Pe 6 ianuarie 2014, prima zi de lucru din acest an, Biroul Permanent Naţional al PSD discută şi aprobă Documentul propus de Victor Ponta sub sloganul Dărîmarea regimului Băsescu.

O altă zi de lucru, cea de 13 ianuarie 2014 – ziua în care PSD şi PNL anunţă Marea Împăcare – a împins în plan secund 6 ianuarie 2014 prin impactul mediatic ieşit din comun:

Victor Ponta şi Crin Antonescu apar umăr la umăr, scaun lîngă scaun, în direct la TV, ştergîndu-şi pe furiş scuipaţii reciproci de pe obraji; se anunţă  Referendumul pentru Revizuirea Constituţiei şi Modificarea Protocolului.

Momentul de luni, 13 ianuarie 201, e însă unul în care sînt făcute publice rezultatele negustoriilor din săptămîna anterioară. Negustorii a căror angajare a fost decisă luni, 6 ianuarie 2014, fireşte, în chip formal, pentru că Planul a fost conceput, ca de obicei, în Famiglia Ponta – tata socru, ginerică, nevastă, gașca de golănași PSD-iști a lui Ponta.

Luni, 6 ianuarie 2014 s-a decis în chip oficial strategia PSD pentru alegerile din 2014.

Marea Împăcare cu PNL, dependentă crucial de acceptarea publică a candidaturii eternului candidat Crin Antonescu, s-a hotărît tot pe 6 ianuarie 2014, ca parte indisolubilă a Programului politic al PSD.

Aşa cum arătam în numărul anterior, Programul PSD pentru 2014 nu vizează, cum ne-am aştepta de la un partid de guvernămînt,  măsuri economice, social-politice de administrare a ţării, ci la obiective care au definit existenţa politică a PSD-ului postdecembrist în variantele sale FSN, PDSR:

Dobîndirea de cît mai multă Putere ca Partid-Stat prin subordonarea Instituţiilor Statului de Drept şi anihilarea oricărei Opoziţii -  în Politică, în Presă, în stradă.

Obiectivul Dărîmarea regimului Băsescu n-are nici o legătură cu Traian Băsescu, ale cărui puteri reale se diminuează pe zi ce trece într-o România atentă la graţiile noului Stăpîn şi, prin asta, Nesimţită cu Fostul.

Nu, prin Dărîmarea regimului Băsescu se înţelege cucerirea Puterii absolute ca Partid-Stat prin:

1) Subordonarea Justiţiei;

2) Lichefierea  Opoziţiei.

3. Anihilarea vocilor critice din presă și din societatea civilă.

Campania de subordonare a Justiţiei a luat un avînt spectaculos după 6 ianuarie 2014. Toată lumea crede că atacurile de neconceput ale lui Victor Ponta la adresa Justiţiei îşi au cauza în condamnarea lui Adrian Năstase.

Nici vorbă de aşa ceva.

Pe Victor Ponta îl doare în ciorapul consoartei sale, Daciana, de soarta lui Adrian Năstase.

Dacă ar fi fost vorba de exprimarea recunoştinţei faţă de cel care l-a făcut om, Victor Ponta s-ar fi mulţumit cu o simplă propoziţie de compasiune, şi aceea azvîrlită în grabă. Aşa cum am arătat însă, Comunicatul CSM, dedicat atacurilor împotriva Justiţiei, consemnează existenţa unui atac premeditat, constînd în denunţarea condamnărilor lui Adrian Năstase şi Relu Fenechiu drept comenzi politice, acuzarea ICCJ de partizanat, criticarea DNA că tărăgănează plîngerile Corpului de control.

Cînd a avut loc acest moment de lovire cu huiet a Justiţiei?

Luni, 6 ianuarie 2014, seara!

După şedinţa care a aprobat Strategia PSD pentru 2014.

Că nu-i vorba de o reacţie emoţională de moment la condamnarea lui Adrian Năstase ne-o dovedesc atacurile ulterioare atît ale lui Victor Ponta, cît şi ale altor fruntaşi PSD: Dan Şova, Miron Mitrea, Radu Mazăre.

