Luni dimineața, în timp ce mă îndreptam spre BAR, un mesaj de la Lucian Negrea, redactor la site-ul știripesurse, îmi dădea semn că sînt căutat la telefon.

Cu site-ul știripesurse am dialoguri doar cînd distinșii redactori au nevoie de un drept la replică de la mine.

De regulă, ei publică mai întîi atacul cuiva împotriva mea, îl lasă să facă accesări, după care îmi solicită și mie punctul de vedere.

Codul cere ca punctul meu de vedere să fie publicat o dată cu atacul, din presupunerea că lectorul trebuie să afle în același timp și acuzația și răspunsul acuzatului.

Cum site-ul a fost corect la un moment dat cu mine, obiceiul de a mă suna pentru a-mi cere un punct de vedere doar după ce-a fost publicat atacul nu mă supără.

Ca gazetar, înțeleg că e mult mai eficient publicistic să împarți o ceartă în mai multe episoade, decît s-o dai toată într-un singur articol.

Punctul de vedere cerut de știripesurse se referea la o scriere a lui Mălin Bot pe blogul personal prin care justifica plecarea de la Evenimentul zilei prin faptul că textele mele îi produceau greață.

De ce-i provocau greață?

Pentru că – sugerează mai tînărul confrate – puneau la îndoială Binomul SRI-DNA, avangarda luptei împotriva corupției în România – și lui i se face rău numai cînd aude sau citește ceva în care Binomul e tratat și altfel decît cu mătănii urmate de autoflagelări.

Cum însă – insinuează preopinentul- eu exercit asupra Evenimentului zilei un fel de dictatură prin telepatie, în sensul că  demnilor precum Mălin Bot li se  interzice orice critică la adresa producțiilor mele, el a fost obligat să   mă suporte ani în șir ca redactor șef al ediției on line a ziarului fără să crîcnească.

Acum însă, prin plecarea, s-a eliberat.

Și de mine, și de  grețuri, care l-au încercat ani în șir fără a fi gravid.

De regulă nu răspund la atacurile din presă sau mai precis nu mai răspund.

Nu de altceva, dar după decenii de experiență mi-am dat seama că la un moment dat viața mă poate aduce în împrejurarea de a sări în ajutorul celui cu care m-am certat în public.

Și atunci mă voi vedea constrîns să dau socoteală cititorilor mei pentru ceea ce ei ar numi – și pe bună dreptate – inconsecvență crasă.

Am decis să răspund,  deoarece Mălin Bot dă seamă de un fenomen tot mai îngrijorător în presa noastră.

Presa e un teren de fapte mari și mici la fel de palpitante ca și cele de pe terenul politicii.

Nu întîmplător sînt site-uri special dedicate întîmplătorilor din presă:

Reporter virtual, Pagina de Media.

Plecările dintr-o redacție, fie pentru angajarea într-o altă redacție, fie pentru ieșirea din presă,  se numără printre cele mai obișnuite fapte din  media.

Pe vremea mea, plecările spectaculoase la o altă gazetă primea justificări exclusiv profesional.

Transferul, pentru că multe dintre plecări erau transferuri la o altă publicație, era explicat prin nevoia împlinirilor profesionale.

Cel care se transfera justifica părăsirea unei redacții prin nevoia de a face o schimbare în viața profesională, amenințată de rutină.

Nu de puține ori transferurile erau justificate prin șansele mai mari din punct de vedere profesional oferite de altă publicație, fie proaspăt lansată, fie în curs de relansare.

Din cîte am aflat, după plecarea de la Evenimentul zilei, Mălin Bot n-a rămas pe drumuri.

N-a luat calea exilului din presă.

S-a angajat ca șef al ediției on-line a României libere.

Ba mai mult, potrivit  dezvăluirilor lui Dan Andronic, Mălin Bot se afla de mai multe săptămîni în negocieri pentru plecarea la România liberă.

Din cîte se știe, la România liberă a venit un nou director:

Sabin Orcan.

Ambițios, Sabin Orcan a purces la o relansare a ziarului.

Una dintre etapele relansării a constituit-o și o constituie, ca și în fotbal, transferul unor nume importante de la alte echipe redacționale.

Sub acest semn, Mălin Bot a fost curtat de Sabin Orcan să plece de la Evenimentul zilei și să vină la România liberă ca șef al ediției on-line.

Așadar, Mălin Bot a plecat de la Evenimentul zilei, din funcția de redactor șef al ediției on-line, la România liberă tot ca redactor șef al ediției on-line.

Potrivit surselor, el va primi bani mai mulți decît la Evenimentul zilei.

Putea să plece pur și simplu.

Sau putea să justifice plecare prin argumente profesionale:

România liberă îi oferă un teren mai bogat de afirmare profesională decît Evenimentul zilei.

Mălin Bot nu procedează așa.

Ca și un alt fost angajat al Evenimentului zilei, Ionel Stoica, el își justifică public plecarea prin faptul că nu mai putea suporta să lucreze la un ziar care-mi publica textele.

De ce-i produceau greață textele mele?

Pentru că – susține Mălin Bot – el e un fanatic al luptei împotriva corupției.

Așa cum musulmanii sar în sus cînd e vorba să atingă brațul unei alte femei decît cea din haremul lui, Mălin Bot nu suporta să se atingă de textele mele.

Pentru că textele mele îi pîngăreau privirea de fanatic al DNA.

Față de acestă credință îmi permit următoarele observații:

1. Cu Mălin Bot am avut cîteva dialoguri, ba chiar și răspunsuri la invitația sa ca moderator la B1tv de a participa ca invitat. N-am avut fericita ocazie de a fi auzit de la el nici o observație critică față de textele mele din Evenimentul zilei, cu atît mai puțin n-am aflat că ele îi fac greață. Cînd a plecat de la B1tv l-am sunat și i-am spus că-mi pare rău ca telespectator, deoarece prestația sa televizionistică era bună. Mi-a mulțumit pentru apreciere. Dacă-l indignau atît de tare textele mele, putea, ba chiar era obligat moral, să-mi spună: Nu accept laudele unui controversat al cărui texte îmi provoacă greață.

2. Dacă pozițiile mele politice îi produceau atîta revoltă, de ce n-a zis asta șeful on-line la Evenimentul zilei înainte de a pleca de la Evenimentul pentru România liberă, unde patronul Dan Adamescu e mult mai generos la pungă? Trăim în democrație, Slavă Domnului! A nu fi de acord cu șefii unui ziar, chiar cu patronul îți poate aduce cel mult plecarea de la ziarul respectiv. Nu văd ce l-a împiedecat pe Mălin Bot să fie demn și pe vremea cînd era șef la Evenimentul zilei!

Cazul Mălin Bot nu e singular nici în presă și nici în întreaga societate românească de azi. L-am putea numi Eroismul de pe scări, pentru a trimite la ceea ce francezii numesc L'esprit de l'escalier, pentru a desemna gîndul care-ți  vine după ce-ai plecat. Sînt mulți jurnaliști care au făcut toate ticăloșiile cerute de patron în schimbul unor parale generoase. La un moment dat, dați afară, respectivii se apucă să demaște atmosfera de teroare din redacție, decizii cu care ei n-au fost de acord, dar pe care le-au suportat scrîșnind din dinți. Asemănător,după ce pleacă dintr-un partid, mulți politicieni descoperă c-a fost un eroism statul lor pînă atunci în partid.

3. Am mai spus și am mai scris în mai multe rînduri că actuala conducere a ziarului insistă să colaborez cu un editorial zilnic. Scriu zilnic și pe cristoiublog.ro, lucrez la eseuri pe teme de istorie pentru Historia, pe care o conduc, scriu proză. Un text pe care trebuie să-l scriu zilnic pentru Evenimentul zilei, mai ales că, vorba lui Dan Andronic, am dat în boala argumentării de tip cercetare în cazul unor texte de gazetă, perisabile ca  peștele, e pentru mine o povară. Dacă Mălin Bot punea piciorul în prag și condiționa prezența sa la ziar de încetarea colaborării mele, mi-ar fi făcut un mare serviciu. Acceptînd să aibă grețuri în fiecare dimineață – cum scrie el mai nou – Mălin Bot mi-a făcut un mare deserviciu.

4. Într-un interviu acordat unui site Media, Mălin Bot își justifica plecarea de la Evenimentul zilei prin faptul că nu mai vrea să lucreze la un ziar al cărui Patron e un Penal.

Păi România liberă al cui este?

A Fecioarei Maria?

Nu, e un ziar al lui Dan Adamescu, condamnat definitiv pentru corupție.

Cum adică, Dan Andronic, cel doar acuzat e mai Penal decît Dan Adamescu, cel condamnat?

Dincolo de toate acestea, Mălin Bot întruchipează o categorie de lucrători în presă tot mai vocali în ultimul timp.

E vorba de cei care se prezintă nu drept ziariști, ci drept colaboratori de nădejde ai DNA. 

Ei nu scriu.

Ei ajută DNA să deschidă dosare!

Ei colaborează. .

Fără a-și da seama că a colabora fie și cu DNA tot colaboraționism se numește!