Moartea generalului Iulian Vlad, ultimul şef al Departamentului Securităţii Statului (3 octombrie 1987 - 17 decembrie 1989), a produs o isterie voită în mass media. Unul dintre contratenorii cei mai audiaţi ai acestui cor de istericale este un absolvent de istorie din Iaşi, specializat în... „istorie medievală universală”: Mădălin Hodor, în prezent „cercetător superior” în cadrul Direcţiei Investigaţii a CNSAS.

Prizat de publicul devorator de titluri de articole rostogolite pe Facebook, cercetătorul CNSAS reuşeşte să publice constant în elitista revistă „22” a Grupului pentru Dialog Social articole create pentru a defini noul gen inventat de istoricul Lucian Boia: istoria ca pamflet. Se ia un eveniment sau un personaj istoric şi apoi se croşetează şi interpretează fapte după imaginaţia personală a autorului şi plăcerea cititorilor de titluri bombastice.

Aşa stă situaţia şi în cazul Iulian Vlad, doar în aparenţă o bătaie aplicată ritualic unui mort proaspăt, după tipicul profanărilor trupurilor USLA-şilor colonelului Gheorghe Trosca, în decembrie 1989. E adevărat: ce poate fi mai facil decât să calci în picioare un mort sub pretextul că te lupţi cu Securitatea? Dar poate şi aceasta ar fi fost o luptă de aplaudat, pentru cei lipsiţi de umanitate, dacă s-ar fi folosit în „trânta dreaptă” date şi documente reale privind contestarea activităţii lui Iulian Vlad în decembrie 1989, apreciată ca salvatoare pentru România de unii istorici sau participanţi la evenimentele care au produs răsturnarea regimului Ceauşescu. Dar Hodor foloseşte în abundenţă doar ceea ce în limbajul de specialitate se numeşte propagandă neagră - minciună absolută, pe alocuri presărată şi cu propagandă gri - amestec de minciuni cu elemente reale.

Un pamflet virulent, demontat punct cu punct

Un asemenea pamflet virulent distribuit cu nesaţ de cititorii organului GDS – „Adio, bătrâne asasin!” - a fost demontat punct cu punct de regizorul şi cercetătorul Cornel Mihalache în materialul găzduit de Evenimentul Zilei sub titlul „Misterele Revoluţiei: Cine a tras în noi? Armata, securiștii sau „turiștii”? Documente oficiale, mărturii inedite”. Hodor recidivase: tot în „22” publicase o serie de aberaţii sinistre pe seama eroilor USLA conduşi de Gheorghe Trosca, ucişi şi mutilati bestial la ordinele capilor agenturii KGB/GRU din România, de la acea dată, Silviu Brucan şi Nicolae Militaru. Tot Cornel Mihalache, care a produs cea mai redutabilă serie de documentare istorice privind evenimentele din 1989, a demonstrat în acelaşi mod, punct cu punct, falsitatea aserţiunilor lui Hodor, în articolul intitulat sec „Manipulări cu terorişti”. Dar, după cum se vede, perdaful nu i-a folosit la nimic. Hodor revine, într-un mod de-a dreptul ruşinos pentru instituţia pe care o reprezintă - CNSAS - şi ale cărei documente le vântură în mod fraudulos, producând noi manipulări online.

Un minim test de inteligență pentru angajarea la CNSAS

„Din nou despre Iulian Vlad. Faza pe DOCUMENTE. Agenda generalului de Securitate Ştefan Alexie” este noua producţie de serie C a istoricului medieval Mădălin Hodor, prin care este discreditată total instituţia CNSAS, dar şi meseria de cercetător, ba chiar cu funcţie de „superior” la CNSAS. „FOTO Documente care atestă implicarea ultimului șef al Securității, Iulian Vlad, în reprimarea Revoluției din 1989: „Se lichidează radical!” - titrează, alături de Hotnews, „România liberă”, publicaţia unui fost agent DIE, Dan Adamescu (conform lui Cornel Nistorescu), cel mai probabil din Reţeaua agentului sovietic Ion Mihai Pacepa. Numai că „documentele” care „atestă” implicarea lui Iulian Vlad în reprimarea criminală a demonstraţiilor din decembrie 1989 se constituie doar în cea mai puternică dovadă că primul examen care ar trebui să se dea la angajarea în structurile CNSAS ar trebui să fie un minim test de inteligenţă. 

