Așadar, Guvernul Dacian Cioloș s-a dat de gol. Cumințenia pămîntului va fi plătită aproape în întregime (10 milioane de euro!) de la Buget. Din taxele și impozitele noastre. Așa ne spune în cele din urmă o Ordonanță de urgență aprobată de Guvern miercuri, 12 octombrie 2016. Dar nu numai atît.

Prin aceeași Ordonanță de urgență, Dacian Cioloș pune bazele unei noi Mari Afaceri de Corupție:

ANRP-ul operelor de artă.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Guvernului, nu numai că Guvernul dă de la Buget 10 milioane de euro pentru o achiziție dubioasă, dar mai mult se creează premisele legale pentru ca Statul român să dea alte și alte sume înfricoșătoare pentru achiziții la fel de dubioase.

Să mă explic.

Campania de donații, ultracostisitoare (să adăugăm celor 10 milioane încă vreun milion, dat pe publicitate), a fost prezentată ca un act de conștientizare a tradiției culturale românești.

N-are importanță dacă banii se vor da sau nu prin donații.

Importantă e campania, menită a strînge națiunea în jurul unui ideal.

Cum se întîmplă în cazul oricărui act banditesc cu sclipici, au fost puse la lucru vorbele mari.

Iată un exemplu de vorbe mari, zise de Dacian Cioloș în 30 mai 2016:

„Ăsta e un test, dacă românii îl vor pe Brâncuşi înapoi. Ce Brâncuşi a lăsat moştenire umanităţii nu sînt atît osemintele lui, cît opera lui. Asta e cea care îl reprezintă cel mai bine. Brâncuşi nu e un sfînt religios, e un sfînt prin arta lui. Pentru un sfînt îi aduci osemintele, pentru că ele sînt moaşte. Eu cred că osemintele lui Brîncuşi, cele care îi dau sfinţenie, sînt operele lui, inclusiv Cuminţenia Pămîntului”.

În realitate, campania era o șmecherie menită a îndulci pilula amară a plății de către stat.

Am spus-o chiar din 18 martie 2016 în primul editorial consacrat uriașei escrocherii care se numește Campania pentru ”Cumințenia Pămîntului”.

Îl republic aici pentru că observațiile mele de atunci au azi cînd știm urmarea o semnificație importantă:

„Afacerea dubioasă Cumințenia Pămîntului – debutul unui nou jaf de tipul celui de la ANRP?

Cum sunt însă un jurnalist bătrîn, mi-am amintit c-am mai traversat un moment postdecembrist în care premierul, membrii Guvernului, presa din dotarea Regimului, ne susurau la ureche vorbe dulci despre o altă Operațiune vîndută nouă, proștilor, drept patriotică:

Retrocedarea proprietăților.

E o datorie de cinste, de onoare, de patriotism să dăm înapoi proprietățile furate de statul comunist! ni se spunea din toate amvoanele politico-mediatice.

Zadarnic cîrteam noi, cei care mai trecusem prin isterii romantico-patriotice asemănătoare, cînd cu vinderea pe nimic a economiei românești hoților de buzunare din comunism deveniți oameni de afaceri în postdecembrism, că în nicio țară din Est, retrocedarea nu a luat proporțiile retrocedării de la noi, că în stabilirea cui are dreptul trebuie să fim atenți, deoarece în spatele urmașilor foștilor proprietari se pot ascunde hienele postdecembriste.

Ni se răspundea că suntem comuniști, că nu înțelegem datoria celor de azi de a repera nedreptățile trecutului.

N-a trecut mult timp și au apărut dezvăluiri despre incredibilul jaf de la ANRP.

Ni se susurau vorbe mari despre datoria patriotică de a îndrepta nedreptățile trecutului pentru ca sute de milioane de euro să fie luate de la Buget și date unor gușteri pe post de interfețe gen Stelian Gheorghe, zis Stelu. Ce-și încasau partea lor (destul de mică) micii gușteri duceau banii marilor gușteri din Guvernul Boc, cei care ne susuraseră vorbe dulci despre datoria patriotică de a retroceda.

Afacerea cu terenurile nu mai merge.

Mă întrebam ce vor mai inventa gușterii pentru a pune mîna pe noi sume de bani de la Buget.

Și iată că au inventat:

Noul ANRP se numește ”Să ne păstrăm valorile!”

Debutul Jafului e făcut cu afacerea Cumințenia Pămîntului.”

Despre Afacerea ”Cumințenia Pămîntului” am scris numai puțin de 10 comentarii atît pe cristoiublog.ro, cît și pe Evz.ro.

De fiecare dată, am ținut să semnalez una dintre marile ciudățenii ale acestui Scandal:

Contrastul violent dintre dintre marile probleme ale țării și preocuparea premierului Dacian Cioloș, devenită obsesie, pentru achiziționarea operei scriam în 31 mai 2016:

„Luni, 30 mai 2016, premierul Dacian Cioloş a ţinut să-şi exprime maxima preocupare nu pentru Criza din Sănătate, nu pentru blocarea achiziţiilor publice, nu pentru fermierii care n-au primit subvenţii, nu pentru fondurile europene, ci pentru faptul că nu merge bine subscripţia publică vizînd strîngerea a 6 milioane de euro, care, împreună cu 5 milioane date de la Buget, ar urma să îmbogăţească nişte persoane pe care opinia publică nu le-a văzut nici pînă acum şi despre care eu cred că sînt interfeţele pentru adevăraţii beneficiari ai celor 11 milioane de euro.

