Politicienii care au anunțat că intenționează să candideze la alegerile prezidențiale de la sfârșitul acestui an par adormiți. Aveau ocazia să puncteze eficient împotriva lui Victor Ponta pe trei teme foarte importante, cu impact major la public. Au tăcut sau au reacționat rahitic astfel încât nimeni nu i-a auzit.

N-am auzit niciun rival al candidatului PSD să-l atace pe acesta frontal și eficient pe cele trei subiecte mari și late ale buletinelor de știri din ultimele două săptămâni. Unii dintre ei s-au rezumat să emită comunicate subțiri, în timp ce alții au șoptit câteva declarații lipsite de culoare și fără niciun ecou în spațiul public.

Inundațiile grave din Oltenia și Banat au expus publicului faptul că actuala guvernare este cel puțin incompetentă, dacă nu coruptă, în zonele instituțiilor responsabile de administrarea bazinelor hidrografice și gestionarea protecției mediului. Apariția unor inundații grave în zone care erau considerate fără niciun risc de instituțiile guvernamentale competente era un subiect pe care rivalii prim-ministrului puteau să facă multe valuri. Până și prezența lui Ponta la inundații în pantofi de lac, perfect lustruiți, lângă sinistrații plini cu noroi, era o ocazie cu care puteau puncta eficient în spațiul public oricare dintre cei care au pretenția să ocupe cea mai importantă funcție în stat.

Din motive imposibil de priceput au tăcut mâlc aproape toți, iar cei care au schițat o reacție s-au rezumat la acțiuni discrete, fără niciun impact major în fața publicului.

Au dormit în bocanci politicienii opoziției și în momentul în care tema confesiunii candidaților a fost adusă în fața publicului.

Folosirea religiei ca armă electorală, o strategie de un primitivism feroce, trebuia să provoace reacții agresive din toate partidele opoziției. Este inadmisibil ca, în anul 2014, un candidat la cea mai importantă funcție dintr-un stat (orice stat cât de cât civilizat, cu sediile instituțiilor sale în clădiri din piatră nu în colibe din frunze sau în corturi) să discrimineze un alt candidat pe criterii religioase și să apeleze la argumente medievale.

Klaus Iohannis, cel vizat de Victor Ponta, s-a trezit din somn după aproape o săptămână și abia ieri a produs câteva declarații fără sare și piper. Nu cred că va ajunge la public nimic din ceea ce a comunicat Iohannis pe această temă.

Al treilea subiect, e drept incomod rău pentru candidatul PNL, era situația în care a ajuns Dan Voiculescu, marele păpușar al suspendărilor lui Traian Băsescu. Lui Iohannis nu i se poate reproșa că a tăcut mâlc pe tema asta, pentru că liberalii au fost parte din planul pus la cale în USL și anunțat de Felix. Însă puteau puncta extrem de bine toti candidații care nu aveau această piatră de moară legată la picior.

Atitudinea jenantă a lui Voiculescu și disperarea cu care acesta caută să-și amâne momentul sentinței provoacă un curent negativ de opinie puternic, pe care putea să-l speculeze inteligent orice competitor al lui Victor Ponta, dacă suprapunea imaginea candidatului PSD peste circul pe care îl face Voiculescu. „Iată cu cine a complotat Victor Ponta acum doi ani de zile, pentru a da peste cap România. Vrem să ajungă partenerul lui Felix la șefia statului? Riscăm așa ceva?”, un mesaj care se potrivea la fix peste știrile cu Voiculescu zbătându-se să mai obțină un termen în plus.

Este greu de priceput unde au dispărut posibilii candidați la președinție, în ultimele două săptămâni, și de ce nu s-au făcut remarcați pe aceste subiecte cu impact public special. E imposibil să fie toți complet incompetenți în comunicarea publică.

Mai că îți vine să tragi concluzia extrem de periculoasă că au făcut vreun blat cu candidatul PSD. Desigur, e puțin probabil așa ceva. Mai degrabă e vorba de lene într-o perioadă a anului în care marea sau muntele sunt atracții mai apetisante decât bătălia politică. Cert e că au ratat toți ocazii bune să puncteze eficient pe scena publică.