DOVEZILE

„Originalitatea documentelor este atestată prin ştampila de eliberare din arhiva CNSAS, prezentă pe fiecare pagină în partea de sus”, precizează Mădălin Hodor, pentru a-şi întări alegaţiile prin asociere forţată cu instituţia. Dar tot ce atestă practic Mădălin Hodor este zicala străveche cu „un prost care aruncă o piatră într-o baltă...”. Pentru că „documentele” prezentate în publicaţia elitistă „22”, unde se afirmă negru pe alb că generalul Iulian Vlad a cerut „lichidarea radicală” a manifestanţilor şi demonstranţilor, respectiv agenda generalului de contrainformaţii Ştefan Alexie, un vechi colaborator oltean al lui Iulian Vlad şi fost coordonator al USLA, nu transcriu nici pe departe „ordinele generalului Vlad”. Ci sunt o banala redare sintetică a şedinţelor şi teleconferinţelor lui Nicolae Ceauşescu! Aşa cum sunt ele transcrise - de 27 de ani! - în stenogramele şedinţelor CPEx de la finalul lui decembrie şi al regimului comunist. Iată dovezile:

Dezinformarea neagră cu minciuna principală: „Lichidarea radicală”

Prima prezentare cu litere de şchioapă din revista „22” atribuită generalului Iulian Vlad, după un discurs al cercetătorului onest al CNSAS despre „obligaţia” de a prezenta „documentele care atestă implicarea lui Iulian Vlad şi a Securităţii la represiunea directă îndreptată asupra demonstranţilor din decembrie 1989”: „Se lichidează radical”. Aşa cum a spus şi Cornel Mihalache, această sintagmă îi aparţine, de fapt, lui Ceauşescu. Ea se regăseşte în stenograma din 17 decembrie 1989, în care Ceauşescu îl atacă pe Vlad pentru că NU A TRAS în manifestanţi şi anunţa demiterea lui din funcţie pentru acest motiv. Adică exact opusul celor „dovedite” de „investigatorul” CNSAS şi al organului GDS. Iată citatul lărgit:

„Tov. Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate.

Tov. Vlad Iulian: Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu au mers înarmaţi?

Tov. Vlad Iulian: Am crezut că nu este cazul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi raportat, să spuneţi, că am vorbit toată noaptea cu voi?

Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă!

Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin?

Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi se numeşte pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea, aşa se cheamă, nu?

Tov. Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu se poate una ca asta! Să se convoace Consiliul de Stat, imediat!

Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, avînd în vedere situaţia care s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Cînd am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bîta?! Cînd am spus “stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi „stare de necesitate”, “cu bîta”.

Tu, care conduci trupele de securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate?

Tov. Vlad Iulian: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bîta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia?

Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.

Tov. Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.

Tov Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atît unităţile ministerului de interne, cît şi cele ale apărării naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuţie.” (facsimil ataşat).

Stenogramele ședinței din 17 decembrie 1989

„Să nu se tragă”

Pagina din agenda generalului Alexie din data de 17 decembrie este urmată de o şedinţă operativă din care, din nou, reiese aceeaşi solicitarea directă a lui Iulian Vlad: SĂ NU SE TRAGĂ. Citez din această nouă dovadă care îl „incriminează” pe Iulian Vlad, conform opticii deformate a revistei „22” a GDS: „Să se continuie acţiunea de intervenţie cu bastoane şi scuturi. Ce se tot împuşcă - cu socoteală. Când atacă obiective la picioare”, notează pe scurt Alexie. De aici poate lipsi foarte bine un semn de întrebare „Ce se tot împuşcă?”, iar ordinul este clar: fără gloanţe sau cel mult gloanţe la picioare dacă se atacă unităti, conform oricăror regulamente militare din întreaga lume. Cererea este reluată cu sublinieri un pasaj mai jos: „Să nu se mai facă uz de armă decât dacă e nevoie - bastoane de cauciuc şi scuturi”. Observăm că a doua zi după reproşurile dure ale lui Ceauşescu, Vlad rămâne, instituţional, pe aceleaşi poziţii.

