Medidina, atunci când este practicată cu responsabilitate şi dedicaţie, este o meserie solicitantă. V-aţi gândit vreodată prin ce experienţe trec studenţii la Medicină după ce trec de examenul care le dă voie să facă acest lucru? Ce şi mai ales cine îi ajută să se descurce prin hăţişul sistemului medical educaţional românesc? Cineva s-a gândit, mai ales că a trecut prin întâmplări asemănătoare cu cele de care s-au lovit toţi cei care au ales această profesie, altădată considerată nobilă, şi a decis că ar fi potrivit să le dedice medicilor rezidenţi un fel de manual cu ajutorul căruia să decurce iţele încurcate ale sistemului. Este doctor şi numele lui este Ştefan Cristian Gutue.

Această carte pe care doctorul Ştefan Gutue a publicat-o de curând este dedicată celor pe care societatea îi consideră naivi, visători, idealişti, dar care în realitate sunt corecţi, drepţi, cinstiţi, muncitori şi dornici de o soartă mai bună atât din punct de vedere profesional, cât şi personal.  „Sunt rezident. What Next?” este dedicată şi acelor medici din sistem care au responsabilitatea educaţiei medicale pentru studenţi şi rezidenţi. NU este însă o carte pentru cei cu pile, al căror traseu profesional este în mare parte stabilit încă din timpul facultăţii de către ocrotitorii lor.  De altfel decicaţia de la început este simplă: „Dedic această carte tuturor celor care şi-au căutat un maestru peste tot, mai puţin în interiorul lor”.

De ce fi aţi decis să scrieţi o carte despre medicii rezidenţi de la noi?

Cartea întâmpină atât nevoia studenţilor mediciniști, cât și a rezidenților de a înţelege care sunt oportunitățile de evoluție profesională în sistemul medical românesc. Suntem bombardați de către mass-media cu tot felul de știri mai mult sau mai puțin dramatice despre cât de gravă este situația medicilor, așa că o opinie a cuiva care vine din sistem și care are curajul să vorbească despre problemele medicilor rezidenți cred că este mai mult decât binevenită. Studenții vor să știe ce-i aşteaptă în viitoarea carieră de medic rezident, iar medicii rezidenți sunt sfătuiți cum să eficientizeze anii de pregătire în așa fel încât să nu fie doar folosiți de sistem (muncă multă și foarte prost plătită și atenție! nu întotdeauna relevantă pentru dezvoltarea lor profesională), dar să și pună bazele unei cariere de succes, dacă sistemul permite acest lucru.

Care ar fi principalele probleme pe care le-aţi abordat în carte?

Cartea cuprinde două părți mari: una de aproximativ 100 de pagini, un adevărat ghid de supraviețuire al micului rezident care începe activitatea într-o specialitate chirurgicală prin stagiul de Chirurgie Generală. Conține informații începând de la cum să te îmbraci până la cum să te descurci în intervențiile chirurgicale și în gărzi. Nu este o carte scrisă de un chirurg cu nasul pe sus, ci de un coleg care merge alături de rezidenții mici călăuzindu-i cu umor și încurajări! A doua parte a cărții conține o analiză a sistemului medical românesc și a oportunităților de evoluție pe care le ai la finalul rezidențiatului. În plus, vorbesc despre problemele acute ale rezidenților și prezentarea soluțiilor, atât cât am înțeles și eu ca se poate face în acești ani. Printre subiectele din a doua parte a cărții se regăsesc: „Cum să alegi o specialitate medicală”, „Banii și Medicina” unde nu mă sfiesc să vorbesc și despre șpagă, „Migrația Medicilor” și „Managementul carierei” care conține mai multe subcapitole (importanța logbook-ului, oportunitatile existente în sistemul privat de sănătate, rolul și rostul CV-ului, oportunitățile de efectuare a unui fellowship).

Ca student, ce v-a plăcut şi ce nu v-a plăcut în sistemul de învăţământ, strâns îngemănat cu cel al sănătăţii?

În facultate m-am luptat cu mai multe probleme, dar cea mai apăsatoare dintre ele a fost sentimentul de inutilitate dat de implicarea scăzută a studenților în activitatea clinică. Pe de o parte a fost și vina mea că nu am tras mai mult de asistenții de grupă să îmi explice mai mult. Este o problemă legată de timpul pe care aceștia trebuie să-l impartă între activitatea de spital și activitatea universitară. Aceasta din urmă rămâne din păcate de izbeliște. Astfel studentii se simt neglijați și aleg să răspundă pasiv la tot procesul educațional, iar asistentii universitari se plâng că studenții nu depun niciun interes în activitatea clinică. Trebuie găsită o cale de mijloc, cu siguranță este nevoie de o schimbare față de modul actual de predare al medicinei. Nu știu ce mi-a placut în mod special în facultate, poate câțiva profesori și asistenți de grupă care au știut să comunice cu studenții și să treacă de bariera student-profesor câștigând un respect real, rezultat din admirație.

V-au schimbat în vreun fel anii de facultate? Aţi mai fost acelaşi om după terminarea studiilor? 

Rezidențiatul a fost de departe o perioadă mult mai frumoasă decât facultatea. Am avut o dorință imensă de a recupera timpul pierdut în anii de facultate. Nu consider că facultatea și nici rezidețiatul m-au facut un om mai bun sau mai rău, absolut deloc. Poate un pic mai deprimat, glumesc!

Uitându-vă la viaţa dumneavoastră de până acum, pentru ce vă felicitaţi, pentru ce vă mustraţi?

