În decembrie 1992, Procuratura Militară, condusă de generalul Mugurel Florescu, a produs prima „Sinteză a principalelor constatări efectuate din analiza actelor și lucrărilor de urmărire penală, astfel cum au rezultat din dosarele Revoluției”. Am reușit să obțin o copie a acestei sinteze, discutate pe larg apoi într-o conferință de presă, organizată de procurorul general al României, Mihai Ulpiu Popa Cherecheanu. Documentul, care cred că mai există în arhivele Parchetului de astăzi, consider că are valoarea lui istorică.

În zilele de după fuga soților Ceaușescu a urmat haosul. S-au executat trageri de către elemente izolate asupra unor obiective, unități militare sau dispozitive ale armatei. Existența unor astfel de trageri este în afara oricăror îndoieli, susțin procurorii. „Spre pildă, în zona Aeroportului Otopeni, s-a constatat executarea unor trageri periodice, la anumite ore, de la flancul stâng către flancul drept al întregului dispozitiv de apărare. Adică de la flotilă până spre DN 10 și invers”.

FOTO: DINU LAZĂR

Cine a împușcat oameni la Revoluție, dacă nu a fost prins niciun terorist?

Focuri de armă au fost executate, spun procurorii militari, și în zona din spatele aerogării dinspre direcția Tunari- Dimieni.

„Existența unor trăgători care au executat astfel de trageri cu caracter diversionist este în afară de orice îndoială, în condițiile în care au produs și victime, chiar dacă nu întotdeauna au creat impresia că s-a urmărit cu tot dinadinsul acest lucru. O astfel de împrejurare s-a constatat, în data de 23 decembrie 1989, în zona Aeroportului Otopeni, când asupra autocamionului aparținând unei unități militare din Târgoviște, care s-a angajat pe DN 10, s-a deschis prima dată focul de către elemente neidentificate.

Aceste elemente au acționat și în noaptea de 22/23 decembrie 1989 și, în mod surprinzător, și în zilele următoare, din zona vilelor aflate în latura stângă a drumului național 10. În aceste împrejurări a fost rănit sergentul Roșu Trandafir, care a făcut parte din Compania a V-a, Batalionul 2, aparținând regimentului de la Râmnicu Sărat și a fost ucis soldatul Kovacs Laslo din aceeași companie. Existența unor astfel de elemente nu poate fi pusă la îndoială, mai ales în condițiile în care în zona aeroportului au existat martori oculari care au văzut în mod efectiv acești trăgători izolați în timp ce executau foc”, au consemnat procurorii în Sinteza asupra dosarelor Revoluției, în anul 1992.

Anchetatorii nu-i numesc, însă, teroriști pe acești trăgători. În schimb, admit că pentru tot ce s-a întâmplat a existat un plan bine pus la punct. Teza a fost reluată acum de procurorii militari care neau anunțat, zilele trecute, că au aflat cine a fost în spatele diversiunilor/scenariului de la Revoluție. Cum oare, timp de peste un sfert de veac, nu s-au putut identifica persoanele care se găseau în „vile” în acel decembrie 89? Deocamdată, acest fapt rămâne un mister.

Un alt amănunt interesant, consemnat de procurorii anului 1992, este acela că deschiderea focului era precedată de apariția unor rachete luminoase „care constituiau, după toate datele, un semnal prealabil”. Iar anchetatorii au concluzionat limpede:

„Se poate, așadar, conchide că aceste acțiuni s-au derulat în baza unui plan prestabilit, ele presupunând cunoașterea prealabilă a anumitor obiective, dispozitive sau amplasamentul unor forțe”. Dar nici echipa de procurori militari a generalului Mugurel Florescu, nici generalul Dan Voina n-au reușit să stabilească cine a creat acest plan.

Se cere intervenția URSS fiindca „situația a scăpat de sub control”

În opinia procurorilor miltari, Televiziunea Română a jucat un rol determinant, prin crearea panicii în rândul populației, ca urmare a unei diversiuni mediatice fără precedent. Vehicularea unor știri false, alarmiste, prin televiziune, ca și transmiterea unor ordine cu caracter militar (n.a. - Generalul Militaru, ulterior numit ministru al Apărării era des prezent în Studioul 4 al TVR, transmițând ordine trupelor armatei), au fost de natură să sporească panica și confuzia.

