Vindecări miraculoase. Nouă tablouri ale lui Ștefan Luchian expuse după zeci de ani la Muzeul Bucureștiului

Vindecări miraculoase. Nouă tablouri ale lui Ștefan Luchian  expuse după zeci de ani la Muzeul Bucureștiului

La 100 de ani de la moartea pictorului Ștefan Luchian (1868 - 1916) şi 120 de ani de la vernisajul din 2 mai 1896 al „Expoziţiei Artiştilor Independenţi”, Muzeul Municipiului București prezintă 9 picturi realizate în diferite tehnici, de la cea a uleiului pe suport de carton mucava până la tehnica pastel pe suport de hârtie, mucava sau pânză şi acuarelă pe suport de hârtie.

Picturile- „Roșiorul”, „Flori”, „Albăstrele”, „Casă la Brebu”, „Mânăstirea Brebu”, „Garoafe”, „Portret de femeie”, „Trandafiri”, „Cobzarul”  clasate în categoria tezaur, fac parte din patrimoniul Pinacotecii Municipiului București.

Expoziția „Ștefan Luchian” din cadrul proiectului „Vindecări miraculoase” își propune să ilustreze și să readucă în atenţia receptorilor de artă vastul univers al unui mare artist dintr-o epocă cu mari frământări pe plan social și artistic și, totodată, printr-un dialog între pictură ca act de creație și restaurare ca proces de readucere a lucrărilor la imaginea de origine, să alăture lucrărilor expuse imagini ce păstrează momentele edificatoare din timpul restaurării realizată în cadrul Laboratorului de restaurare pictură.

Ne puteți urmări și pe Google News

 

TRANDAFIRI

 

Vernisajul expoziției va avea loc astăzi, la ora 14:00, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București.

Mai multe informații despre expoziție:

Expoziția „Ștefan Luchian” din cadrul proiectului „Vindecări miraculoase” își propune să ilustreze și să readucă în atenţia receptorilor de artă vastul univers al unui mare artist dintr-o epocă cu mari frământări pe plan social și artistic și, totodată, printr-un dialog între pictură ca act de creație și restaurare, să alăture lucrărilor expuse imagini ce păstrează momentele edificatoare din timpul restaurării, proces de readucere a lucrărilor la imaginea de origine.

Lucrările

 „Roșiorul”, „Flori”, „Albăstrele”, „Casă la Brebu”, „Mânăstirea Brebu”, „Garoafe”, „Portret de femeie”, „Trandafiri”, „Cobzarul” sunt lucrări de artă, realizate de Ștefan Luchian, din colecția Pinacotecii Municipiului București ce acoperă mai multe tehnici de rezolvare artistică, de la cea a uleiului pe suport de carton mucava, până la tehnica pastel pe suport de hârtie, mucava sau pânză şi acuarelă pe suport de hârtie.

„Roșiorul”, realizat în tehnica ulei pe carton (40,3 x 31 cm), face parte din prima perioadă de creaţie a lui Luchian. Tema este inspirată de Războiul de Independență din 1877 și înfățișează un roșior călare în postură de reprezentare, fiind expus pentru prima oară în anul 1896 la „Expoziţia artiştilor independenţi” pe ale carei simeze s-au găsit şi „Sentinela din 1877”, „Curaj” şi „Sentinela”.

 

PORTRET DE FEMEIE

Este singura pictură de Ștefan Luchian dintre cele prezentate în expoziția de faţă ce a făcut parte din nucleul patrimoniului Pinacotecii Municipiului București, menționată în catalogul din 1940 ca fiind ulei pe carton. În anul 1950 și, ulterior, în prezentările din unele albume sau cataloage, s-a considerat că tehnica acestei lucrări ar fi tempera.

„Roşiorul” face parte dintre lucrările care stau la baza evoluţiei artistice a lui Luchian.

Ortografia cu „k” la semnătura aflată în partea stângă jos, făcută în culoare de ulei negru foarte diluată, nu este adoptată de Luchian „ori de câte ori este vorba de un tablou efectuat în Franţa”, aşa cum a lansat G. Oprescu această teorie în cartea sa „Scrieri despre artă”. Picturi semnate, localizate şi datate de Luchian contrazic această concluzie care s-a rostogolit de-a lungul anilor şi a fost preluată de mai multe generaţii fără un studiu aprofundat. Perioada franceză este cuprinsă între anii 1891-1893. Tabloul „Femeie lucrând la malul unei ape” este semnat şi datat S. LUCHIAN / PARIS 92 , „Ultima cursa de toamnă” este semnat S. LUCHIAN / PARIS (1892), „Nud culcat” este semnat S. LUCHIAN / PARIS (1891-1892), „La Auteuil” este semnat S. LUCHIAN / PARIS (1891-1892).

 „Flori” este o lucrare realizată în culori de ulei pe suport de mucava preparată de autor (49,6 x 70 cm), semnată în partea dreapta jos în culoare de ulei brun „Luchian” şi face parte dintre lucrările din perioada 1904 - 1910.

 „Albăstrele”, lucrare realizată în culori de ulei pe suport de mucava cu o preparație de clei, fără grund (45 x 63,8 cm), semnată în partea dreapta jos în culoare de ulei negru „Luchian”, aparține stilistic și tehnic perioadei 1904 -1910. Are similitudini de factură picturală cu lucrarea „Flori în cană” / „Albăstrele” din colecţia Muzeului de Artă Cluj-Napoca (ulei/carton, 42 x 65,8 cm).

Motivul albastrelelor este reluat de Luchian în mai multe variante realizate în tehnica ulei, acuarelă sau pastel.

Între 1912 şi 1916, în ultimii ani ai vieţii, foarte dificili, fără a mai putea ieşi în mijlocul naturii, în scaunul şi camera suferinţelor sale, printr-o activitate stăruitoare, florile au devenit pentru Luchian un mijloc al comunicării dintre el şi natura la care nu mai putea ajunge şi totodată sa-şi fructifice talentul şi spiritul său creator.

Cele cinci pasteluri pe suport de carton mucava sau pânză sunt pictate de Luchian în intervalul de timp 1895 și 1908.

Astfel, „Portret de femeie” (1895), pastel/carton, 30,7x24 cm, „Garoafe” (1905), pastel/carton, 48x62,2 cm, „Casă la Brebu” (1908), pastel/carton, 35,9x49,2 cm, „Mânăstirea Brebu” (1908), pastel/carton, 50x70 cm, sunt un grup de lucrări cu similitudini de realizare tehnică, dar diferențiate în funcție de perioadă prin mijloacele de realizare plastică.

În „Portret de femeie”, primul din punct de vedere cronologic, pictorul este preocupat să surprindă cât mai bine fizionomia persoanei portretizate și repartizarea cât mai corectă a luminilor și umbrelor spre deosebire de fond, unde pictorul se desfășoară mult mai dezinvolt. Pastelurile cu peisajele de la Brebu arată o mai mare stăpânire și ușurință în așezarea culorilor devenind, odată cu tema și lipsa încorsetării cerută la portret, mult mai solare, mult mai proaspete, dar fără a avea strălucirea culorilor de ulei. (analiză a lucrărilor realizată de Ioan D. Popa).