Mă cert și astazi pentru timpul pierdut în anii de facultate, de multe ori cu bună știință dar și pentru faptul că atunci cand l-am folosit, am făcut-o ineficient. Cu ce mă mândresc? Cu faptul că măcar în rezidențiat m-am trezit la realitate și am început să recuperez din timpul și oportunitățile pierdute. Și bineînțeles, pentru cartea pe care am scris-o și dedicat-o medicilor rezidenți, dar și pentru cea pe care o scriu acum, pentru studenţii mediciniști.

Gândindu-mă strict la felul în care sunt trataţi pacienţii în sistemul nostru de sănătate, aţi putea să-mi spuneţi dacă şi medicii care aleg această profesie (una de vocaţie, din punctul meu de vedere) au parte de aceleaşi obstacole?

Sistemul de sănătate să știti că este foarte eficient având în vedere cât de multe se realizează cu banii puțini care ajung în spitale. Atentie, în spitale, nu în sistem! Nu este un sistem medical de top, nici nu are cum fiindcă economia țării noastre nu este una de vârf. Medicii, începând cu cei care se află la baza piramidei sistemului medical, rezidenții, au parte de multe obstacole. Primul și cel mai dureros este salarizarea. Este greu să te descurci, darămite să te perfecționezi în domeniul tău când ai un salariu net de rezident de aproximativ 1000 lei. Câte facturi poți plăti din această sumă? Apoi mai este problema dezvoltării profesionale: este greu să faci toate intervențiile prevăzute de programa de pregătire într-un spital suprasolicitat de cazurile din provincie si în care nimeni nu are timp să-ți fie dădacă. Înveți ce poți cum poți, te descurci mai mult singur. La final de rezidențiat, nu te întreabă nimeni daca ți-ai făcut toate operațiile atunci când depui dosarul de înscriere la examenul de specialitate.

Aţi avut vreun mentor în toată această perioadă?

Școala de medicină românească și legendele ei au cam apus. Dacă aș avea o mașină a timpului mi-ar plăcea să călătoresc în trecut pentru a-l vedea operând pe prof. Dan Setlacec, apoi să particip la un curs de chirurgie urologică ținut de prof. Eugen Proca.

Dacă ai fi ministrul Sănătăţii care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o?

Aș verifica ce se întâmplă cu banii colectați din asigurările de sănătate. Probabil cp în câteva zile aș fi demis din funcție, dar cu asta aș începe.

Cum se numeşte „motorul” care vă face să mergeţi înainte, oricât ar fi de greu?

Responsabilitatea față de pacient, față de meserie. Responsabilitatea este cuvântul-cheie în tot ce faci ca medic. Când îți asumi răspunderea actului medical și implicit asupra sănătății pacientului, celelalte obstacole încep să pară mai mici decât sunt în realitate. Din păcate, suntem limitați de posibilitățile materiale ale sistemului medical românesc.

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, medicul Ştefan Gutue, o zi pierdută?

Profesional, o zi în care nu muncesc pentru vreun obiectiv stabilit. Altminteri, o zi în care uiți să te bucuri că ești sănătos, ca ești în viață și să fii recunoscător divinității pentru asta, aceea este o zi pierdută.

Cât de importantă este şi a contat experienţa pe care aţi acumulat-o de-a lungul timpului în privinţa cărţii pe care aţi publicat-o? 

Toată cartea este scrisă având ca bază experiența mea și învățături extrase din experiețele unor colegi. Toate cifrele enumerate în carte au și o referință, nu m-am hazardat în a vorbi despre lucruri doar pe baza unor credințe personale. M-am străduit să ofer o carte scrisă într-un mod cât mai profesionist și echidistant. Asta nu înseamnă că nu deranjează niște persoane, dar adevărul este uneori incomod.

Aş vrea să vă rog să-mi daţi câteva detalii şi despre cum, când, cine v-a ajutat şi de ce aţi scos această carte. 

Persoanele responsabile pentru aparitia acestei cărti și carora le mulțumesc sunt Nicolae Iordache Iordache, medic și autor al cărții „Cine ești tu, doctore?”, cel care m-a încurajat să împărtășesc experiențele din rezidențiat sub forma cărții „Sunt rezident, What next?”, şi doamna Maria Szerac, CEO Editura Houston, căreia îi mulţumesc pentru interesul pe care l-a avut pentru un asemenea proiect pe care nimeni nu l-a luat în serios până atunci.

„«Ceea ce nu poate fi schimbat trebuie măcar descris», un citat care se imprimă perfect peste demersul colegului meu”, scrie în Cuvântul înainte dr. Ionuţ Chira, medic primar urolog, Spitalul Clinic de Urologie „Prof. Dr. Theodor Burghele”. Puteţi descoperi de altfel şi singuri despre Prima zi de muncă, Echipa, Colegii de echipă, Chirurgul şef, Coelgii din alte discipline, Asistentele, Spitalul, Unde greşeşte rezidentul mic?, Despre tact şi diplomaţie, Despre statutul rezidentului, Foaia de observaţie. Cu adevărat vei avea câteva răspunsuri legate de Bani şi medicină citind Capitolul V, strâns legat de acest subiect, dar şi alte capitole precum Migraţia medicilor şi Managementul carierei.  Cartea dr. Ştefan Gutue nu are pretenţia să rămână un punct de reper pentru studenţi sau rezidenţi, dar măcar îi invită pe aceştia să dea o mână de ajutor în avans viitorilor colegi şi nu e deloc puţin lucru. „Curaj, nemulţumirea este motorul progresului”, este citatul cu care dr. Ştefan Gutue încheie volumul dedicat medicilor rezidenţi şi nu numai.

Mai multe informații despre carte puteți găsi pe site-ul personal www.stefangutue.com și pe pagina oficială de facebook a cărții www.facebook.com/suntrezident !