Astfel, susțin procurorii, au existat momente delicate, când, prin televiziune, s-a transmis mesajul că țara este în pericol, că s-au observat coloane de blindate care se deplasau spre Capitală, că prin diverse orașe circulă autoturisme din care se trage asupra civililor etc. Un exemplu real se referă la zvonul potrivit căruia soția fostului ministru de interne comunist, Tudor Postelnicu, o femeie blondă, se afla într-o Dacie din care se trăgea asupra oamenilor de pe străzi. Ca urmare a zvonului, procurorii spun că a fost reținută o avocată blondă din Baroul București, iar „fotografia ei a apărut în revista franceză Paris-Match, fiind prezentată drept o agentă a Securității lui Ceaușescu, în timp ce era «arestată» de populație”.

„Patria se află în pericol”

Informațiile îngrozitoare care ajungeau la TVR i-au făcut pe crainicii televiziunii să solicite panicați ajutor militar de urgență, spunând că Televiziunea urma să fie capturată. Legat de acest episod, procurorii notează în raportul lor de sinteză: „În 23 decembrie 1989, s-a transmis în mod repetat că, din cauza apariției unor numeroase ținte aeriene neidentificate în întregul spațiu aerian al țării, s-a cerut ajutor militar neîntârziat din partea URSS, prin ambasadă, lăsându-se să se înțeleagă că situația a scăpat de sub control, iar forțele MApN nu mai pot rezista impetuozității asalturilor cu care sunt confruntate”.

Știam cu toții despre acest ajutor cerut URSS încă din zilele Revoluției, datorită filmărilor făcute în sediul fostului Comitet Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR) cu generalii Ștefan Gușă (comandantul Armatei la acel moment) și Iulian Vlad (șeful Securității). Acești doi generali au respins din start orice intervenție venită din afară și de la ei am aflat că Ion Iliescu a cerut ajutor URSS. Iată cum au consemnat, cu prudență, procurorii aceste evenimente:

„Datorită creării impresiei conform căreia «patria se află în pericol» și pe fondul extraordinarului val al entuziasmului popular, populația civilă să intervină în zone unde se desfășurau operațiuni ale armatei. Aceasta s-a tradus în mod implicit în producerea de victime în rândul unor persoane nevinovate”.

EXTRAS DIN NOTA RAPORT ÎNTOCMITĂ DE COMISIA MARELUI STAT MAJOR ÎN CAZUL UNOR OAMENI CONSIDERAȚI TERORIȘTI

Exemplarul din acest document poartă antetul de „Nesecret” și face parte din Anexa 5 a unui dosar instrumentat de procurorii din Brașov. Cazul este o dovadă că, de foarte multe ori, în haosul și panica create în zilele Revoluției, unii oameni au fost împușcați de civili înarmați sau de militari, fiind considerați teroriști.

Relatarea făcută de procurori în 1991, al cărei text vi-l prezint mai jos, este elocventă pentru cei care n-au amintiri despre acea perioadă. Ea poate explica și de ce anchetatorii n-au arestat niciun terorist veritabil pe parcursul acestor 28 de ani. Trebuie reținut că nu este vorba de un singur caz. Români mai bruneți, răniți și internați în spital, au fost luați drept teroriști arabi. Abia după intervenția familiilor lor, deoarece răniții fie erau în comă, fie erau sedați, ziariștii anului 1990 au descoperit confuziile. Cotidianul Tineretul liber a publicat o carte, în 1990, cu mai multe cazuri de răniți confundați cu teroriști. Această carte o puteți găsi, azi, doar în biblioteci.

Doi revoluționari uciși, iar executanții, împușcați de soldați

Prezentarea de caz este făcută de procuror în anul 1991, după ce primele informații au apărut în presa vremii.

„Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:

Privind cazul Tibescu Gheorghe și Frigator Alexandru Leonard (Dosar nr.141/P/1990).

În noaptea de 22/23 decembrie 1989, în zona centrală a BRAȘOVULUI, deschizându-se foc, manifestanții surprinși în fața sediului Consiliului Județean BRAȘOV au pătruns în acesta. Aflând că aici se găsește armament și muniție, au forțat ușile magaziei de unde leau sustras, înarmându- se. Printre cei care au luat armament și muniție s-a aflat și Tibescu Gheorghe.

Pe data de 24 decembrie 1989, în urma unor zvonuri că în sediu ar fi pătruns teroriști, Tibescu Gheorghe atenționează pe Sold. Kacso Gyorgy să fie vigilent în sectorul pe care îl apără. În jurul orelor 11.00, în mod neexplicabil, a deschis foc asupra civilului Hristache Iancu aflat lângă ușa secundară de acces în sediu, împușcându-l mortal. După aceasta s-a întors spre militarii care erau în jur (Sold. Kacso Gyorgy și Sold. Luca Viorel) cerândule să nu se sperie, fără a le da alte explicații. Cu toate acestea, Sold. Luca Viorel a fugit de frică, iar civilul Fontana Victor și Sold.T.R. Golumbeanu Cristian, care au auzit rafala trasă din apropiere, s-au aruncat la podea, cu fața în jos. Tibescu Gheorghe s-a apropiat de cei doi culcați la podea și, ajungând la o distanță de cca 1,5m, a tras supra acestora, omorând pe Fontana Victor și rănind în pulpa piciorului pe Sold. T.R. Golumbeanu Cristian. După aceasta, încercând să iasă din sediu, a fost reținut de militari și predat Gl. Mr. Florea Ion pentru a fi anchetat.

În cadrul primelor cercetări efectuate, l-a implicat pe Frigator Alexandru Leonard, despre care a afirmat că este un vechi colaborator al Securității.

Ambii au fost reținuți în vederea trimiterii lor pentru cercetări penale, introduși în încăperi separate și puși sub paza unor militari în termen care au primit ordin să facă uz de armă la orice încercare suspectă a reținuților.

În după amiaza zilei de 24 decembrie 1989, Frigator Alexandru Leonard a încercat să sară pe fereastră. Sold. Popa Aurelian l-a somat, după care a tras, împușcându-l mortal. Încercarea de evadare este confirmată de mai multe persoane care au văzut prin geam acțiunile acestuia. În ziua de 26 decembrie, înainte de prânz, Tibescu Gheorghe se afla într-o încăpere a sediului, sub paza Serg. Avram Toma și a Sold. Piele Ion, fiind în același timp legat la picioare, în zona gleznelor, cu o fâșie de tifon, pentru a preîntâmpina situația petrecută cu Frigator. Solicitând să fie dus la unul din membrii F.S.N., în urma refuzului militarilor din pază, s-a sculat furios de pe scaun și s-a îndreptat spre o nișă care corespundea cu încăperea unde era reținut. Militarii, știindu-l periculosîmpușcase două persoane și rănise una – l-au somat să se oprească. Nesupunându-se, Serg. Avram Toma a deschis foc și l-a împușcat mortal.

Din declarațiile martorilor, cât și ale soției și mamei (aflate la dosar), rezultă că Tibescu Gheorghe era bolnav psihic, suferind de schizofrenie, iar în momentele când consuma băuturi alcoolice, indiferent de cantitate, se enerva și devenea extrem de violent, lucru care nu ar fi permis să dețină armament, dar care nu a fost cunoscut de cei din jurul său.

În concluzie, Tibescu Gheorghe a împușcat mortal pe Fontana Victor și Hristache Iancu și a rănit pe Sold. T.R. Golumbeanu Cristian.

Militarii care i-au păzit pe Tibescu Gheorghe și Frigator Alexandru Leonard au făcut uz de armă în condiții regulamentare, somându-i în prealabil și trăgând asupra lor numai atunci când aceștia nu s-au supus somațiilor și au încercat să fugă din încăperile unde erau reținuți.

Cei doi au fost reținuți în sediu în această perioadă și nu au fost predați organelor de cercetare penală deoarece era periculos de a se ieși din sediu în acest timp.

În urma decedării celor doi implicați, Procuratura a sistat urmărirea penală a acestora.