A doua și a treia minciună sfruntată: „Sa demascăm și să respingem, s-o lichidăm!” Și „faza” cu „lichidarea în întreprinderi”

Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, „istoricul” Hodor şi revista GDS continuă să prezinte în „faza pe documente” „dovezi” de acelaşi tip: falsuri în serie. „20.12.1989- teleconferință Timișoara, ordin dat de generalul Iulian Vlad”, titrează „22”, prezentând facsimilului unei alte pagini din agenda generalului Alexie, sub titlul „Sa demascăm și să respingem, s-o lichidăm!”. Urmează apoi o nouă pagină cu explicaţia foto „20.12.1989 - teleconferință Timișoara, ordin dat de generalul Iulian Vlad” şi titlul incriminatoriu: „Orice org. trebuie lichidată în întreprindere”.

Şi ce avem aici? Din nou, nu unul ci două citate de-ale lui Ceauşescu. Iată extrasul mai larg, sintetizat de generalul Alexie:

„Tov. Nicolae Ceauşescu: Începem teleconferinţa. Bună seara, tovarăşi.

Vreau să mă refer la câteva probleme care au intervenit până acum şi care demonstrează că avem de-a face cu o acţiune organizată şi dirijată, cu orientare precisă de destabilizare şi îndreptată împotriva integrităţii şi independenţei României. Nu mai există nici cea mai mică rezervă în privinţa aceasta. Scopul este că, folosind agentura de care dispun şi tot felul de cercuri reacţionare, ei se îndreaptă în primul rând spre tineret pentru a-l influenţa şi a-l atrage în diferite acţiuni pentru a-şi putea realiza obiectivele.

În această situaţie, este necesar să decretăm o mobilizare generală a întregului activ de partid şi de stat şi a tuturor forţelor noastre de interne – miliţie, securitate – inclusiv a unităţilor militare.

Trebuie să demascăm şi să respingem cu hotărâre această acţiune şi să o lichidăm. Nu se poate pune decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acţiuni conjugate împotriva integrităţii, independenţei, a construcţiei socialiste, a bunăstării poporului. (...) Oricine ridică probleme, le poate discuta în întreprindere, la consiliul de conducere, poate primi răspuns, dar orice încercare de a organiza acţiuni împoriva intereselor poporului trebuie lichidată în întreprindere.”

Pentru neîncrezători, stenogramele sunt disponibile online la http://www.ziaristionline.ro/2015/04/08/stenogramele-false-si-presupus-originale-de-la-sedinta-cpex-al-cc-al-pcr-din-17-decembrie- 1989-plus-teleconferinta-lui-ceausescufotodoc-si-audiovideo/

Ședința din 17 decembrie FOTO: AGERPRES

CNSAS ar trebui să-l demită pe falsifi catorul Hodor

Despre ce vorbim aici: de o serie de falsuri ordinare puse în cârca unui mort, care nu are cum să se apere, falsuri ordinare venite tocmai din parte celor care pretind că reprezintă presa „factuală”, care monitorizează şi organizează „miliţii” online de depistare şi „demascare” a ziariştilor „fake-news”, neconformi cu „liniile directoare” ale „ministerului adevărului”. O asemenea ordinărie, făcută sub acoperirea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a revistei lupilor moralişti de la GDS, ar trebui să ducă la demiterea automată a „cercetătorului superior” al Direcţiei de Investigatii a CNSAS, instituţia în sine fiind compromisă lamentabil prin acest reprezentant expert în înşelăciuni penibile.

Cele 19 „lichidări” ale lui Nicolae Ceaușescu

Te „sparie gândul” şi la faptul că un pretins istoric care face şi desface istoria recentă a României, gardat de pretenţioşii intelectuali de la „22” şi răspândit în spaţiul public fără discernământ de presa soroşistă şi pacepistă nu a citit niciodată, nici el, nici cel care-l girează, stenogramele din decembrie 1989, practic documentul 0 al oricărui cercetător al evenimentelor din decembrie 1989. Altfel ar fi fost imposibil să nu-i răsune în minte cele 19 „lichidări” ale lui Ceauşescu din aceste stenograme, folosite mai mult sau mai puţin în sensul interpretat de revista „22” şi „cercetătorul superior” al CNSAS. Mult mai ciudat este cum oameni normali, citiţi, intelectuali, avizi de adevăr, ca Marius Mioc, de exemplu, revoluţionarul din Timişoara care a publicat chiar şi el aceste stenograme, răspândesc aceste minciuni stupide fără a procesa în nici un mod informaţia, reacţionând pavlovian, sau mai bine spus zuckerberghian.