Mai mult, Dacian Cioloş a amintit că strîngerea celor 6 milioane de euro e prioritatea priorităţilor pentru Guvernul său. (...)

Un premier care e un om normal la cap, cu atîtea probleme de rezolvat pentru a ține România pe linia de plutire și a nu o lăsa să se ducă de rîpă pînă la formarea unui Guvern de alegeri, nu face dintr-o chestiune controversată de achiziție a unei opere de artă prioritatea priorităților pentru Guvernul pe care-l conduce.

Vorba aia:

Țara se duce de rîpă și premierul Dacian Cioloș se piaptănă cu Cumințenia pămîntului!”

De trei zile cardul de sănătate nu merge. Românii, plătitori de asigurări de sănătate, nu pot primi medicamente compensate.

S-a preocupat de asta Guvernul în ședința de miercuri 12 octombrie 2016?

Ei aș!

S-a preocupat de Cumințenia Pămîntului!

Am pus această preocupare pe seama a ceea ce eu am numit O nouă Afacere ANRP și mai ales de punerea pe roate a ANRP-ului operelor de artă.

Scriam în al doilea editorial editorial consacrat Afacerii, cel din 19 martie 2016, sub titlul:

„Răspunsul Armarkt ne dezvăluie un lucru incredibil: Guvernul Dacian Cioloș a negociat cele 11 milioane de euro de la Buget pentru Cumințenia Pămîntului în doar trei zile! (…)

Am zis 11 milioane și nu cinci, deoarece inițiativa cu subscripția națională, lansată de ministrul Culturii, e o șmecherie ieftină prin care se îndulcește nițel lovitura care ar fi fost anunțul privind 11 milioane de euro. Dacă nu se strîng cele șase milioane de euro, statul va fi obligat să-i dea de la el. (…)

Fiind vorba de banii cetățenilor, Guvernul era obligat să ne demonstreze c-a negociat la sînge, din perspectiva celui care dă banii și nu din perspectiva celui care-i primește.

Răspunsul trimis de Artmark ne dezvăluie un amănunt senzațional:

Suma de 11 milioane de euro a fost negociată între 11-14 martie 2016, în doar trei zile!

Negocierea anterioară a durat un an de zile! Păi, ce fel de negociere e asta în care Guvernul dă 11 milioane cît ai clipi?! Liviu Negoiță, fostul primar al sectorului trei a fost pus sub acuzare de DNA un prejudiciu de cîteva sute de mii de euro ca urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu. După cum a negociat, Guvernul poate fi oricînd acuzat de un prejudiciu de 11 milioane euro prin neglijență în serviciu.”

La vremea respectivă doar dibuiam.

Acum sînt sigur:

Afacerea Cumințenia Pămîntului a fost punctul de plecare pentru noul ANRP:

Cel al operelor de artă.

Puțină lume știe că, de ceva timp, instanțele dau pe bandă rulantă decizii de retrocedare a unor opere de artă mai mult sau mai puțin confiscate de comuniști. Ca și în cazul ANRP, beneficiarii principali nu sînt așa-zișii moștenitori, nici măcar moștenitorii, ci Grupurile infracționale din zona operelor de artă. În România de azi nu există o piață a operelor de artă. De scos în afară operele de artă nu pot fi scoase. Bogătașii români cumpără pentru ibovnicele lor yahturi, nu tablouri de Grigorescu. În aceste condiții, ca și în cazul ANRP, singurul cumpărător generos e statul.

Iată statul român obligat să cumpere cu bani grei operele de artă de care au făcut rost gușterii prin Ordonanța de urgență a Guvernului din 12 Octobrie 2016.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Guvernului, prin Ordonanța de urgență se înființează un nou ANRP:

„Fondul Brâncuși, din resursele căruia vor putea fi achiziţionate opere de artă contemporană şi opere aparţinând categoriei Tezaurului patrimoniului cultural şi naţional. Fondul Brâncuşi încurajează implicarea societăţii în susţinerea actului cultural şi pune bazele unei viitoare strategii pentru achiziţia de artă de către stat. Fondul Brâncuşi va fi gestionat de către Administraţia Fondului Cultural Naţional, o instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii, şi veniturile vor proveni din donaţii, sponsorizări şi de la bugetul de stat.”

Experiența cu statueta ne-a arătat că românii nu se înghesuie să cotizeze. Cea mai mare parte a sumei în cazul Brâncuși a fost asigurată de companii asupra cărora s-au făcut presiuni să doneze sau cu care s-au încheiat negustorii de către Guvernul Dacian Cioloș.

Statul, prin Fondul Brâncuși, administrat de Ministerul Culturii (aici mită, nu vorbă!) va cumpăra pe bani grei opere de artă retrocedate prin Morișca din Justiție și încăpute pe mîna gușterilor.

Ca și în cazul ANRP, vom asista la un uriaș jaf.

Întrebare pentru viitoarele dezvăluiri, inevitabile, vizînd matrapazlîcurile Guvernului zis și tehnocrat:

E și Dacian Cioloș mînjit cu parale în afacerea asta sau el doar îndeplinește un ordin?