Timpul trece rapid şi nu sunt semne că opoziţia se organizează pentru a putea să ofere o formulă eficientă care să ducă la menţinerea celei mai importante funcţii din stat, în afara sferei de influenţă a puşcăriabililor ahtiaţi după controlul total al României.

Calcule politice foarte complicate se fac pentru alegerile prezidenţiale din acest an. Aproape nimic nu este sigur şi cei care stau cu nasul în sondajele de opinie constată că orice rezultat e posibil. După ce liberalii au părăsit barca lui Ponta, lucrurile s-au complicat de tot. E o ceaţă deasă în care rătăcesc acum mulţi, fără să ştie încă ce alegere vor face la finalul anului. PSD cotrobăie după nume care să mascheze intenţia lui Victor Ponta de a candida. Liderii partidelor din opoziţie visează frumos, fiecare separat, la fotoliul de la Cotroceni, fără a face vreun demers pentru a coagula într-un singur pol politic puternic forţele conştiente de monstrul care riscă să se nască din acest somn al opoziţiei. Timpul pierdut este foarte preţios pentru că lucrează în favoarea scenariului nefericit în care românii vor avea un preşedinte dispus să furnizeze liniştea pe care şi-o doresc oamenii puternici aflaţi în vizorul Justiţiei. Miza bătăliei electorale de la finele acestui an nu este vreo doctrină de stânga sau de dreapta. Este viitorul românilor întro ţară civilizată, aşa cum sunt ţările în care au emigrat deja milioane de români sătui de nedreptăţile şi mizeria de acasă. Putem toţi să pricepem uşor ce fel de viitor ne este rezervat, dacă facem un exerciţiu simplu de imaginaţie. Încercaţi să vă imaginaţi ce se întâmpla dacă era acum preşedinte unul dintre liderii politici care susţineau legile din "marţea neagră". Ce decizie ar lua oricare dintre politicienii care plâng pe la televizor de mila condamnaţilor cu bani şi notorietate? Cum ar răspunde unei cereri de graţiere un politician care a susţinut şi votat în Parlament pentru protejarea unui demnitar suspectat de acte de corupţie? Ce ar face un astfel de lider când i-ar ajunge pe masă cererea de graţiere a lui Gigi Becali sau a vreunui partener de guvernare ajuns la puşcărie? Avem atât de multe semne care ne arată clar că statul e pe cale să fie acaparat total de avocaţii mafiei, încât nu e greu să ne imaginăm şi efectele unui astfel de deznodământ al alegerilor prezidenţiale. Faptul că PNL s-a disociat de PSD este o veste bună numai în aparenţă. Nu avem absolut nicio certitudine că liderul liberal s-a schimbat atât de mult. Crin Antonescu ne spune că e decis să se opună asaltului PSD asupra statului de Drept. Putem să credem pe cuvânt un politician care a pus la cale deranjul din vara lui 2012? Putem avea încredere într-un lider care a considerat potrivit să bage în Guvern şi Parlament diverşi inculpaţi ajunşi apoi chiar condamnaţi? Nu cumva sunt cam multe incertitudini? Somnul opoziţiei şi incapacitatea de a prezenta românilor alternativa reală pentru puterea coruptă care vrea să acapareze total statul riscă să nască situaţia monstruoasă în care, de dragul păcii şi liniştii, un nou şef al statului ne va spune că valorile penale trebuie achitate, că arestările de vineri seara sunt nocive şi că România nu poate să devină o ţară aflată sub dictatura legii. În acel moment, viitorul nu mai este al nostru, în această ţară. Este al şmecherilor care vor putea, prin politică, să-şi umfle mai departe averile, parazitând resursele ţării.