O boală cumplită l-a chinuit pe Nicolae Ceaușescu în ultimii ani ai domniei sale, iar medicii care știau despre afecțiunile sale erau presați să nu dezvăluie nimănui acest secret.

Potrivit medicului care s-a ocupat de tratarea dictatorului comunist, Ceaușescu suferea, pe lângă scleroză, de diverticuloza colonica, o boală extrem de dureroasă, care produce febră mare, dureri chinuitoare în partea stângă a abdomenului și sângerări ale rectului, scrie BZI.ro.

Nicolae Ceaușescu nu a vorbit despre această boală decât cu cei foarte apropiați, iar medicii care l-au consultat și tratat au fost obligați să țină secrete bolile de care suferea președintele și secretarul general al PCR.

Pentru ca nimic din acest secret dureros să nu se afle public, Ceaușescu a decis ca investigațiile, astăzi destul de comune, să îi fie făcute acasă, la vila din cartierul Primăverii.

Medicul Alexandru Oproiu povestește că Ceaușescu „a facut colonoscopie și a stat fără anestezie. S-a făcut consult și s-a hotărât să se facă această colonoscopie. L-am consultat la Spitalul Elias, iar conoloscopia a fost făcuta acasă. Avea încredere în medicina românească, nu se ducea afară”.

Întreaga intervenție s-a realizat la vila lui Ceaușescu din Primăverii, așa că a fost adusă aparatura de la spitalul Fundeni. La intervenție a asistat doar profesorul Eugeniu Proca, care era ministru al Sănătății în acea perioadă. Dar, explică medicul, această manevră presupunea riscuri mari, date fiind condițiile tehnice existente la acea vreme.

Nicolae Ceaușescu suferea de încă o boală, care îl făcea uneori să leșine, însă pentru tratarea acestei afecțiuni a apelat la medicii chinezi, care l-au tratat cu un medicament obținut din viermi de mătase. 

Interesant este că, deși conducea cu mână de fier România, în problemele de sănătate Ceaușescu depindea de doctori. Iar pentru a evita răspândirea zvonurilor că ar fi pe moarte, trebuia să-și asigure discreția medicilor. Prof. dr. Eduard Apetrei, cardiologul lui Ceausescu, povestește că dictatorul avea câți medici voia.

„A fost o perioada când a avut doi care se schimbau. Nu i-a plăcut tovarășei. Pe urmă, a fost un doctor cum am fost eu, care mergea tot timpul cu ei și la care apela pentru orice problemă. Nu-și lua nimeni responsabilitatea. Nici eu nu mi-o luam decât pentru fleacuri: o amigdalită, o răceală”, a relatat Apetrei.

„Am avut și de pătimit. Încă o dată: nu vreau să fiu de nimeni înțeles. Nu am nevoie nici de compătimire sub nicio formă, dar nici de partea cealaltă. Ce să vă spun? (...) Am fost rugat să mă mut într-o casă, că îmi dau ei una pe acolo, prin zona respectivă; și am refuzat. (...) „Cum, dar e casă bună, v-o închiriem.“ „Bun“, am zis, „eu am un apartament proprietate personală“. „Vindeți apartamentul și noi vă dăm această casă.“ „Eu nu vând apartamentul“, le-am spus. Tata mi-a spus: „dacă ai proprietate, n-o vinde. Dacă ți-o ia cu forța, e altă poveste. Nu te poți opune“. Și am rămas în același apartament în care trăiesc și acum. Și nu m-am mutat dintr-un sentiment indus de ai mei, din rațiuni pe care atunci nu le-am judecat așa de clar ca acum. Și după Revoluție mi-am dat seama ce bine am făcut. Vă dați seama ce aș fi pățit? Aaa, păi stai, că ai vila, ai cutare”, a mai spus renumitul medic.