Am văzut cum s-au derulat audierile liderilor armatei americane în fața comisiilor de specialitate ale Senatului American care au adus o veste bună: Armata SUA a conștientizat și a asumat faptul că Federația Rusă e principalul dușman al Washingtonului, nu atât prin poziția similară îmbrățișată deja de Moscova în documentele de specialitate, cât prin păstrarea capabilităților militare nucleare ale Rusiei, capabile de a distruge America.
Această abordare a avut drept consecință mutarea în fapt a priorității apărării frontierei estice a NATO, situate în Estul Europei, în prim-planul preocupărilor americane, deasupra sau măcar la același nivel cu preocupările pentru provocările din Asia de Sud- Est și de cele din Orientul Mijlociu.
Dar acest element de schimbare pozitivă în abordarea de către SUA nu are cum să dureze dacă aliatul european nu pare la fel de preocupat de propria Securitate în fața amenințărilor venite din Est. Mai grav, lipsa de preocupare pentru aceste teme de către statele Europei de Est însăși, a statelor membre NATO/UE sau a celor partenere și asociate NATO/UE, poate determina o reacție negativă și revizuirea actualei posturi după alegerile de anul viitor pentru Congres și pentru Casa Albă. Oboseala strategică în fața neseriozității Estului Europei este cel mai mare dușman al menținerii actualei stări de fapt, care poate duce la demobilizarea SUA și la nuanțarea garanțiilor de Securitate acordate regiunii.
De aceea trebuie să ne uităm cu cea mai mare atenție la evoluția elementelor definitorii în această direcție pentru a ști care e abordarea pragmatică a SUA și dacă nu cumva această neseriozitate și lipsă de angajare a aliaților și a partenerilor săi nu va avea consecințe majore pentru securitatea statelor din regiune, a Europei în întregul său. Și aici elementele verificabile nu sunt la îndemâna fiecărui stat, deși fiecare își are nișa sa și responsablitatea sa pentru menținerea angajamentului american.
Principala condiție e angajamentul european pentru propria Securitate. Aici lucrurile sunt de bun simț: dacă Europa însăși și aliații europeni din NATO nu investesc în apărare, în securitatea proprie, de ce ar trebui să vină aliatul de peste ocean să apere frontiera estică a Alianței? Coeziunea europeană și întărirea relației transatlantice pentru a combate amenințările, pe baza principiului apărării comune, este importantă, ca și investiția sa de 2% din PIB în apărare și capabilități militare sau alături de întărirea relației transatlantice.
Sunt lucruri dificile pentru că imaginea sfârșitului istoriei a lui Fukuyama, a descoperirii modelului de administrare ideal - liberal democrația în state de drept - a avut un impact major(poate și ajutat) la nivelul intelectualității europene, cu precădere a celei de stânga și liberale. Apoi clamarea victoriei în Războiul Rece fără a încheia și decontul cu înfrântul și a lichida rețelele sale subterane din sânul Occidentului, cu gândul la utopica integrare a Rusiei în valorile occidentale, s-a dovedit o eroare greu de conștientizat rapid, la nivel european.
În fapt astăzi vedem că Moscova utilizează toate instrumentele sale de război informațional pentru a accentua răul pe care-l reprezintă America în sistemul internațional, pentru a impune revizionismul și privilegii proprii de superputere regăsită, cu agresivitate, revizionism și pornire revanșardă asupra vecinilor săi. Iar idei precum America-răul suprem, NATO-organizație vetusă și anacronică după desființarea Tratatului de la Varșovia, considerarea intereselor ruse discreționare, ruptura transatlantică și faliile în interiorul Europei sunt cultivate cu asiduitate și concentrat de către instrumentele de propagandă și război informațional ale Rusiei.
Abordarea e necesară și în privința statelor partenere asociate-Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Abordarea ambiguă a orientării strategice, vorbăria și lipsa reformelor, neangajarea directă în propria securitate și tentația bivectorialismului sau a „refacerii relaților” cu Rusia nu ajută la a convinge SUA de seriozitatea responsabilității pentru sine, pentru a reclama aplicarea garanțiilor americane în Europa de Est. Absența reformelor, ambiguitatea, reținerea în a asuma poziții sau impredictibilitatea în abordările strategice pot împieta fundamental asupra securității regiunii, a fiecărui stat în parte..
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
