Harta emigraţiei din România. 2,5 milioane de români muncesc în străinătate. Oltenii, mai legaţi de vatră decât moldovenii

Majoritatea românilor din diaspora provin din Moldova şi Transilvania, iar cei mai puţini sunt din sudul ţării. Criza internă din anii 96, care a pornit valul masiv de plecări, s-a resimţit cel mai adânc în nordul ţării şi a coincis cu o perioadă de "boom" în construcţii în Italia şi Spania, care le-a deschis calea angajării.

Aproape 2,5 milioane de români se află, oficial, la muncă în străinătate, însă numărul lor real ar putea fi şi mai mare. De departe, Moldova e "furnizoarea" celor mai mulţi emigranţi, urmată de centru şi Banat. Din unele judeţe au plecat şi câteva zeci de mii de locuitori, cam cât populaţia unui municipiu. Surprinzător, oltenii şi muntenii, afectaţi şi ei serios de sărăcie, nu s-au înghesuit să treacă graniţa. Prin tradiţie, destinaţiile preferate rămân Italia şi Spania, însă, în ultimii ani, românii par să fi prins gustul ţărilor germanice şi nordice, mai puţin afectate de criză decât cele "latine". Privită ca un panaceu de către cei rămaşi acasă, străinătatea nu e tocmai lapte şi miere. Românii emigranţi se confruntă cu o rată mare a divorţurilor şi cu veşnica problemă a discriminării. Judeţul Neamţ domină topul naţional, cu peste 11% dintre cetăţeni plecaţi la muncă în străinătate, urmat îndeaproape de Bacău, cu 9%, şi de Suceava şi Bistriţa, fiecare cu un procent de 8%. Mai mult, în Suceava sunt înregistraţi cei mai mulţi copii cu unul sau ambii părinţi în afara graniţelor - 8.500. În total, peste 6.000 de familii. Şi 35.000 de vrânceni sunt plecaţi, îndeosebi în Italia, cam cât jumătate din populaţia reşedinţei de judeţ, Focşani. Criza a venit mai târziu la olteni La capătul opus se află două judeţe din sudul ţării, Dâmboviţa şi Giurgiu, plus Bucureştiul, fiecare cu câte un procent din locuitori plecaţi. De remarcat că în partea de sud se înregistrează, în ciuda sărăciei, cele mai mici procente – doar 2% în judeţe precum Dolj, Olt, Teleorman, Călăraşi sau Ialomiţa. Comparativ cu sudul ţării, se remarcă o uşoară creştere în partea de vest (3%), iar spre centrul ţării, procentele cresc până la 4-5%. De ce au plecat însă mai mulţi moldoveni şi ardeleni în străinătate decât olteni? Cifrele nu sunt întâmplătoare. "O parte dintre plecările timpurii se transformă în timp în plecări definitive. Or, cele mai timpurii plecări la muncă au fost din Moldova şi Transilvania. Din Oltenia au început să plece mai târziu, pentru că atunci când a început valul de emigrări - discutăm de perioada 1996-2004 – România trecea printr-o perioadă de criză internă care s-a resimţit mult mai adânc în Moldova. Acum sunt la egalitate în ceea ce priveşte sărăcia", explică Dumitru Sandu (foto), profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. Sărăcia nu e singurul factor. În Moldova au existat şi nuclee de comunităţi catolice de ceangăi, care au stabilit rapid relaţii cu Italia. Plecările accentuate din Transilvania se explică şi prin faptul că ardelenii aveau relaţii cu străinătatea mai mult decât românii din orice altă parte a ţării. Economia subterană, propice angajărilor Nici preferinţa pentru Italia şi Spania nu este întâmplătoare. "Perioada de criză din România de la sfârşitul anilor ,90 a coincis cu o perioadă de boom în construcţii în Spania şi Italia, ceea ce ştiau românii să facă cel mai bine. Iar pentru Italia mai e ceva: e societatea europeană cu cea mai ridicată medie de vârstă a populaţiei, existând o nevoie mare de îngrijiri la domiciliu", adaugă sociologul, cu experienţă în studiul migraţiei. Deşi au explorat şi ţările germanice la începutul anilor 2000, românii nu prea s-au acomodat. "O parte dintre românii din Italia au ajuns acolo dinspre Germania, Austria, Franţa, ca alternativă la un mediu la care nu s-au adaptat. Înainte de intrarea