Din documentele a reieşit faptul că, între 1 august 1958 şi 1 noiembrie 1963, perioadă în care la conducerea coloniei de la Periprava s-a aflat torţionarul Ioan Ficior, au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor. Torţionarul a spus în instanţă că nu are „nicio remuşcare” şi că în puşcării „nu curge lapte şi miere. Povestea actorului Mitică Popescu, încarcerat la Periprava pentru “doar” trei luni, este cutremurătoare.

Procurorul de şedinţă a cerut judecătoarei Luminiţa Cristiu-Ninu să îl condamne pe torţionarul Ion Ficior la pedeapsa maximă, de 25 de ani de închisoare. Actorul Mitică Popescu a povestit pentru Gândul.info că a fost încarcerat timp de trei ani pentru "nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei", deoarece nu şi-a turnat nişte prieteni care au spus, în cadrul unei petreceri, că vor să fugă în America. Pe fişa sa "matricolă penală", scria, în momentul reţinerii, că a fost arestat de Securitate, pe 5 noiembrie 1958 pentru "faptul de trădare şi trecere de frontieră", fiind apoi depus în penitenciar la data de 9 februarie 1959.

"E o tâmpenie. N-am avut niciun gând să fug. D-aia mi-au şi dat doar trei ani. Ceilalţi au luat între opt şi 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsă. Alta mai mică nici nu exista. E drept că-ţi confiscau şi bunurile personale, dar eu aveam vreo trei cămăşi şi vreo două cravate cu zgârci, că se purta", a declarat maestrul Mitică Popescu pentru gândul.info.

Actorul a povestit că de la penitenciarul din Jilava a fost mutat în fosta colonie de muncă de la Periprava, unde a petrecut doar trei luni, după care a fost trimis în Balta Brăilei, la Salcia, de unde a fost eliberat în 1961.

Deşi nu ştie exact dacă l-a cunoscut pe Ion Ficior, şeful lagărului din Periprava, Mitică Popescu are amintiri terifiante despre perioada petrecută acolo. "Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaş şi un colţ de oâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar tânţarii ne mâncau de vii", a povestit maestru pentru gandul.info.

Nici la penitenciarul din Salcia condiţiile nu au fost mai bune: "A venit tifoida peste noi; munciile erau crâncene. Mulţi au murit de foame şi de epuizare. Alţii de inimă rea. Sincer, eu am avut şansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni".

După 1961, când a fost eliberat, Mitică Popescu a fost supravegheat, fiindu-i pusă condiţia să nu vorbească cu absolut nimeni despre ce s-a întâmplat în anii de puşcărie. În plus, i-a fost teamă să vorbească şi cu foştii colegi sau pe cei care i-a cunoscut în detenţie. "Abia după mulţi ani, m-am întâlnit cu Alexandru Paleologu, apoi şi cu Alexandru Ivasiuc şi am mai stat de vorbă. În puşcărie îl mai cunoscusem şi pe I.D. Sârbu, dar de atunci n-am mai vorbit cu el", îşi aminteşte maestrul Mitică Popescu.

Actorul Mitică Popescu s-a născut pe 2 decembrie 1936, în Bucureşti.

De-a lungul timpului şi-a construit o frumoasă carieră în teatru şi cinematografie, pentru care, în anul 2009, a fost recompensat cu „Premiul UNITER pentru întreaga activitate”.

S-a remarcat în faţa spectatorilor datorită rolurilor din piese precum „Oamenii cavernelor”, „Cititorul de contor”, „Nebuna din Chaillot”, „O şansă pentru fiecare”, „Nişte ţărani”, „Ivona, principesa Burgundiei”, „Mătrăguna”, „Pescăruşul”, „Slugă la doi stăpâni” şi „Colonia îngerilor”.

În lumea filmului a debutat încă de la sfârşitul anilor ’70, când a fost distribuit în „Stejar – extremă urgenţă”. Au urmat „Doctorul Poenaru”, „Căsătorie cu repetiţie” şi „Trenul de aur”. Totuşi, memorabilă a fost interpretarea sa din filmul „Moromeţii”, unde a jucat rolului lui Cocoşilă.

Mitică Popescu a avut chiar şi un rol de deţinut politic în filmul ”Clipa”, 1979.

În prezent, Mitică Popescu este angajat al Teatrului Mic din Capitală, dar este şi gazda emisiunii „D’ale lui Mitică”, difuzată de TVR 2. A fost căsătorit cu actriţa Leopoldina Bălănuţă din 1977 şi până în 1998, când aceasta s-a stins din viaţă.

Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.

Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 - 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.

Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.

Anchetatorii au mai stabilit că deţinuţii de la Periprava erau supuşi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia.