Într-o recentă postare pe Facebook, mediu devenit principal cabinet de lucru al președintelui României, Klaus Iohannis lovește imparabil aerul cu pumnii: „Tema aderării României la zona euro nu poate fi tratată cu superficialitate.
Este o temă de interes național. De aceea i-am invitat pe Prim-ministrul României și pe Guvernatorul Băncii Naționale a României să discutăm în mod serios. Vor urma consultări cu partidele politice și cu alți actori implicați.”
Premierul Ponta și guvernatorul Isărescu se vor duce, că așa este politicos și nu vor fi nici superficiali, așa cum își dorește președintele. Nu se vor strâmba, nu vor scoate limba, nu vor spune măscări. Sunt sigur, președintele Iohannis, înainte de a-i fi convocat pe cei doi și de a anunța Facebook-ul, s-a documentat temeinic, consilierii i-au întocmit sinteze și informări scrise, l-au pus în temă. Cum altfel să-și fi dat seama că adoptarea monedei euro, dacă o tratezi cu superficialitate, iese prost? Nu cred că doar din cele patru excursii prin străinătate, pe care le-a făcut de când este președinte, ar fi putut afla că nu te poți juca cu moneda asta, decât dacă ții mortiș să fii superficial.
Mă aștept ca președintele să fi fost informat că Marea Britanie și Danemarca au evitat deștept adoptarea euro, iar Cehia, Polonia și Suedia nici nu vor să audă de ea. Danemarca și Suedia au reușit să-și păstreze monedele naționale prin referendumuri naționale. O fi știind președintele Iohannis că țările europene cu monedă proprie au trecut și trec mai ușor prin criza economică declanșată în 2008? O fi știind că cele mai afectate de criză, Grecia, Italia, Spania și Portugalia, sunt țări care au adoptat moneda europeană?
Faptul că președintele se întâlnește cu cei doi este grozav, este bine să se vadă cât mai des, să țină aproape unii de alții. Este minunat și că președintele Iohannis e procupat de găsirea unor teme importante, altele decât excursiile în străinătate, selfiurile cu croitori la modă, lansările trimestriale de cărți și sărbătorirea unor cabinete de avocatură care au fost drăguțe cu el, sau nenorocirile din Justiție. Și mai grozav ar fi, însă, dacă președintele ar fi conștient că trecerea României la altă monedă înseamnă cedarea unei foarte importante prerogative de suveranitate, înseamnă reducerea capacității de intervenție a statului în caz de forță majoră, așa cum ar fi o criză economică.
Costurile unei treceri la euro, cu consecințe lesne de prevăzut pe termen mediu și lung vor fi suportate de populație. Drept pentru care mă întreb dacă nu ar fi fost mai potrivit pentru Iohannis să trateze tema într-un fel și mai lipsit de superficialitate, așa cum spune că îi place, și să discute chestiunea direct cu populația țării, prin intermediul unui referendum. Poate că totuși, Klaus Iohannis nu dorește de la cei doi decât o rundă de documentare, în vederea elaborării unei noi cărți, care să fie lansată la târgul din toamnă. Titlul i-l pot sugera eu, „Euro, mai bine pas!”.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
