Opinii EVZ
Aşteptările României la Summitul NATO de la Varşovia: validarea apărării comune în Europa de Sud Est și la Marea Neagră | PULSUL PLANETEI
Astăzi începe summitul NATO de la Varşovia. Sosirile în capitala Poloniei, acreditările şi nivelurile de acces, ultimele pregătiri şi angajarea în înfruntarea privind desfăşurarea evenimentului.
Pentru cei care cred că e o formalitate, vă pot spune că negocierile durează în timpul summitului şi că formulările finale, acolo unde încă sunt discuţii, se realizează până în ultimul moment, în Declaraţia Finală şi în celelalte documente. Summitul de la Varşovia este atât de important pentru că, cel mai probabil, este ultimul moment dintr-un ciclu întreg în care atenţia este reţinută de Estul continentului, de Flancul Estic şi de problemele revizionismului rus. După acest moment, viitorul summit va fi cel mai probabil în Portugalia, deci interesele se vor deplasa spre alte zări. De aceea trecerea actuală de la reasigurarea stabilită la Newport în Ţara Galilor, 2014 la descurajare şi disuadare trebuie validată în acest document.
În ciuda luptei susţinute între abordările echilibrate şi egale ale celor două zone geografice, de Nord şi Sud, a flancului Estic al NATO, Declaraţia finală a summitului marchează diferenţe sensibile. Într-un caz am sosirea şi asumarea pe teren a apărării de către state NATO terţe, în al doilea caz de o iniţiativă locală. Putem vorbi despre diferenţele de tip de ameninţare – terestră, prin frontiera contiguă în Nord, acolo unde Ţările Baltice, Germania şi Polonia au graniţă directă cu Federaţia Rusă şi enclava Kaliningrad – şi terestră, aeriană şi maritimă în Sud, acolo unde graniţa nu e directă dar unde anexarea Crimeii a creat o presiune la 340 mile marine de litoralul românesc.
Mai putem vorbi despre diferenţe de context: Polonia şi Ţările Baltice au o abordare solidară, coerentă, similară în raport cu ameninţările, cu doleanţele şi cu Rusia. În Sud, am văzut accidentul bulgar – a cărei decontare o aşteptăm şi la nivel naţional după summit, în timp ce Turcia însăşi pare să fi intra în zodia reconcilierii ruso-turce care ar putea veni, şi ea, cu nuanţări. E şi o oportunitate, pentru că-i revine României sarcina de pilon stabil pe această relaţie, dar contextul nu avantajează similaritatea pe care o aşteptam în sud faţă de Nord. Însă simbolic, diferenţele vor fi vizibile, iar compensarea urmează a fi decisă la summit în spatele uşilor închise şi consemnată în documente de rang inferior ca relevanţă, după summit.
Sperăm ca declaraţia finală să conţină elemente suplimentare faţă de deciziile reasigurării de la summitul din Ţara Galilor. Pe de altă parte, aşteptăm să vedem confirmarea celor 4 batalioane cu naţiuni cadru – SUA, Marea Britanie, Germania şi Canada – în cele trei ţări baltice şi Polonia. În sud, aşteptăm consemnarea în Declaraţia Finală a asumării de către Alinaţi a Brigăzii Multinaţionale româneşti 3-5000 de oameni, cu două batalioane româneşti şi două aliate. Aşteptăm confirmarea capacităţii iniţiale a operaţionalizării scutului antirachetă al NATO, la Deveselu. Capacitatea finală o aşteptăm după încheierea proiectului cu faza a treia, Polonia. Aşteptăm consfinţirea capacităţii depline de acţiune a comandamentelor de brigadă pentru integrarea forţelor, cele 6 din flancul estic, şi consemnarea capacităţii iniţiale a comandamentelor de divizie din Polonia şi România.
Aşteptăm, de asemenea, consemnarea, la un anumit nivel, a priorităţii de securitate pe care o reprezintă regiunea Mării Negre pentru NATO, cu consecinţele de rigoare, precum şi raportarea NATO la Rusia. De asemenea aşteptăm - dar nu cred că vom avea o asemenea formulare acum – o pronunţare în privinţa securităţii maritime. Aici cel mai probabil, lucrurile vor apare la nivelul ministerialei Apărării din Octombrie, nu în summit, nu în Declaraţia finală a summitului. În fine, aşteptăm – deşi nu vom avea un document public, formula de apărare în raport cu toate ameninţările, riscurile de securitate şi compensarea vulnerabilităţilor, inclusiv relative la A2AD – Anti-aircraft and Area Denial din Crimeea şi Marea Neagră introdusă de Rusia.
Ceea ce e cert este că disuadarea reală se putea face în modul cel mai credibil prin mutarea bazei de la Raimstein la Szczecin, în Polonia, şi a celei de la Napoli la Constanţa. În Centrul Europei nu mai ai ce apăra. Însă NATO optează pentru echilibru şi proporţionalitate, pentru a nu stârni reacţii necugetate ale Rusiei, de aceea disuadarea se face cu forţe reprezentând 5-7% din capabilităţile NATO din Europa, dimensiune nesubstanțială, conformă Actului Fondator al relației NATO-Rusia 1997. Scopul lor, alături de trupele statelor gazdă, este acela de a rezista oricărei forme de atac pe termen de 48 de ore, până la deplasarea Forţei de Reacţie Rapidă a Alianţei, 40.000 de soldaţi antrenaţi, care au resursele şi exerciţii pentru intrarea directă în luptă. Dacă ameninţarea persistă, intră în acţiune, în 30-90 de zile, întreaga capacitate de apărare a alianţei.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
