De mii de ani istoricii își bat capul să găsească un răspuns la întrebarea: De ce s-a dus Iulius Caesar la Senat în fatidica zi de 15 martie, anul 44 Înainte de Christos?

De mii de ani istoricii își bat capul să găsească un răspuns la întrebarea:

De ce s-a dus Iulius Caesar la Senat în fatidica zi de 15 martie, anul 44 Înainte de Christos?

Avea toate motivele  să stea acasă.

Nu se simțea prea bine.

Un prezicător îl avertizase deja:

 „Ferește-te de Idele lui Marte!“

Îi spusese nevastă-sa, Calpurnia, să nu se ducă la Senat, pentru că ea îl  visase  străpuns de lovituri.

Augurii nu îi erau favorabili, dacă  socotim că preoții găsiseră, după sacrificarea puiului, un  ficat gălbui.

Și totuși a ieșit din casă.

Înainte de a urca treptele Senatului, care –și ținea ședințele  în Teatrul lui Pompei (Largo di Torre Argentina din Roma de azi), un grec îi vîră un bilețel în mînă.

Îl avertiza că va fi ucis.

Crezînd că e una din numeroasele plîngeri care i se dădeau de către oamenii simpli ( ca și lui Nicolae Ceaușescu!), Caesar îl trece în mîna stîngă, fără să se uite pe el.  Și cu toate acestea a intrat în Senat.

 A intrat și a fost ciuruit de 23 de lovituri mortale

De cîteva zile, la noi, (pentru a păstra proporțiile, din cîte se vede nu sînt mii de ani, nici măcar mii de zile, ci doar cîteva),  jurnaliștii și politicienii se întreabă de ce a respins Codul fiscal Klaus Iohannis.

O întrebare cu atît mai  provocatoare cu cît, după ce-a trîntit-o cu respingerea Codului prin intermediul unui text scris ca de obicei cu alții, Klaus Iohannis și-a luat nevasta, căreia, iată, nu i se mai spune nevastă, nici măcar tovarășă de viață, ca în cazul cuplului Ceaușescu, ci Prima Doamnă, ca la cuplul Obama, și-a șters-o la Neptun, la vila lui Ceaușescu, să se bucure și ei de alintările de care se bucura Cuplul lichidat la Tîrgoviște.

A lăsat să explice Poporului Român de ce nu e bun Codul un consilier, și acela penibil în demersul lui, deoarece a fost consilier la Finanțele PSD-iste.

Luni, 18 iulie 2015, întrebarea a devenit și mai dihai printr-un fapt de a  dreptul hazliu:

Deși a respins Codul fiscal, Klaus Iohannis a promulgat Codul de procedură fiscală.

Fără Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală nu poate fi aplicat.

A promulga Codul de procedură fiscală după ce ai respins Codul fiscal e ca și cum ai face sex  după ce te –ai încheiat la prohab și ți-ai pus și șuba.

Răspunsurile la întrebarea De ce a respins Klaus Iohannis Codul fiscal? diferă de la om la om și de la interes la interes.

Ofițerii acoperiți au  trecut de îndată, prin Ordin pe Unitate, la explicații menite a-l lustrui pe Klaus Iohannis, după bunul obicei al militarilor, neamuri bune cu Svejk, drept un Bărbat de stat deja de pus în Galeria Bărbaților Neamului.

S-au grăbit să se bage la lustruit cu limba și liderii PNL, ziși și liderii Partidului Meu. Cei din Gașca lui Blaga n-au avut prea mari probleme cu limba. Aceasta era meșterită să lustruiască  de pe vremea lui Traian Băsescu, cînd PDL era Partidul Meu al Fostului.

Acum e Partidul Meu al Actualului.

Victor Ponta, într-o criză de inspirație, l-a explicat pe Klaus Iohannis prin înscrierea într-o conspirație împotriva României.

