Se spune că fiecare dintre noi minte câteodată – minciuni mai mult sau mai puţin „periculoase”. De la complimente nemeritate pentru o cină, sau pentru aspectul fizic al unei persoane, la minciuni mult mai serioase. Există multe mituri legate de minciuni şi de cum ar putea acestea să fie descoperite. Iată însă că nu toate aceste mituri sunt adevărate – multe sunt nişte....minciuni. Să vedem în continuare câteva dintre acestea.

Să fim sinceri, câţi dintre noi nu am pus vreodată un „Like” unei fotografii pe Facebook care de fapt nu ne place? Şi câţi nu am făcut complimente pentru o cină mediocră, zicând că a fost excelenţă? Sunt acestea minciuni? Desigur – nu sunt însă minciuni „periculoase”, ci acel gen de „savoir faire” care ne permite să trăim într-o societate. Alte minciuni pot avea consecinţe devastante: de la cele legate de trădarea unei persoane, a unei comunităţi şi chiar a unei ţări, la cele legate de acte criminale sau de terorism.

Au fost dezvoltate multe metode pentru a detecta minciunile. Nici una dintre acestea – nici măcar aşa-numitul detector de minciuni – nu este însă sigură. Studiul expresiilor faciale sau ale micilor mişcări ale corpului ne pot fi de ajutor, însă nu ne dau certitudinea descoperirii unei minciuni.

Psihologul american Paul Ekman s-a specializat în studiul expresiilor faciale şi corporale şi a dezvoltat o serie de tehnici pentru a-i descoperi pe mincinoşi. Ekman a scris multe cărţi legat de studiile pe care le-a efectuat de-a lungul anilor (Telling Lies: Clues to Deceit în the Marketplace, Politics and Marriage – fiind una dintre cele mai faimoase) şi a fost numit de către American Psychological Association unul dintre cei mai importanţi psihologi din secolul al 20lea. Să vedem în continuare câteva dintre secretele descoperite de Ekman legat de minciuni, şi anume demascarea falselor mituri despre minciuni şi mincinoşi.

Sunt femeile mai capabile să îi descopere pe mincinoşi decât bărbaţii? Nu – spune Ekman, Nicidecum! Atât femeile cât şi bărbaţii sunt destul de uşor de păcălit, mai ales atunci când vor să îi creadă pe mincinoşi. Această se întâmplă mai ales cu persoanele dragi, persoane pe care vrem cu orice preţ să le credem, întrucât de multe ori descoperirea adevărului ar fi o tragedie.

O privire aruncată în partea stânga în sus este un semn că ni se spune o minciună, aşa cum susţin anumite studii? Nu, mincinoşi nu au o direcţie preferenţială în care să privească atunci când ne ameţesc cu minciunile lor.

Există o metodă clară, care funcţionează pentru oricine şi care detectează minciunile? Nu – nu există o metodă univerala (asemănătoare nasului lui Pinocchio). Inclusiv detectorul de minciuni folosit de poliţie poate fi păcălit, iar cei foarte emotivi pot fi detectaţi că mincinoşi chiar şi când spun adevărul.

Psihopaţii mint mai bine decât persoanele normale? Se pare că nu – însă comportamentul acestora ne induce în eroare şi ne face să îi credem mincinoşi mai buni decât sunt.

Nu există nici o modalitate de a ne da seama că cineva ne minte? Ekman  susţine că există anumite puncte fierbinţi (hoţ spots) ale organismului care ne dau indicaţii despre starea de „adevăr” a celui care ne vorbeşte. El însuşi ar fi identificat circa 30 de astfel de zone şi de gesturi.

Încheiem cu câteva exemple de posibile gesturi care sunt făcute de mincinoşi: dacă cine ne vorbeşte în timp ce spune clar un „da” are o uşoare mişcare a capului în semn de „nu”, atunci este foarte probabil că ceea ce ne spune să fie o minciună. Sau dacă cine ne vorbeşte la un moment dat da din umăr (un gest rapid care ar putea trece neobservat) în timp ce ne spune ceva important acest gest trădează că ceva nu este în regulă şi că poate – dacă vrem să aflăm adevărul – ar fi bine să insistăm asupra discuţiei.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro