A fost una din cele mai fabuloase minţi din câte s-au văzut vreodată iar incredibila sa personalitate a inspirat un personaj de film devenit legendar. A devenit “mega-savant” la 15 discipline diferite, reuşind să lectureze două pagini în acelaşi timp, cu o viteză uluitoare: 8-10 secunde.

Kim Peek s-a stins pe neaşteptate în decembrie 2009, la vârsta de 58 de ani, dar a rămas în istorie drept savantul autist care a inspirat personajul principal din “Rain Man”, Raymond Babbitt, interpretat magistaral cu Dustin Hoffman.

Fantastica poveste a vieţii sale, geniul său, neputinţă de a executa operaţiuni simple cum ar fi îmbrăcatul sau aprinsul luminii au fascinat o lume întreagă. Cazul sau a atras chiar în atenţia Nasa care a vrut să descifreze "mecanismul" graţie căruia memoria savantul devenea şi mai bună pe măsură ce înainta în vârstă.

Născut în 1951, în Salt Lake City, Utah, Kim Peek fusese diagnosticat cu retard mental sever, motiv pentru care părinţii săi au fost îndemnaţi să-l interneze definitiv într-o clinică de specialitate şi să-şi vadă mai departe de viaţă. Dar soţii Peek au respins categoric o asemenea varianta şi au încercat să-l crească pe Kim, alături de ceilalţi doi copii ai lor, într-un mediu familial normal şi sănătos.

Trei decenii mai târziu, cinci universităţi diferite îl declarau pe Kim "mega-savant", geniu în adevăratul sens al cuvântului la 15 discipline diferite, de la istorie la literatură, geografie, matematică, sport, muzică, etc. Şi culmea! Abilităţile sale sporeau pe măsură ce avansa în vârstă.

Tatăl sau, Fran Peek, povestea că familia a remarcat extraordinarea capacitate de memorare a lui Kim când acesta nu împlinise încă doi ani. Ulterior, nu-i lua mai mult de o oră să dea gata un volum, pe care aproape că îl memora cap-coadă. Tehnică sa de lectură era stupefiantă - citea pagina din stânga cu ochiul stâng iar pagina din dreapta cu dreptul, putând astfel lectura două pagini concomitent cu o viteză de 8-10 secunde. Se zice că putea reda din memorie conţinutul a nu mai puţin de 12.000 de cărţi. Memoria sa extraordinară - din ce în ce mai bună pe măsură ce îmbătrânea - a atras atenţia specialiştilor de la NASA care au încercat să identifice "mecanismul" capacităţilor sale mentale ieşite din comun.

Dar pe cât de fascinante şi dezvoltate erau capacităţile sale intelectuale, pe atât de reduse erau cele motorii. A mers în picioare abia la vârstă de patru ani şi nu a reuşit niciodată să-şi închidă singur nasturii, să se îmbrace sau să aprindă lumina. Lipsa acestor abilităţi a fost pusă pe seama unei afecţiuni la nivelul cerebelului, responsabil cu coordonarea activităţilor motorii.

Întreaga sa viaţă a avut nevoie de îngrijire 24 de ore din 24, după cum preciza chiar tatăl său, în grijă căruia Kim a rămas după divorţul soţilor Peek, din 1975.

Părinte devotat până în ultima zi de viaţă a fiului său, Fran Peek a ştiut întotdeauna cum să încurajeze extraordinarele abilităţi ale lui Kim. Genialul savant părea însă un introvertit incurabil.  Întâlnirea cu Dustin Hoffman i-a schimbat viaţă. Venit să se documenteze pentru rolul sau din "Rain Man" (film în care a interpretat magistral personajul inspirat de Kim), Hoffman a descoperit că bărbatul genial (pe atunci în vârstă de 37 de ani) îşi ferea privirea atunci când îi vorbea. Celebrul actor l-a sfătuit pe Fran Peek să nu-şi mai ţină fiul ascuns. "Domnul Hoffman m-a pus să-i promit că îl voi împărţi cu restul lumii. Şi la scurt timp a început să se înţeleagă cu oamenii", a povestit Fran.

Succesul avut de "Rain Man" în 1988 şi cele patru premii Oscar cu care a fost răsplătită pelicula l-au adus şi pe Kim şi mai mult în centrul atenţiei. Iar Fran Peek şi-a respectat cuvântul dat în faţă lui Hoffman. L-a lăsat pe Kim să le vorbească oamenilor şi să-şi dezvăluie adevărată personalitate. Nenumăratele apariţii publice, dialogul cu admiratorii săi l-au ajutat să fie mai încrezător în el însuşi, să-şi depăşească timiditatea manifestată în faţă persoanelor necunoscute şi chiar să dobândească un anumit simt al umorului.

Cel care l-a descoperit pe Kim Peek şi a adus în atenţia opiniei publice incredibilă şi fascinantă personalitate a acestuia a fost Barry Morrow, scenarist şi producător american. Marrow, care s-a ataşat pentru totdeauna de Kim, l-a întâlnit în 1984 la Arlingon, Texas, în cadrul unui congres. Abilitatea tânărului de a reţine tot ce auzea i-a atras atenţia. Patru ani mai târziu, "Rain Man", povestea genialului tânăr autist Raymond Babbitt, inspirată de Kim Peek, a fost transformată în scenariu de film. Ulterior, Morrow s-a declarat absolut uluit şi încanâtat de trasformarea suferită de genialul savant, odată cu ieşirea să la rampă determinată de succesul filmului. "Ador felul în care a înflorit. Pur şi simplu a spulberat mitul potrivit căruia oamenii şi mai ales cei cu dizabilităţi psihice nu se schimbă", a conchis Morrow. Obiectul favorit al lui Kim era statuetă pe care Marrow o primise, graţie scenariului pentru "Rain Man", la ediţia Oscarurilor din 1989. Scenaristul i-o făcuse cadou iar Kim nu pleca niciodată într-o călătorie fără ea. Vorbele rostite de Kim cu câţiva ani înainte de moartea sa prematură rezumă un destin absolut fabulos: "când m-am născut, nu mi s-au dat mai mult de 14 ani de viaţă. Dar iată-mă astăzi aici, la 54 de ani. Şi celebru pe deasupra!".

Nu a manifestat niciodată înclinaţii romantice, nu s-a îndrăgostit şi nici căsătorit vreodată.