Opinii EVZ
"Nu-l vrem pe Ponta!" nu poate fi egal cu "Îl iubim pe Iohannis!". Sperietoarea Serviciilor contra Ghinionul celor 6 Case
"E un balamuc, impresia e următoarea: în toate instituțiile, DNA, SRI, SIE, Parchet, s-a întâmplat în felul următor: șefii au pariat pe Ponta, adjuncții au pariat pe Iohannis, adjuncții adjuncților au pariat pe locul trei și fiecare candidat are un sprijin. De aici vine balamucul (...)" - Ion Cristoiu la "Jocuri de Putere".
Cristoiu a exprimat o senzație care este amplificată în aceste zile de dinamica evenimentelor. Pare că ne mișcăm într-un labirint al cărui traseu este cunoscut doar de unii. Credibil, cu atât mai mult cu cât trăim în România ultimilor 25 de ani sub imperiul ideii că totul este programat de o mână de "băieți deștepți", pentru care nu votul popular contează, ci opțiunea lor. Cazul Hrebenciuc-Sârbu este văzut ca o piedică pusă lui Ponta, perchezițiile din dosarul Microsoft sunt interpretate ca fiind anti-Udrea, iar o eventuală cerere de ridicare a imunității pentru Vasile Blaga (EADS) va fi o măciucă în moalele capului pentru Iohannis. Ca să nu mai vorbim despre acuzațiile lansate de Traian Băsescu la adresa lui Victor Ponta sau de procesul de la ÎCCJ privind o eventuală incompatibilitate a lui Klaus Iohannis.
Văd (din nou) o mulțime de jurnaliști transformați în agitatori politici. Spun "din nou" pentru că asta se întâmplă la fiecare alegeri prezidențiale. Pe cele din 2004 și 2009 le-am trăit în calitate de consultant politic, deci pot spune că pentru mine este prima dată ]n ultimii 15 ani când traversez un ciclu prezidențial în calitate de ziarist. Și ca să fiu sincer, mi se pare că este mult mai ușor să o faci într-un staff de campanie decât într-o redacție de ziar sau studiou de televiziune. Ca să nu pară că ne extragem din această situație, mai trebuie spus că EVZ este un ziar angajat politic, nu a avut niciodată pretenția că nu face politică și nici nu se proclamă fals-obiectiv. Este o poziție pe care ne-am asumat-o dintotdeauna, iar ziarul, indiferent de acționariat și conducere, a susținut politicile de dreapta. O dreapta care în ultimii 10 ani a fost reprezentată de Traian Băsescu. Numai că după două mandate, Traian Băsescu pleacă de la Cotroceni. Cine-i va lua locul? O întrebare ce are un răspuns pe cinci ani. Traian Băsescu ne-a anunțat că o susține pe Elena Udrea, Ponta și Iohannis fiind mincinoși și corupți. Numai că la aceste alegeri prezidențiale fiecare ziarist și comentator politic are preferatul său. Iar cum în zona de dreapta s-au acumulat nume ca Udrea, Meleșcanu, Macovei, Tăriceanu (cu îngăduință), ca să-i numesc numai pe cei ce au un scor peste marja de eroare, alegerile sunt diferite. Ponta respiră mult mai ușor în zona de stânga, nefiind amenințat de Dan Diaconescu sau Corneliu Vadim Tudor.
De aici rezultă un peisaj media care-mi amintește de momentul în care, înaintea unui concert, orchestra își încearcă instrumentele. Un zgomot ascuțit, din care din când în când răzbate câte o trompetă, sau un scârțîit de vioară. Uitați-vă în jurul vostru! Vedem jurnaliști transformați în agenți electorali! Unii pun articole pe Facebook prin care ne anunță programul Monicăi Macovei, alții fac emisiuni TV în care-l invită o dată la două zile pe Klaus Iohannis, iar în timpul rămas liber își conving invitații că este bine să voteze cu el, o altă parte îl proslăvesc pe Victor Ponta de la New York până la Fălticeni, iar pe Elena Udrea o vedem des la anumite emisiuni.
De fapt, ce avem de ales? Un președinte care să ne reprezinte viziunea și viitorul după Traian Băsescu. Am mai scris că alegerea este foarte grea, întrucât perioada post-Băsescu va fi extrem de complicată din punct de vedere al leadershipului politic. Niciodată în România, în apropierea unui om puternic nu a mai apărut un alt om la fel de puternic. S-au conturat personalități, dar niciodată lideri de aceeași anvergură.
Nu cred în succesul manevrei cu "Politicianul 007". S-ar putea să mă înșel mergând doar pe instinct, dar deocamdată nu am văzut nici un fel de date sociologice care să mă lămurească. Cred că suspiciunile legate de faptul că Ponta a fost ofițer acoperit la SIE nu face altceva decât să-i dea o anvergură ocultă, românescă, de care chiar avea nevoie. Sperietoarea cu serviciile de informații care s-au hotărât să-l facă pe Victor Ponta președinte nu va funcționa pentru că nu are o bază reală. Se pot construi scenarii, se pot lansa acuzații și ipoteze, dar Victor Ponta nu mi se pare că a fost ocrotit de Servicii! De ce pot fi așa sigur? Pe lângă informațiile pe care le am, putem face un test foarte simplu: uitați-vă în jurul lui? Vi se pare că DNA (care lucrează cu SRI) îl cruță? Chiar deloc...
Alternativa care ni se sugerează, până la băgat cu forța pe gât, este Klaus Iohannis. Aici avem o cu totul altă părere! Personal, nu mi se pare a fi un candidat cu păreri de dreapta (cei curioși pot urmări emisiunea din 13 octombrie de la B1TV în care Iohannis a fost total analfabet din punct de vedere economic), este foarte greu de trecut peste modul în care a participat la tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012, iar aroganța sa a devenit deja un loc comun. Să spui că nu dai date despre chiria pe care o plătești unui om de afaceri cu interese în Sibiu pentru că reprezintă un contract privat, sau să califici drept "ghinion" faptul că un profesor obișnuit nu a putut să cumpere șase case din meditații, reflectă un mod de gândire care nu are nici o legătură cu dreapta sau cu stânga, ci cu disprețul față de realitate. De ce pare el mai de dreapta decât Udrea, Meleșcanu sau Macovei?
Teoria votului util - dacă nu ne place de Ponta trebuie să-l iubim pe Iohannis - nu mi se pare o alegere utilă, cel puțin până la finalizarea turului întâi de scrutin. Cred că este bine să ne punem toate întrebările posibile. Ceea ce vom face în continuare.
Recomandările noastre
