Un discurs neverosimil al președintelui Jean-Claude Juncker arată că liderii europeni vor să transforme Blocul Politic într-o Internațională Socialistă și să arunce la coș principala valoare democratică, dreptul la vot.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu culisele și simbolistica Uniunii Europene, faptul că liderii Troicii Germania – Franța – Italia au ales Insula Ventotene pentru a stabili viitorul UE după Brexit, poate părea doar un detaliu organizatoric. Sau cel mult o reverență în fața unui moment istoric, fie el și discutabil.

În 1941, în închisoarea Santo Stefano (un fel de Doftana) de pe micuța insulă vulcanică din Marea Tireniană, trei deținuți comuniști în frunte cu Altiero Spinelli redactau Manifestul de la Ventoteno, pledoarie pentru o revoluție comunistă pan-europeană, dispariția frontierelor și crearea unui stat federal unic, condus, chiar cu forța, de o pătură de lideri, în disprețul voinței populațiilor, exprimate prin vot liber. Doar așa putea fi evitat un nou război mondial, credeau cei trei.

Să remintim declarațiile liderilor de la Bruxelles, după Brexit, în care afirmau că popoarele nu trebuie lăsate să voteze liber, pentru că nu știu ce să aleagă.

O declarație incendiară a președintelui Comisiei Europene, făcută cu numai o zi înainte de întâlnirea de la Ventotene, dovedește că locul ales de liderii celor mai mari trei puteri din UE, pentru a trasa directivele viitoarei Europe, nu este deloc întâmplător. Dimpotrivă, mințile lui Merkel, Hollande și Renzi sunt frământate de aceleași idei cu ale comuniștilor Spinelli, Rossi și Colorni de acum 65 de ani.

Europenii ar trebui să pună interesele Uniunii înaintea intereselor naționale și să înceteze să tot ceară independență politică pentru țările lor, a declarat președintele Comisiei Europene. În fața jurnaliștilor de la Forumul organizat de Alpbach Media Academy din Austria, Jean-Claude Juncker a afirmat că UE este un antidot la naționalismul care renaște în Europa și că, dacă nu este oprit, acesta va duce la război. „Trebuie să luptăm mai întâi împotriva naționalismului”, a tunat euro-birocratul.

Imigranții, intrare liberă

Juncker a adresat apoi un apel patetic pentru deschiderea tuturor granițelor: „Frontierele sunt cea mai proastă invenție făcută vreodată de politicieni”. Pentru a nu se înțelege greșit că frontierele trebuie deschise pentru ca românii să meargă în Germania, sau francezii în Italia, Juncker a ținut imediat să precizeze că trebuie manifestată solidaritate față de imigranți și de copiii lor.

El a dat „Brexitul” ca exemplu de criză „nemaiauzită în sânul Uniunii”, ce nu poate fi depășită decât dacă „statele rămase acționează ca unul”. Juncker nu s-a sfiit să-i atace pe foștii săi amici politici, liderii austrieci, cândva mari susținători ai frontierelor deschise; până ce au constatat că nu mai fac față invaziei și au ridicat garduri de sârmă ghimpată. Juncker i-a numit pe conducătorii de la Viena „Landesobermuftis”, adică „super-muftii de provincie”.

Juncker și-a apărat cu tărie Comisia Europeană: „Comisia merită criticată, dar desigur guvernele (naționale – n.r.) trebuie să împartă vina cu ea”.

UE: „Comunismul nu este atât de rău ca nazismul”

Rădăcinile simpatiilor pro-comuniste ale Uniunii Europene sunt vechi, adânc înfipte în Manuscrisul de la Ventotene, iar dovezile că nu eritrocitele sunt cauza pentru care liderii de la Bruxelles au sânge roșu au fost numeroase de-a lungul timpului. Un singur exemplu: în decembrie 2010, Comisia Europeană a respins solicitările mai multor state est-europene, care doreau introducerea unei legi simetrice cu cea de condamnare a Holocaustului. Miniștrii de Externe din România, Bulgaria, Cehia, Letonia, Lituania și Ungaria i-au adresat o cerere comisarului pentru Justiție, Viviane Reading, ca negarea sau banalizarea crimelor comunismului, precum și apologia lor, să fie pedepsite la fel cu cele ale Holocaustului. Potrivit The Guardian din 21 decembrie 2010, Comisia Europeană și-a justificat refuzul prin faptul că, deși ororile comunismului sunt evidente, ele nu au fost îndreptate împotriva unei singure minorități, deci cererea nu este acceptabilă. Comisia s-a bazat și pe poziția Centrului Simon Wiesenthal din Israel, care a susținut că nu se pot compara crimele împotriva evreilor cu cele ale regimurilor comuniste, deoarece sovieticii au fost cei care i-au eliberat pe evrei din lagărele de concentrare naziste.