Povestea lui Kalus Iohannis, cu cele două case în posesia cărora a intrat ştiind că actele de moştenire sunt false, ne-a arătat (încă o dată) cât de greu se găseşte un prezidenţiabil în România.
Nici nemţii nu mai sunt ce-au fost, dacă s-au nărăvit la averi nemuncite şi-şi construiesc imaginea de incoruptibil pe conturul unuia care a făcut totul ca să fenteze legea!
Pe Klaus Iohannis îl aprecia ţara tocmai pentru că, de la Sibiu, nu veniseră informaţii zdrobitoare că primarul e amestecat în afaceri necurate. Un episod, cu mulţi ani în urmă, despre amestecul lui Iohannis şi al soţiei sale într-o adopţie, nu a convins că ar fi fost vorba de o încălcare a legilor. Profesorul de fizică din acea vreme s-a apărat spunând că rolul său s-a limitat la acela de translator de limbă germană şi că nu a intermediat în niciun fel vânzarea unui copil provenit dintr-o familie săracă. Nicio anchetă a Parchetului nu a putut demonstra contrariul şi totul a fost pus pe seama unei tentative de decredibilizare a omului care câştigase primăria Sibiului.
Transformările oraşului, aderarea la doctrina liberală şi relaţiile strânse cu Germania, pe care le invoca ori de câte ori avea ocazia, ne-au convins în ultimii ani că Iohannis poate fi premierul sau prezidenţiabilul de care are nevoie ţara. Când Crin Antonescu l-a adus la Bucureşti ca partener al său şi favoritul PNL la funcţia de prim-ministru a fost limpede că poziţia lui Victor Ponta e periclitată serios pentru alegerile din noiembrie. La acest lucru m-am gândit atunci când am primit la redacţie informaţiile despre ingineriile cu case ale soţilor Iohannis. Dacă primarul Klaus Iohannis se dovedeşte a fi vârât cu bună ştiinţă în tranzacţiile cu acte false de moştenitor, nu-l va ajuta Evenimentul zilei, involuntar, pe Victor Ponta publicând acest adevăr?
Probabilitatea e mare, ne-am zis, atunci când împreună cu redactorii de la “Investigaţii”am decis să verificăm informaţiile . Eram, însă, conştienţi că nu putem să nu ştim şi bune şi rele despre un posibil viitor preşedinte.
Apăruseră în presă câteva articole despre faptul că primarul Sibiului are 6 case şi că două dintre ele sunt obţinute fraudulos. Din păcate erau lipsite de probe şi argumente solide. Acestea au fost considerentele care ne-au determinat să studiem atent dosarele de la instanţele braşovene care au decis că actele prin care a dobândit Iohannis două case în Sibiu sunt nule, că totul s-a bazat pe falsuri, iar soţii Iohannis nu au fost cumpărători de bună credinţă pentru o parte a unui imobil. Probele sunt concludente. În cazul primului imobil, ultima instanţă s-a pronunţat definitiv şi irevocabil. În situaţia celui de-al doilea, doar Tribunalul Braşov. Nu poate exista, însă, nicio surpriză la recurs atâta timp cât s-a dovedit că desemnarea moştenitorilor s-a făcut prin fals, iar secretarul primăriei unei comune sibiene a fost condamnat pentru asta. Iată ce scria procurorul Mureşean în rechizitoriul din 1999: "În ceea ce-i priveşte pe numiţii Lăzurca Georgeta (n.r. soacra lui Iohannis), Iohannis Carmen, Baştea Ioan, Iohannis Klaus şi Suciu Dorin-avocat, cauza urmează a fi disjunsă şi trimisă Parchetului de pe lângă Judecatoria Sibiu pentru efectuarea cercetarilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals intelectual, uz de fals şi mărturie mincinoasă". În anul 2000, însă, Klaus Iohannis a fost ales primar, iar în anii următori dosarul penal s-a clasat. A rămas cu condamnare doar secretarul primăriei Porumbacu. Chiriaşii din cele două imobile revenidicate, cei care au şi sesizat falsurile, s-au luptat mai departe cu uzurpatorii în procese civile.
Presa sibiană a consemnat timid subiectul, fiind vorba de primarul iubit, de faptul că instanţa de judecată nu se pronunţase, dar şi de teama de a nu suferi opresiuni administrative din partea edilului. Trist, nu, când afli toate acestea despre un om care avea toate atuurile şi un CV de premier sau preşedinte, apărător al valorilor liberale şi decorat de preşedintele Băsescu, în 2007, cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler!?
Recomandările noastre
