pot aplica spusele unui personaj al unei cărţi: „sunt mii de lucruri care ne umblă prin cap, mii de idei care ne strigă"...

Mod inedit

Peste toate controversele de genul „cum, de ce ?i cine l-a omorât”, ?i peste toate infografiile lumii cu asasinatul, rămâne imaginea acestui om supranumit „Băiatul de Aur al Americii”. Se spune că poporul l-a supranumit astfel datorită...bronzului natural care, la televizoarele alb-negru, îl făcea să pară „de aur”. Dar era „de aur” pentru americani, datorită modului inedit de abordare al problemelor, care nu mai fusese întâlnit până la el. Mai ales în dezbaterile pre-electorale cu contracandidatul său, Richard Nixon a ieşit la iveală că America avea de-a face cu „un om nou”. JFK avea să câştige în faţa republicanului cu un scor strâns: 49,72% Kennedy – 49,55% Nixon. Diferenţa de 119.000 voturi. Cu toate acestea, Kennedy a ajuns să aibă o rată de aprobare de 85% în timpul preşedinţiei, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetări Gallup. „Niciun alt lider de la Casa Albă nu a mai înregistrat această performanţă”, aveau să spună analiştii.

Între adevăr şi legendă

John, unul dintre cei nouă copii ai lui Joseph şi Rose Kennedy, care primise o educaţie aleasă, studiase la Harvard, absolvise în 1940, cu un „trecut militar” la activ, chipeşul bărbat carismatic, „de familie”, cu o soţie-simbol, îi cucerise pe americani. Şi astăzi, aproximativ 61% dintre americani consideră că a fost asasinat în urma unei conspiraţii, potrivit aceleiaşi firme de cercetări. În ciuda scandalurilor în care au fost implicate ulterior numele său şi al soţiei sale, Jacqueline, americanii consideră că „JFK a trasat ţeluri înalte”, cum ar fi trimiterea unui om pe Lună, eradicarea sărăciei, dezarmarea nucleară şi multe altele. „Listele” cu ce a făcut bun, sau ce nu a făcut bun (sunt date des ca exemplu aventurile amoroase, criza rachetelor cubaneze, care riscă să declanşeze Al Treilea Război Mondial etc.) „sunt treaba analiştilor”, după cum nota chiar un...analist. Istoria vieţii lui, atât cea oficială, cât şi cea personală, par să se afle undeva la graniţa dintre adevăr şi legendă. Teoriile conspiraţiei nu mai contenesc, jurnalişti, biografi, documente de tot felul şi dezvăluiri care mai de care mai de senzaţie ale celor care l-au cunoscut sau pretind că l-au cunoscut personal captează în continuare atenţia publicului din lumea largă.

Pentru totdeauna

În cartea „John F. Kennedy – Enigmele unui erou”, Chris Matthews surprinde „calitatea misterioasă a lui Kennedy: pe de o parte playboy-ul bogat şi pe cealaltă liderul studios şi profund, chiar curajos, care s-a opus militanţilor Războiului Rece”. Chris Mattews a încercat imposibilul, şi anume să-l demitizeze pe cel de-al 35-lea preşedinte al Americii. Pentru mulţi dintre americani, şi nu numai,  preşedintele Kennedy va rămâne însă mereu un erou.