Concomitent, Trustul lui Dan Voiculescu (televiziuni, ziare, site-uri) şi-a înteţit Campania isterică de compromitere a Justiţiei române în totalitatea ei. La Antene, în Jurnalul naţional sînt prezentate cu huruit cazuri de sentinţe,  cărora le-ar fi căzut victime oamenii muncii; truc facil, oricine a pierdut un proces e dispus să se plîngă în direct c-a fost victima unui abuz.

Politicienii, precum Elena Udrea, consilierii prezidenţiali (Sebastian Lăzăroiu), jurnaliştii s-au grăbit să vadă în formidabilul bombardament de artilerie mediatică „spaima“ lui Dan Voiculescu de o posibilă condamnare.

Din start, ipoteza nu rezistă examenului de minimă psihologie.

Potrivit ei, şacalul Dan Voiculescu, în loc să-şi aranjeze ploile pentru a fi achitat, comandă locotenenţilor săi o campanie de compromitere a justiţiei, astfel încît cînd va ajunge la Jilava, românii să-l bocească pentru c-a fost condamnat pe nedrept.

Sînt convins că Dan Voiculescu  vrea să n-ajungă la puşcărie şi nu să fie compătimit  de telespectatorii Antenelor c-a ajuns la puşcărie.

Campania Trustului Intact se înscrie în strategia PSD de cucerire a Puterii depline ca Partid Stat.

Pretextul pentru atacarea Justiţiei – atît în cazul liderilor PSD, cît şi în cazul Trustului Intact – îl reprezintă identificarea Justiţiei ca făcînd parte din regimul politic Băsescu.

Documentul proclamă:

„Ne propunem să dărîmăm cărămidă cu cărămidă ce-a rămas  din regimul politic Traian Băsecu“, argumentînd:

„Nu este suficient să plece Traian Băsescu din funcţie. E vorba de un sistem întreg, un sistem represiv, antidemocratic şi antinaţional care a fost construit în peste nouă ani de zile“.

Omul de bun simţ e îndreptăţit să se întrebe:

Dacă PSD îşi propune distrugerea unui întreg sistem, în ce constă acest „sistem represiv, antidemocratic şi antinaţional“.

O întrebare legitimă, pentru că răspunsul ne-ar dezvălui imediat şi pe cine şi ce vrea să „distrugă“ PSD.

Deşi fruntaşii PSD nu ne răspund, faptele şi vorbe lor, dar şi campania Trustului Intact, braţul mediatc înarmat al PSD, ne arată limpede că-i vorba de instituţii şi persoane care stau în calea cuceririi Puterii absolute de către Partidul Stat:

Justiţia, Curtea Constituţională, CSM, jurnaliştii independenţi, intelectualii critici din 1990 cu FSN-ul în variantele sale coafate socail-democrat.

Sub pretextul Distrugeri cărămidă cu cărămidă a Regimului Băsescu, PSD a declanşat o vastă campanie de distrugere a instituţiilor statului de Drept şi a tuturor celor care se opun Dictaturii sale.

Normal ar fi fost ca PSD să-şi fi propus doar dobîndirea Preşedinţiei, salutînd public viziunea sa asupra acestei instituţii.

După cucerirea majorităţii Parlamentare, după instalarea oamenilor săi în instituţii cheie, un partid normal asta şi-ar fi dorit.

PSD nu-şi propune însă doar cucerirea Preşedinţiei.

El îşi propune şi – dacă nu mai ales – cucerirea Puterii ca Partid-Stat. CITIȚI ȘI:

• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Bombardamentul propagandistic premergător asaltului USL asupra Justiţiei
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. O schimbare spectaculoasă în politica lui Traian Băsescu față de Victor Ponta?
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. America Ne-A Dat Mandat Să Ridicăm Tonul La Moscova?
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Crin Antonescu - soldatul credincios al PSD
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. O iluzie primejdioasă: Dracul USL nu-i chiar atît de negru!
• România Lui Cristoiu. Victor Ponta sau dispreţul PSD-ist faţă de opinia publică
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Pupat doi – Traian Băsescu şi Victor Ponta – Piaţa endependenţi la Cotroceni
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. PSD şi PNL n-au pornit Războiul. Doar se înarmează în vederea Războiului
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. PDL – marele perdant al recentei Crize politice
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. În sfîrșit, Victor Ponta s-a demascat!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. M-am ars! Am scris că Traian Băsescu avea un fir de aţă pe cracul pantalonului!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Victor Ponta învins de Coaliția Traian Băsescu - Transportatori