Adrian Onu, managerul care a demisionat de la conducerea Institutului Cantacuzino, vorbește, în premieră, despre cauzele care au adus instituția aproape de faliment: sistemul sărac, decizii politice lente, direcționarea finanțărilor către alte institute, în timp ce Cantacuzino a fost lăsat de izbeliște.

Institutul Cantacuzino și-a pierdut și ultimul director, Adrian Onu, specialistul care a acceptat funcția cu singurul scop de a salva ceea ce era, altădată, o perlă a medicinii și cercetării românești. El a demisionat luni, 23 februarie, fiindcă instituția pe care o conducea nu a primit finanțarea necesară.

- Evenimentul zilei: De ce v-ați dat demisia de la conducerea Institutului?

- Adrian Onu: (oftând)E foarte greu de ținut niște linii de producție fără buget pentru asta. De la începutul anului consumăm energie, plătim salariile unor oameni care nu fac nimic, pentru a fi capabili să reactivăm producția de vaccin gripal când va trebui. Atât timp cât asta nu e bugetată, faptul că o menținem, atât ea, cât și o parte din infrastrustructura de personal și tehnic necesară pentru a menține capacitatea, dezechilibrează bugetul. Nu am reușit să obțin un buget echilibrat și, ca urmare, am considerat necesar să-mi dau demisia, după ce Consiliul de Administrație nu a aprobat acest buget dezechilibrat.

- A încercat să vă oprească președintele Autorității de Cercetare și Inovare, căruia i-ați prezentat demisia?

- Nu. E o realitate, toată lumea o înțelege, e un blocaj.

- De ce nu ați reușit?

- Deciziile guvernamentale își urmează cursul, dar sunt foarte lente. S-a aprobat un memorandum în care se spune viitorul institutului, dar finanțarea întârzie să apară.

- Și care e viitorul, conform memorandumului?

- Continuitatea diverselor activități din institut. Toată lumea dorește ca producția de vaccin antigripal și, în general, producția de biofaermaceutică săși reia cursul. Toată lumea este de acord că acele centre de referință pe care le avem trebuie finanțate. Problema este că atunci când nu sunt finanțate toate aceste activități produc pierderi care duc la blocarea celorlalte activități. Înțeleg că decizia de finanțare este o decizie lentă, din nefericire institutul e parte dintrun mediu economic care nu poate aștepta decizii politice.

- La penultimul protest, guvernanții au promis că rezolvă în prima ședință a Executivului...

- Memorandumul a fost discutat în prima ședință de guvern, după care toate demersurile guvernamentale sunt foarte lente.Fiecare din ministerele implicate careși pune semnătura pe o hârtie trebuie să și analizeze. Sistemul birocratic așa funcționează.

- Cum au stat lucrurile în acea comisie interministerială creată pentru salvarea institutului?

- Memorandumul e semnat de Ministerul Educației, al Sănătății, Agriculturii, al Muncii, al Economiei și evident a fost agreat de toate celelalte structuri care au participat: Ministerul de Interne, serviciile de informații, inclusiv reprezentantul Or ganizației Mondiale a Sănătății, care a participat la întâlniri.

- A fost cineva împotrivă?

- Nu pot să mă plâng de o persoană. Ce am sesizat eu a fost că există o simpatie la toate autoritățile, o dorință de rezolvare a problemei, dar și o frică în a o face prea repede, pentru ca, peste ani, să nu fie interpretată negativ.

- De cine?

- De cei care urmează. Se vede că toate contestările deciziilor guvernamentale, din ultima vreme, au contat. - Reprezentantul OMS ce poziție a avut? - A spus că OMS dorește să mergem mai departe, că vaccinul gripal trebuie să-și continue producția, că vor susține dezvoltarea vaccinului. De altfel, 400.000 de dolari dintr-o tranșă de dezvoltare de la OMS sunt nefolosiți, așteaptă de anul trecut o decizie finală. Care nu poate fi din cauza problemelor care s-au ivit.

- Unde s-a înțepenit?

- Am avut întâlniri cu Oficiul Concurenței care ne-a spus cum trebuie făcute lucrurile ca să nu fie întoarse înapoi de Comisia Europeană, acum se lucrează la planuri. Dacă cineva decide fără o analiză solidă poate fi considerat ajutor de stat de către CE sau poate fi considerat trafic de influență de către alte autorități competente. Astfel că fiecare așteaptă ca baza deciziei să fie cât mai solidă.

