Chintesența ideii naționale rusești în ultima jumătate de secol a devenit fără îndoială ”Marea Victorie” în Marele Război pentru Apărarea Patriei, și respectiv eliberarea Europei de fascism.
Pe această axă s-a construit mândria națională rusă, care, după 1812 (”Micul” Război pentru Apărarea Patriei), nu prea avea cu ce se alimenta. Au fost câteva războaie câștigate cu turcii, a fost cucerită Asia Centrală, dar în Constantinopol țarii așa și nu au putut intra, pentru a-și împlini „predestinarea” de a fi A III-a Romă. Iar Războiul Crimeei și mai târziu cel Ruso-Japonez, au lăsat răni dureroase în pieptul orgoliului rus, pentru ca Primul Război Mondial și sfârșitul său rușinos pentru impetiu, aproape să-l doboare.
După ”Revoluția din Octombrie” accentul a fost pus pe lupta de clasă și solidaritatea internațională a muncitorilor, dar când Stalin a văzut că ”lupta de clasă” n-o să-i oprească pe germani, în 1941, a schimbat planca. Brusc și-au amintit de Alexandru Nevski și victoria sa asupra Cavalerilor Teutoni, dar și de ortodoxie. Icoana Maicii Domnului din Kazani a fost, bunăoară, purtată de un avion în jurul Moscovei, când Wehrmachtul se apropia. Astfel, bolșevismul a asimilat cu succes atât naționalismul rus, cât și ortodoxismul combativ. De atunci, paradele anuale de la Moscova și din alte orașe, nu glorifică victoria sistemului comunist, și a clasei muncitoare internaționale, ci victoria rușilor și „eliberarea” Europei. În conștiința colectivă rusă, popoarele europene sunt veșnic îndatorate Rusiei pentru aceasta, de unde și aroganța cu care-și permit să-și desfășoare politica. După destrămarea URSS, și abandonarea utopismelor ideologice comuniste, acest naționalism camuflat a putut ieși la suprafață și adopta orice formă au dorit Goebbelșii de la Kremlin. De fapt, rușii au asimilat ideologiei lor tot ce au putut, și de unde au putut lua. În condițiile unui vacuum de merite istorice reale ale Moscovei însăși, a fost adoptată până și moștenirea istorică a unor popoare cucerite de ruși. Bunăoară, încă în timpurile sovietice se vehicula ideea că Tamerlan (un fel de Ștefan cel Mare al uzbecilor) a eliberat Rusia de jugul tătaro-mongol (pentru că l-a zdrobit pe Toktamysh).
Astăzi, odată cu ”eliberarea” Ucrainei de sub fasciștii ucraineni, ideologia putinistă a reușit să acopere întreg spectrul politic contemporan. Președintele rus regretă profund destrămarea URSS, și dorește negreșit să-l refacă, dar deja sub lozinca euroasianismului, nu a comunismului. În același timp, pentru a susține separatiștii din Crimeea ori Sloveansk, Moscova folosește terminologia democratică occidentală (referendum, autodeterminare, trupe pacificatoare, drepturile minorităților etc.). Patriarhul Rus vorbește mereu despre ”Sfânta Rusie”, dându-i o misiune providențială ortodoxă, și o binecuvântare divină pentru toate întreprinderile sale expansioniste. Printre altele, morala ortodoxă este opusă ”homosexualismului european”, deși show-businessul rus este la fel plin cu homosexuali ca și cele european ori american.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar cel mai neașteptat este faptul cum marii învingători ai fascismului au preluat exact ideile și metodele acestora. Nu este prima dată când se întâmplă asta în Rusia. La începutul secolului XIX, soldații ruși care au mărșăluit prin Paris, s-au întors infectați de ideile revoluției franceze, și peste un timp vor declanșa vestita Răscoală a Decembriștilor. Similar, acum, Rusia este plină de neo-naziști, iar statul nu numai că nu suprimă organizațiile acestora, dar chiar îi susține și folosește la nevoie. Mulți dintre membrii așa-numitei „autoapărări”, care apără rusofonii de fasciștii de pe Maidan, sunt de fapt skinheads ruși, care an de an pe 20 aprilie sărbătoresc cu fast ziua de naștere a lui Adolf Hitler. Dar toți poartă mândri panglica Sfântului Gheorghe, o altă înșelăciune a propagandei putiniste. Au preluat panglica Gvardeiskaya (a Gărzii), dar ca să nu fie pătată de represiunile staliniste, i-au dat numele panglicii țariste și albgardiste a Sfântului Gheorghe ( care este puțin diferită la culori și care de altfel „a luptat” de partea Germaniei în război), iar proști să creadă în această scamatorie s-au găsit cu duiumul.
Acum practic nici fascist nu mai poți fi, nici conservator, nici comunist, căci și una și alta au fost privatizate de Rusia. Dar oricine se manifestă antirus ori anti-Putin este imediat catalogat drept fascist, neo-nazist, banderovist, în cel mai bun caz naţionalist şovin. Și umblă astfel toți ”patrioții” în marș de paradă, cu crucea în mâna stângă, cu panglica falsă în piept și cu mâna dreaptă ridicată la 60 de grade, cu drapelul Rusiei imperiale alături de cel sovietic în spate, și cu fotografia lui Putin în față. Amestecând într-o singură salată tot ce a născut gândirea politică umană de la Machiavelli încoace, ideologii ruși au creat naziști care luptă cu fascismul, și creștini care canonizează războiul. Iar în spatele acestei megalomanii rămân cuvintele lui Mihail Saltîkov-Șcedrin: ”Dacă aș adormi și, trezindu-mă peste o sută de ani, aș fi întrebat ce se întâmplă acum în Rusia, eu aș răspunde: se bea și se fură.”
Recomandările noastre
