Rezultatul specialiștilor de la Universitatea de Vest, cum că lucrarea de doctorat a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, ar fi plagiată în proporție de doar 4,9%, a stârnit controverse. EVZ au aflat că o astfel de decizie însemnă tot însușirea imorală a unor citate, idei, pe nedrept, de la alți autori pentru a primi o notă mai mare și că acest fapt este considerat tot plagiat. Mai mult, această faptă se pedepsește drastic și este considerată una imorală

Plagiat este atunci când copiezi o frază de la o altă persoană și susții că îți aparține ca și conținut sau ca idee. Nu există plagiat în vreun procent. Orice teză de doctorat trebuie să fie zero la sută inspirată după o altă lucrare. Orice frază copiată este plagiat. Astfel că, nu există suspiciune de plagiat sau plagiat de 4,9%. Plagiatul e plagiat!”, susține profesorul universitar Zoe Petre. Întrebată concret cât dintr-o lucrare poate fi copiată dintr-o altă lucrare, răspunsul a fost scurt: „ZERO! Nu există o astfel de idee. Orice ai preluat de la o altă persoană, fără să citezi sursa, se numește plagiat. Nu contează cât ai copiat. Tot plagiat se numește!”, a mai adăugat Zoe Petre, contactată telefonic de jurnaliștii EVZ. Așa, cum scria «Evenimentul zilei», rectorii Universității București au făcut chiar un „Ghid împotriva plagiatului”. Special pentru astfel de situații și pentru a stabili, pentru pretendenții la doctorat, o bună practică profesorii Universității București au definit care sunt exact cele trei forme de plagiat, „de conduită imorală în scrierea lucrărilor”. Astfel, conform profesorilor îndrumători de doctorate, situțiile se împart în trei categorii. Prima și poate cea mai imorală situație este cea a falsificării datelor cercetării. Dar la fel de grav este și fabricarea datelor, toate acestea ducând la respectivul plagiat.

FOTO: Zoe Petre

Copierea e aspru pedepsită

Potrivit acestui ghid, fapta de plagiat este printre cele mai grave infracțiuni morale deoarece aduce prejudicii părților interesate în actul de știință și este aspru condamnată. „Plagiatul include parafrazele ş i sintezele fă cute incorect, fie ş i din greş eală , ca ş i diverse forme de auto-plagiat. (...) Una dintre formele cele mai clare, frecvente ş i grave de conduită neetică î n scrierea lucră rilor academice este plagiatul. El e prezentat î n forme diverse, unele subtile, altele controversate, altele exagerate. El e, î n esenţ ă , o substituţ ie abuzivă de autor. Nu e neapă rat un furt intelectual (de proprietate), că ci poţ i plagia ş i o lucrare asupra că reia nimeni nu mai are drepturi de proprietate intelectuală .El e o înșelare (mințire) a cititorului cu privire la adevă ratul autor și o î ncă lcare a demnită ții autorului”, se suține în Ghidul Universităților.

„Este o substituire imorală de autor”

Nu există o definiţ ie standard a plagiatului. Comisia de etică a Universită ţ ii din Bucureş ti a stabilit urmă toarea definiţ ie, adoptată de Senatul Universităţii: „Plagiatul este activitatea prin care cineva î și î nsușește prin copiere, parafrazare sau rezumare o idee, concepție, expresie, text, schemă , partitură etc., publicate sau nepublicate, aparținâ nd unei alte persoane, prezentâ nd-o drept a sa, fă ră a menț iona explicit sursa la care a apelat. Pe scurt, plagiatul e o substituire imorală de autor” mai arată Ghidul Universității. De asemenea, conform documentului, copierea este un act imoral pentru că nu respectă demnitatea adevăratului autor și este „o miciună adresată publicului”. Ghidul mai face referire și la profesorul examinator despre care se menționează că a fost „folosit” pentru a obține o în mod fraudulos o notă mai mare decât cea pe care ar fi meritat-o doctorandul dacă nu ar fi plagiat. Actul în sine este considerat chiar o sfidare la adresa colegilor care au muncit corect în susținerea lucrării de doctorat.

Plagiatorul din greșeală, asimilat ignorantului

Tot conform Ghidului din mediul academic, se pot plagia atâ t textele câ t ş i ideile, dar ş i operele de artă , graficele, schemele etc. „Una dintre formele cele mai frecvente de plagiat e parafraza incorect fă cută , nu numai copierea cuvâ nt cu cuvânt. Prezentând-o drept a sa: î n mod intenţ ionat sau neintenţ ionat. O condiţ ie a plagiatului indubitabil e intenţ ia de a î nş ela. Dar există și plagiat neintenționat. Acesta poate fi comis din greșeală (plagiatorul a ignorat, deși putea și avea obligația să nu o facă , faptul că textul aparține altui autor, consideră că nu e nevoie să mai citeze sursa, crede gresșit că textul e î n patrimoniul public, nu e familiarizat cu regulile cită rii academice etc.) Acest plagiat nu se trece cu vederea, de regulă , dar pedeapsa trebuie modulată î n funcţ ie de evaluarea responsabilităţii persoanei î n comiterea respectivei greş eli”.

Auto-plagiatul , furt intelectual mult mai periculos

De-a lungul timpului, Laura Codruța Kovesi s-a apărat susținând că unele din pasajele din teza de doctorat îi aparțin și că sunt lucrări pe care le-a scris și publicat în diverse publicații de Drept și că în felul acesta s-a auto-plagiat. Ghidul de bune practici a universităților explică concret că și auto-copierea este o definiție concretă a plagiatului, dacă citarea nu este corectă. Mai mult, unii dintre specialiști consideră auto-plagiatul ca o formă de furt intelectual, chiar mai grav decât copierea din alte lucrări. Conform Ghidului, „auto-plagiatul ca fenomen realmente imoral, periculos, care trebuie interzis și sancționat drastic. Auto-plagiatul constă în folosirea acelorași rezultate ale cercetă rilor proprii de mai multe ori, fă ră a menționa acest lucru, pentru a obține mai multe foloase distincte. Se creează impresia falsă că ești autorul mai multor opere (câ nd de fapt e vorba doar de una) și că ai dreptul la mai multe beneficii. Copierea sau parafrazarea frauduloasă integrală a unei lucră ri, articol sau carte - fă ră indicarea sursei - este plagiat total și e forma cea mai gravă de plagiat. Oare vom considera la fel de gravă plagierea a 50 de pagini din 300? Sau a unei pagini din 1.000? Unii susțin că da, că nu contează cantitatea. Dacă o pagină e plagiată , lucrarea e un plagiat î ntrucâ t se pedepsește infracțiunea morală comisă (necinstea), necontâ nd extensia ei”, se mai spune în documentul acedemicienilor.