- Între timp, institutul moare?

- Da. Ca opțiune, este corectă alegerea funcționarilor guvernamentali, dar realitatea face ca, între timp, institutul să nu poată funcționa. Efectiv moare. Decizia politică de finanțare e prea lentă.

- De ce a ajuns institutul în această situație, cu zeci de ani în urmă era o perlă a medicinii?

- Finanţarea pentru cercetare, înainte de '89, era undeva la vreo 20% și finanţarea pentru sănătatea publică cam tot atât. După 90% au dispărut amândouă. Finanţarea am pierdut-o... activitatea s-a îmbogăţit.

- De ce s-a pierdut partea de finanțare a acti vi tăților de sănătate publică?

- Pentru că societatea română căuta altceva. Deci partea de sănătate publică urma să se rearanjeze, situaţie în care s-a zis „ok, voi aveţi producţie, suntem săraci, totul e dat peste cap, haideţi, puteţi trăi din producţie şi puteţi finanţa temporar lucrul ăsta”. Asta s-a întâmplat şi pentru catedra noastră de cercetare, în timp ce institute care erau finanţate prin Academia de Ştiinţe Medicale au primit din ce în ce mai multă finanțare. La noi, în lipsa finanțării, banii obținuți din producție, care ar fi trebuit să fie folosiţi pentru upgradarea liniilor de producție, au fost folosiţi pentru asigurarea cheltuielilor de bază epntru activitatea laboratoarelor de expertiză. Sunt multe motive...

„În România, lucrurile au scăpat de sub control”

- Institutul are un rol de a stinge pericolele de sănătate publică. Altădată, multe din vaccinurile care ne erau necesare se produceau aici...

- Da, multe, dar lipsa de finanare, saracia sistemului ca întreg i-au spus cuvântul. E ca si cum ai plati pompierii numai când vin sa stinga focul si, în rest, îi lasi sa moara. Da, plata pompierilor pentru o prestaie este ceea ce am primit-o noi. Evident, activitatea nu se poate opri...

- Cu cine ați colaborat cel mai bine?

- Cel mai bine am colaborat cu Institutul Pasteur care este, tradiional, colaboratorul nostru. Din nefericire, ceea ce vad la anumite nivele de decizie e ca ne întoarcem înainte de '89, din punctul asta de vedere, dar poate ma însel. Exista o animozitate asupra relaiei dintre noi si Institutul Pasteur pe care am sesizat-o.

- Dar nu identificați resorturile din spatele animozității?

- Nu, este din lipsa de viziune, în România, la nivelul deciden ilor, la nivelul persoanelor care se învârt pe lânga decideni.

- Decidenții de la Ministerul Sănătății?

- Persoanele care într-o situa ie nefericita cauta vinovai poate sa gaseasca orice.

- Păi și situația nefericită în acest caz care ar fi?

- Este situaia institutului, evident.

- Decidenții doar se prefac că vor să salveze institutul?

- Impresia generala a fost de bune intenii, s-ar putea sa ma înel cu privire la anumite persoane, dar nu se poate descrie o situaie doar pe baza unei impresii, fara argumente solide.

- Ce zic angajații institutului?

- Oamenii nu mai pot sa reziste!

FORO: Adrian Onu

- Puneți lentoarea numai pe teama de DNA?

- Nu. La DNA sunt oameni cu scaun la cap, dar poate sa fie alii, la cum evolueaza lucrurile. Ceea ce fac procurorii de la DNA, fac bine ca încearca sa faca curaenie. Cât or sa reueasca, nu tiu. Lucrurile au scapat de sub control în România, ceva trebuie facut. Apoi, avem i noi pacatele noastre, avem i noi autosuficiena noastra, nu ine numai de curairea societaii.

- Și politicul v-a lăsat baltă?

- Da, tot contextul de schimbare, în care gradul de adaptare a fost mult prea mic, atât adaptarea statului român, cât i a institutului. Nu vreau sa acuz fosta conducere, ca nu are nici un rost. Fiecare cu contribuia noastra, ar trebui sa colaboram toi ca sa reconstruim ceva

- Este posibil ca institutul să fie totuși salvat?

- Eu înca sper, înca nu e totul pierdut! Deocamdata institutul îi cauta un alt drum, sa vedem drumul!