Rogozin a venit în RM ca un guvernator să sprijine moşia separatistă în numele Moscovei | PULSUL PLANETEI
- Iulian Chifu
- 8 iulie 2016, 00:00
Am asistat la cea mai oribilă formulă de vizită a unui oficial rus în Republica Moldova. Dmitri Rogozin, vicepremier, responsabil de industria militară, reprezentant special al Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru conflictul separatist(în Transnistria) şi co-preşedinte al Comisiei interministeriale Republica Moldova-Federaţia Rusă, a venit la Chişinău şi Tiraspol ca un şef de Gubernie venit de la Centru să promoveze interesele moşiei sale separatiste.
Fără a fi ostentativ, de această dată, Dmitri Rogozin a marcat câteva puncte majore la Chişinău, beneficiind de conjunctura favorabilă – Brexitul, dorinţa RM de revenire în piaţa economică a CSI. Fostul luptător în rândurile ruşilor sprijinitori ai separatiştilor a venit oficial în Republica Moldova încălcând embargoul UE (apropo, RM nu s-a aliniat la Politica Externă, de Securitate şi Apărare comună?), a vizitat pe larg Tiraspolul susţinând administraţia locală separatistă de toate felurile, ca într-o vizită de stat la Tiraspol care a mai avut alături trecerea prin aeroportul Chişinău. El a promis pregătirea administraţiei pentru integrarea ca regiune a Rusiei, a înjurat Chişinăul prin comparaţie, acordând preeminenţă separatiştilor, a râs de Brexit şi perspectivele europene ale Republicii Moldova şi a lansat o foaie de parcurs pentru revenirea RM în structurile CSI şi piaţa CSI, condiţionând acest parcurs de promovarea afacerilor separatiste şi ale Rusiei în Transnistria.
Mai trebuie să adăugăm că Rogozin s-a aflat la Chişinău la scurt timp după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu UE, în ziua începerii vizitei delegaţiei FMI la Chişinău şi în cea a comemorării deportărilor staliniste din Republica Moldova. Mai mult, în ajunul începerii sumitului NATO de la Varşovia. O vizită simbolică, de sprijinire imagologică, politică şi tehnică a separatiştilor, fără ca cineva să-i reproşeze acest program şi declaraţiile făcute.
Vizita a mai avut un motiv, sau involuntar a mai subliniat o slăbiciune: cea a confuziei de la Chişinău, a lipsei de decizie şi de aplomb, a înclinaţiei de a suge de la două vaci a administraţiei locale şi mai ales mesajul că nu poţi să mizezi pe Chişinău că-şi va respecta angajamentele şi-ţi va apăra vreodată spatele. Costurile simbolice sunt enorme pentru administraţia Republicii Moldova!
Ca să ne înţelegem, după vizita FMI la Chişinău şi încheierea acordului, România e aşteptată să achite prima tranşă din îm,prumutul său, ajutorul de 60 milioane de euro rambursabil la dobânzile României pe piaţa externă. După care sunt aşteptate aplicarea foii de parcurs a integrării europene şi acţiuni pentru aplicarea acordului de asociere. În plus, presiunea legată de foaia de parcurs a revenirii Republicii Moldova în spaţiul CSI şi aşa-numita ridicare a „blocadei Transnistriei” clamată de Rogozin, nu înseamnă altceva decât permisiunea separatiştilor de a ieşi de sub presiune pe seama malului drept, râzând în nas UE şi României.
Prin cele declarate până aici, sunt elemente condamnabile politic, dar nu şi juridic. Deşi nici legitimarea instituţiilor separatiste şi desconsiderarea întâlnirilor de la Chişinău, cu presiunile făţişe faţă de autorităţile legitime, nu sunt neglijabile. În schimb, dacă nu apare vreo declaraţie flamboaiantă la revenirea la Moscova, criticarea sau atacul direct la respectarea integrităţii teritoriale, formula de până acum nu presupune nici măcar un protest din partea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău, care pare că a căutat cu lumânarea această vizită.
Elementele simbolice nu pot fi contracarate nici măcar printr-o vizită europeană la Chişinău. Aici lucrurile sunt amestecate iar presiunile vin mai degrabă pentru cedări pe tema negocierilor 5+2 în favoarea separatiştilor. Ce rămâne? Un gust amar la Bucureşti şi o temă complicată în viitoarea campanie electorală prezidenţială la Chişinău şi inclusive a temă fierbinte de campanie la Bucureşti, pentru alegerile generale. Până la urmă la Chişinău chiar fiind prea mic şi scindat politic, cineva trebuie să decidă încotro vrea să o apuce: spre civilizaţii sau în fostul imperiu şi în Siberia deportaţilor nerecunoscuţi vreodată şi pentru care, Dmitri Rogozin nu a găsit cu cale măcar să-şi ceară scuze în numele statului pe care-l reprezintă. Că tot era în escală pe la Chişinău.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor