Cu toate că salariile nu sunt mari, stabilitatea şi poziţia în societate sunt sufi ciente pentru miile de candidaţi care luptă anual să devină procurori sau judecători. După ce au studiat patru ani să obţină o licenţă în drept, următorul pas pentru îndeplinirea visului, este trecerea unui concurs dificil, la Institutul Naţional al Magistraturii (INM)

Studenţii care termină Dreptul au multe variante spre care se pot îndrepta pe piaţa muncii. Cele mai multe sunt bănoase. Licenţiaţii în Drept sunt automat jurişti, ceea ce înseamnă că pot oferi consultaţii juridice atât pentru firme, bănci, cât şi pentru particulari. Tot ei se pot îndrepta spre meserii ca avocat, judecător, procuror, executător judecătoresc, notar şi alte câteva. Totuşi, terminarea studiilor nu este suficientă. Pentru majoritatea variantelor mai sunt necesare examene şi stagii de specializare.

Poţi să ai cunoştinţe de Drept temeince, dar să pici examenul

Examenul de la Institutul Naţional al Magistraturii este recunoscut printre studenţi ca fiind unul dificil. Una dintre candidatele admise, la ultima sesiune, povesteşte ce înseamnă să înveţi, astfel încât să treci cu bine de probe. ,,Este un lucru ştiut printre studenţi că acest examen este foarte greu.Toate cele trei probe sunt importante. Este destul de dificil să accepţi că după ce ai trecut de un examen în care îţi sunt testate cunoştinţele de drept, poţi să ratezi intrarea în meserie în urma unui interviu, dar se întâmplă des”.

Cât te costă o astfel de încercare

Candidata admisă, să-i spunem Roxana, continuă cu alte detalii despre formarea noilor generaţii de judecători. ,,Sunt destul de dure condiţiile. După cele trei probe principale, există o probă psihologică şi una de reputaţie. Eu de asta sunt foarte atentă la ce poze pun pe internet. Nu îmi doresc astfel de probleme. Pentru examen am învăţat doi ani, nu sunt la prima încercare. După ce am fost destul de studioasă în facultate, cu şase luni înainte de examen nu prea am ieşit din casă, am învăţat şi câte zece ore pe zi. Cea mai dificilă dintre probe a fost interviul, în mod evident. Ca să încerci, nu te costă mai mult de 1.000 de lei, în care incluzi pe lângă taxa de examen şi copiile legalizate şi alte acte de care ai nevoie la dosar.”

Proba interviului, una controversată

Există şi controverse în ceea ce priveşte admiterea în magistratură. Proba interviului stârneşte în fiecare an discuţii aprinse. ,, Întradevăr, această probă poate fi una dificilă.După ce ştii că ai trecut de probele teoretice, e greu să accepţi că vei putea pica în faţa comisiei de interviu, care îţi analizează atitudinea. Nu are mare legătură cu ramura juridică ce se întâmplă. Eu cred că vor să testeze cum reacţionezi sub presiune. La concurs, comisia se întoarce cu spatele când vorbeşti, mie asta mi s-a întâmplat. Mi-am susţinut, în continuare, subiectul şi a fost bine. Alţi colegi au fost nevoiţi să vorbească în timp ce membrii comisiei râdeau sau vorbeau între ei. E complicat, iar stresul atinge cote maxime.” , încheie Roxana, viitoare judecătoare.

În urmă cu un an, concursul a provocat un scandal uriaş

În 2015, candidaţii nu au fost mulţumiţi de organizarea concursului. Aceştia au reclamat situaţii absurde, care ridică semne de întrebare despre corectitudinea examenului. După prima probă, cea scrisă, primul admis pe ţară, candidatul Stamate, care a obţinut nota 9, ar fi picat la interviu. În tot acest timp, cel mai puţin pregătit teoretic, Stateche Claudiu, care a obţinut 7,15 la primele două probe, a primit, la interviu, nota 9,56, astfel fiind admis. Pe lista finală a apărut pe locul 117. Cristi Danileţ,reprezentant CSM ,cu atribuții în organizarea concursului,a afirmat în postările de pe Facebook că „la interviu nu ai cu ce să gresesti, contează atitudinea mimico-gestică.”. De asemenea, judecătorul a subliniat că ,,aplicarea dreptului nu este despre a reproduce legi şi manuale, ci despre a influenţa destine”.

Cum arată examenul care te face judecător

Potrivit informațiilor publicate de INM, candidaţii au fost examinaţi în două etape. Prima dintre ele a fost eliminatorie şi a constat în susţinerea a două teste-grilă.

Mai exact, prima probă a fost un test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice. Acesta a fost format din 100 de întrebări împărţite în mod egal pentru materiile „Drept civil”, „Drept procesual civil”, „Drept penal” şi „Drept procesual penal”. Potrivit regulamentului de concurs, au fost declaraţi admişi la această probă cei care au obţinut cel puţin 70 de puncte, adică echivalentul notei 7.

A doua probă a constat întrun test-grilă de verificare a raţionamentului logic. Şi aceasta a cuprins 100 de întrebări cu răspunsuri punctate, însă au fost incluse şi 20 de întrebări cu răspunsuri nepunctate (pentru pretestarea în condiţii de concurs). La a doua probă au participat doar candidaţii admişi în urma primei probe şi punctajul minim de promovare a fost de 30 (fiind luate în calcul numai întrebările cu răspunsuri punctate).

În etapa a doua, candidaţii au avut de susţinut o probă de interviu, care a constat în:

• elaborarea în scris a unei analize cu privire la subiectul extras de fiecare candidat şi susţinerea orală a acestuia;
•  analiza orală a unei speţe cu elemente de etică specifice profesiei.

 La proba interviului au fost declaraţi admişi cei care au obţinut cel puţin nota 7.

Nota concursului este egală cu suma notelor obţinute în cele două etape, care se calculează în raport cu următoarea pondere: 75% - nota de la prima etapă şi 25% - nota de la etapa a doua. Clasificarea candidaţilor se face în ordinea descrescătoare a notelor.