Evenimentele din Ucraina s-au derulat cu o viteză amențitoare, chiar și pentru serviciile secrete rusești. Asta dacă nu cumva scenariul care s-a desfășurat sub ochii noștri căscați de uimire vineri și sâmbătă a fost unul prestabilit la Moscova.
Altfel nu îmi pot explica, în acest moment, turnura abruptă pe care a luat-o situația de la Kiev în decurs de doar 24 de ore, când toată lumea răsufla ușurată după acordul mediat de UE. De ce a fugit Ianukovici când lucrurile păreau să se liniștească? A fost fuga lui intempestivă o regie orchestrată de Moscova pentru a avea apoi rușii pretextul unei intervenții, de orice natură ar fi ea, dupa schimbările importante operate la Kiev în ultimele 72 de ore?
Cel mai probabil, varianta de lucru a reprimării manifestațiilor pro-europene a ieșit din calcul pentru strategii de la Moscova și marionetele lor de la Kiev. Reacția fermă a Occidentului și mobilizarea și mai masivă a pro-europenilor după masacrul de marți, miercuri și joi, trecerea în tabăra lor a polițiștilor din vestul țării și a veteranilor războiului din Afganistan au aprins beculețe roșii la Moscova. Era nevoie de o nouă diversiune care să le ofere rușilor prilejul de a interveni iar tăvălugul schimbărilor începute vineri seara poate fi pretextul ideal pentru ruși. Nimeni nu e atât de naiv încât să creadă că Rusia va asista neputincioasă la pierderea Ucrainei, marele trofeu al lui Putin.
Ce urmează e greu de spus. Pe hârtie, desigur, există trei variante de lucru: o intervenție armată, deși Ucraina nu este Georgia anului 2008. Opțiunea militară s-ar derula facil, mai ales că Moscova are trei puncte de acces: Transnistria, Crimeea (unde e staționată flota de la Marea Neagră) și o altă incursiune terestră de pe propriul teritoriu. Pentru moment, Rusia nu are pârghiile necesare unei astfel de ipoteze decât dacă, să zicem, populația rusofonă din sud și est s-ar trezi țintă directă în contextul euforiei generale după evenimentele din ultimele zile, un scenariu puțin probabil.
Divizarea Ucrainei, între est și vest, o altă opțiune des luată în calcul zilele acestea, deși e greu de crezut că poate fi pusă în pratică. Un astfel de compromis ar creea un precedent periculos până și pentru Rusia, nu mai vorbim de UE (în ipoteza în care l-ar accepta) unde mișcările separatiste sunt tot mai ferme. Ruperea Crimeei este un scenariu mult mai realist, vehiculat cu multe luni în urmă. Ieri Sovietul Suprem a votat pentru secesiune. Întrebarea care se pune este: se mulțumește Rusia doar cu atât? Greu de crezut. Dar dacă ar primi Moldova la pachet? Al doilea pivot în coasta NATO, după enclava Kaliningrad, ar fi astfel asigurat.
Mai există, desigur, posibilitatea ca Rusia să nu își arate colții până la alegerile anticipate pe care să încerce să le influențeze și să obțină astfel ceea ce vrea fără multă bătaie de cap. Așa cum speră, probabil, să facă și în Republica Moldova anul acesta, la alegerile din noiembrie. Cu un electorat mult mai loial, Partidul Regiunilor, formațiunea pro-rusă a lui Ianukovici, nu iese încă din calculele electorale. Iar Ucraina se află într-o situație economică gravă iar presiunea pe cetățean lucrează în favoarea Rusiei. Un ajutor financiar consistent din partea Occidentului pare puțin probabil înainte de anticipatele din 25 mai când se speră că situația politică se va decanta. Reacțiile firave venite de la Moscova în ultimile zile par să susțină acest scenariu.
Distrasă de miza mult mai mare pe care o are Ucraina, Rusia ar putea ignora Moldova în perioada următoare, a mai fost o teză vehiculată zilele acestea. Să nu fie însă vorba de un efect invers scontat – după semnalul de alarmă de la Kiev, Moscova să arunce în joc toate resursele pentru a-și menține Chișinăul în sfera de influență. O UE trezită la realitate ar putea contracara o astfel de ofensivă la care moldovenii se așteaptă, odată încheiate Jocurile Olimpice de la Soci.
Indiferent de ce va urma, Euro-maidanul a fost până acum cel mai ferm protest îndreptat împotriva lui Vladimir Putin, cel care a tras sforile până în ultima secundă pentru a deturna Ucraina de la traseul pro-european. Mesajul a fost foarte clar pentru Kremlin: politicile agresive își pierd din consistență într-o societate tot mai deschisă informației care, la rândul său, deschide perspective pe care oamenii le conștientizează. Din acest motiv, bătălia pentru Ucraina este doar la început.
Recomandările noastre
