Emerich Dembrovschi, care a jucat împotriva lui Eusebio, spune că dispariţia portughezului reprezintă o grea lovitură pentru fotbal. Românul "cu statuie în Mexic" şi-a amintit de duelurile cu "Pantera neagră".
Fotbalul mondial e în doliu. Legenda portugheză Eusébio da Silva Ferreira a murit, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la Lisabona. Anunţul a fost făcut de clubul Benfica, acolo unde Eusébio a evoluat timp de 15 ani, între 1960 şi 1975. În vârstă de 71 de ani, Eusébio, care în ultimii ani a avut mai multe probleme medicale, a murit din cauza unui stop cardiorespirator.
Vestea morţii lui Eusébio a făcut înconjurul lumii. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre marele dispărut doar la superlativ. De numele său se leagă cea mai mare performanţă a fotbalului portughez la nivel de naţională, locul trei la Campionatul Mondial din Anglia, din 1966. Cu un Eusébio în mare formă, Portugalia a fost oprită din drumul spre finală chiar de Anglia, care avea să cucerească singurul titlu suprem din palmares. Cu nouă reuşite, Eusébio a fost cel mai bun marcator al turneului final.
Alunecarea lui "Dembo"
În campania de calificare la următoarea Cupă Mondială, Mexic 1970, Portugalia lui Eusébio a avut ca principală adversară în Grupa 1 europeană naţionala României. "Au fost două dueluri extraordinare cu Portugalia", îşi aminteşte fostul mare internaţional Emerich Dembrovschic. "În 1966 eram în armată, la Roman, şi îl văzusem pe Eusébio la Mondialul din Anglia. Doi ani mai târziu l-am avut adversar! La Lisabona, Portugalia ne-a învins clar, 3-0. A venit însă meciul de la Bucureşti, 1-0 pentru noi. Am avut un duel în tuşă cu Eusébio, pe care l-am deposedat printr-o alunecare cum nu mai făcusem în viaţa mea! Mingea s-a dus în afara terenului. Eusébio s-a întors către mine şi mi-a zis: «Ai reuşit să mă lichidezi»", ne-a povestit Dembrovschi, cel mai bun om al României în Mexic 1970. Din acest motiv, a circulat mult timp legenda conform căreia Dembrovschi ar avea statuie în Mexic, alături de cei mai buni jucători de la Mondialul din 1970.
"Mi s-a frânt inima când am aflat că a murit marele Eusébio... Era un finalizator de rasă, dar, în acelaşi timp, şi un bun pasator. Executa lovituri libere ca nimeni altul. Venea perpendicular pe balon şi îl lovea necruţător cu şiretul. După ce am devenit antrenor, am încercat să-mi învăţ elevii să facă la fel", ne-a mai spus Dembrovschi.
Guvernul portughez a decretat trei zile de doliu naţional după moartea legendarului fotbalist. "Eusebio a reprezentat dorinţa Portugaliei de a se face cunoscută în lume. A dus numele ţării în cele patru colţuri ale lumii. Un exemplu de om smerit, un om generos şi solidar", a declarat Pedro Passos Coelho, premierul Portugaliei.
Imagine document: Eusebio şi Giovanni Trapatoni, în 1963, pe „Wembley”
L-a admirat pe Dobrin
Eusébio s-a născut pe 25 ianuarie 1942, la Lourenço Marques, în Mozambic. A început fotbalul în oraşul natal. Benfica Lisabona l-a transferat în 1960. În tricolul "vulturilor", "Pantera neagră" sau "Perla Mozambicului", cum era poreclit Eusébio, a jucat timp de 15 ani! A devenit apoi ambasador al clubului Benfica şi al naţionalei Portugaliei. În decembrie 2011, marele Eusébio a stat de vorbă pentru ultima oară cu presa din România.
Discuţia cu trimisul Evz la Lisabona la meciul Benfica - Oţelul, din Liga Campionilor, a avut loc la un local din centrul oraşului, unde Eusébio avea rezervare pe viaţă. "Ce mai face Hagi", a întrebat atunci Eusébio, care şi-a amintit de un alt fost mare jucător român, Nicolae Dobrin, despre care a spus: "Ce fotbalist! A fost excepţional! Am auzit că a murit. Îmi pare rău". Dobrin a marcat golul victoriei României contra Portugaliei în 1969.
Doi dintre cei mai mari fotbaliști din istorie, brazilianul Pele (Stânga) și portughezul Eusebio
Recomandările noastre