 Jurnaliștii au căutat răspunsuri care de care mai complexe și mai complicate:

De la sfaturile date de Mugur Isărescu pînă la ordinele primite de la Berlin.

De ce s-a dus Iulius Caesar la Senat în ciuda tuturor semnelor care-i spuneau că nu trebuie să se ducă?

De-al dracului!

De-al dracului! a respins și Klaus Iohannis Codul fiscal.

Să vadă Victor Ponta că el, Klaus Iohannis, la o adică, îi poate face zile fripte.

Pe ce mă bazez în acest răspuns?

Klaus Iohannis n-a zis nimic despre Cod din 24 iunie 2015 pînă în 17 iulie 2015.

Pe 15 iulie 2015, hodoronc-tronc, profitînd de o excursie (fără soție) la sediul BNR, a anunțat Poporul român că se mai gîndește dacă să semneze sau nu Codul.

Atît și nimic mai mult.

Se mai gîndește.

Promulgarea Codului fiscal era o chestiune de interes național.

În cazul ei, Klaus Iohannis a zis că se mai gîndește.

În cazul triplării salariului său nu s-a gîndit de loc.

I-a zis Gabriel Oprea că adoptă Ordonanța numai dacă el dă un semn declarînd presei că-i de acord cu Ordonanța?

 Klaus Iohannis n-a răspuns: Să mai mă gîndesc.

S-a  dus ață la presa de la Cotroceni și a măcănit ceea ce i-a spus să zică Gabriel Oprea.

Cum se explică diferența?

Foarte simplu.

Promulgarea Codului era în interesul Poporului român.

Adoptarea Ordonanței era în interesul strict al lui, al lui Klaus Iohannis.

Pe 24 iunie 2015, Parlamentul a votat și Codul de procedură fiscală.

Klaus Iohannis l-a promulgat de abia luni, 19 iulie 2015 și în chip inutil, deoarece  Codul de procedură fiscală, cum spuneam, nu poate fi aplicat fără Codul fiscal.

Pe 25 iunie 2015 Parlamentul a votat Legea amnistiei fiscale.

Klaus Iohannis a ținut-o pînă luni, 19 iulie, 2015, cînd a promulgat-o.

De ce?

De-al dracului!

Să vadă Victor Ponta că el, Klaus Iohannis, la o adică, îi poate face zile fripte.

Pe 21 iunie 2015 Guvernul înaintează Președinției propunerea cu Mihai Fifor la Ministerul Transportului.

Timp de aproape o lună, Klaus Iohannis ține propunerea în sertar.

Abia pe 15 iulie anunță că respinge propunerea.

De ce?

De-al dracului!

Să vadă Victor Ponta că el, Klaus Iohannis, la o adică, îi poate face zile fripte!

Pentru tot  ceea ce face Klaus Iohannis în războiul cu Victor Ponta din 5 iunie 2015 încoace  se caută fel de fel de explicații complexe și complicate, unele de tip politic, altele chiar de tip metafizic.

Personalitatea lui Klaus Iohannis s-a dezvăluit, pentru mine,   în  secvența de la Paris cu aruncatul paltonului pe mașină, pentru că aghiotantul nu era prin preajmă să i-l ia. Nici un adevărat bărbat politic, ba chiar nici un bărbat pur și simplu nu-și îngăduia o scenă de isterie în public,  urmărit de camerele de luat vederi.

Klaus Iohannis   îl considera pe aghiotant un fel de iobag.

 L-a considerat astfel și Victor Ponta cîtă vreme acesta s-a pisicit pe lîngă cracul lui.

Cînd Victor Ponta a folosit Codul silvic pentru a-și arăta ghearele,   lui Klaus Iohannis nu i-a venit să creadă că iobagul din frunte Guvernului  îndrăznește să se uite la el altfel decît   duios supus ca Alina Gorghiu.

Și  a început să-i facă zile fripte, ca să-i arate cine e Stăpînul.