în UE, problema vizelor era mai complicată, pe când Italia a mers şi pe economie subterană. Românilor le-a convenit să lucreze la negru, iar oamenilor de afaceri de acolo, la fel", mai spune specialistul. „După criza din 2008-2009, te-ai fi aşteptat ca românii să se întoarcă acasă, or, acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că sectorul domestic, de îngrijiri la domiciliu, a funcţionat în continuare". DUMITRU SANDU, profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti Românii au dat sapa pe Roma Dacă în perioada 1996-2008 au fost mai multe plecări din mediul urban în străinătate, după 2009, când a început să se resimtă criza şi la noi, raportul s-a inversat în favoarea ruralului. "Foştii navetişti de la stat la oraş au rămas şomeri şi au fost nevoiţi să se întoarcă acasă, unde nu s-au mai putut adapta. Moldoveanul, în loc să plece la Timişoara şi Arad, mai bine s-a dus la Roma. Gradul de frustrare a populaţiei tinere de la sat a crescut, agricultura nu mai merge, iar locuri de muncă nonagricole nu sunt. Plus că a crescut nivelul de aspiraţii al populaţiei, informaţia care a intrat în ţară prin rude, prieteni, care veneau de Sărbători acasă, le-a deschis ochii", mai spune sociologul. 11% dintre cetăţenii din Neamț sunt plecaţi la muncă în străinătate. Neamțul e urmat de Bacău, cu 9%, şi de Suceava şi Bistriţa-Năsăud Explozie de divorţuri în rândul emigranţilor: "S-au emancipat nesincronizat" Criza nu i-a ocolit însă pe românii din disapora. Majoritatea dintre ei au făcut credite la bancă în anii de "boom" pentru a-şi cumpăra maşini şi apartamente, pe care acum nu le mai pot plăti. Rămân fără case şi datori la bănci, dar tot nu se întorc "De cele mai multe ori, băncile le confiscă şi, în ciuda faptului că au plătit ani buni la ele, îi mai scot şi datori. Totuşi, nu se întorc în ţară, pentru că aşteaptă o redresare economică, iar, pe de altă parte, în ţară oricum nu şi-ar mai găsi rostul", spune şi Daniel Ţecu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Români din Europa (FADERE). Şi asta cu toate că românii se confruntă o viaţă întreagă cu discriminarea. "Românul rămâne un străin oriunde ar fi. Lumea îl priveşte ca pe un intrus, chiar dacă mulţi îi deschid braţele şi poate îi oferă şi un loc de muncă, simte că nu va fi considerat unul de-al lor. Dar drama se petrece şi când se întoarce în ţară, când vine în concediu sau definitiv. Dacă merge la un funcţionar pentru o adeverinţă, îi face semn că trebuie să dea mai mult, dacă merge la medic, spune că există un tarif special etc. Toţi văd în el o persoană cu posibilităţi financiare, ceea ce nu e întotdeauna aşa", mai spune Ţecu. Un alt fenomen conturat în ultimii ani este cel al exploziei de divorţuri în rândul românilor care încep să lucreze în străinătate, pe fondul unei "emancipări nesincronizate". "Unul dintre parteneri se emancipează mai repede şi nu îşi mai găseşte echilibrul în familie, în mod special în rândul familiilor care au locuit la ţară sau în aceeaşi casă cu socrii sau părinţii. Aici, deodată sunt singuri şi au o anumită libertate pe care încep să o folosească într-un mod negativ. Ruperea familiilor la plecarea din ţară este un alt impact negativ. Însă drama cea mai mare este a copiilor cu părinţii plecaţi". În acest sens, FADERE a pregătit un proiect de lege prin care vrea să îi oblige pe părinţii plecaţi în afară să petreacă cel puţin două luni pe an cu copiii. "Ori îi cheamă în timpul vacanţei, ori vin ei în România pentru două luni", consideră Daniel Ţecu. "Pregătim un proiect prin care să obligăm părinţii plecaţi în afară să petreacă cel puţin două luni pe an cu copiii: ori îi cheamă în timpul vacanţei, ori vin ei în România pentru două luni. Drama trăită de copiii lăsaţi în ţară este de neiertat". DANIEL ŢECU, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Români din Europa