FOTO: Mădălin Hodor

Nu este o noutate că Secutitatea a fost o instituție opresivă

Sigur că Securitatea a fost şi o instituţie represivă. Nu este nici o noutate. La fel cum nu este, cred, o noutate, faptul că mulţi dintre cei care se pretind opresaţi azi îşi făceau revelioanele la Paris sau aiurea, prin Germania Federală, cu acordul Securităţii.  Nimeni nu încearcă să disculpe abuzurile instituţiei sau să-i justifice jocurile operative ale celui asemuit de Andrei Pleşu cu Vlad Ţepeş. Dar de aici până la a-i pune în cârcă crimele din decembrie - sau crimele din perioada bolşevică, când era condusă exclusiv de agenţi NKVD -, tocmai acum, când omul-cheie al Securităţii nu mai e şi nu mai poate răspunde, este doar o mare ticăloşie. Şi cu ce „dovezi”? O agendă? Într-un proces celebru al unui mare român, care era acuzat pe baza unor stenograme din şedintele de Guvern ale Mareşalului Ion Antonescu, sociologul Henri H. Stahl, sociolog dar şi stenograf, fiul inventatorului sistemului românesc de stenografie, depunea mărturie că niciodată o reproducere a unei discuţii nu poate fi considerată un text autentic, ce poate fi invocat legal. Şi noi vorbim de „ordinele” de „lichidare” ale lui Ceauşescu puse orwellian în gura lui Vlad...

Agenda comună semnată de Iliescu şi ţinta reală a operaţiunii 

Agentul de serviciu Mădălin Hodor este, de fapt, de mare ajutor edificării celor care încă nu au înţeles cum merge România de 27 de ani în cerc. Urmărind anvergura şi metodele de inoculare a „urii de clasă” în cazul Iulian Vlad, te lămureşti rapid că miza este mult mai mare decât o profanare duminicală. Mădălin Hodor, specialistul CNSAS în istorie medievală universală şi falsuri contemporane ordinare, este numai trompeta acestui grup, care, dacă observăm mai atent, ţinteşte însăşi modificarea istoriei reale a evenimentelor din decembrie 1989 şi rescrierea lor, exact în sensul celor dorite de elementul agresor, Rusia. Respectiv exact teza îmbrăţişată de „emanatul revoluţiei”, Ion Iliescu, care exclude total implicarea trupelor speciale sovietice în evenimentele criminale din decembrie 1989, fapt ce, dacă s-ar dovedi, în ciuda opreliştilor din toţi aceşti ani (vedeţi tergiversarea la infinit a „Dosarului Revoluţiei”), ar putea atrage consecinţe juridice internaţionale răsunătoare. 

Continuatorii lui Iliescu

Iată că au trecut 27 de ani de la diversiunea „terorişti-securişti” şi constatăm azi cum este relansată pe piaţă, cu aceleaşi metode provenite din apanajul serviciilor speciale - dezinformare şi manipulare -, de continuatorii ideologici ai lui Ion Iliescu şi Silviu Brucan.

Agenda lor filo-rusească se auto-deconspiră azi, prin măruntul agent Hodor, care semnează în revista „22”. alături de un oarecare Adrian Niculescu dar şi de Claudiu Iordache, directorul general al „Institutului Revoluţiei” lui Ion Iliescu, un proiect de lege de interzicere şi pedepsire a celor care „neagă” „revoluţia” din decembrie 1989. Proiectul este preluat de Institutul lui Iliescu cu tot cu „cercetătorul” Hodor, care, din martie 2017, este cooptat membru al „Consiliului Ştiintific” al IRRD.

Miza este aşadar, de fapt, impunerea, călarind pe falsuri ordinare, a teoriei unice a „revoluţiei” din decembrie 1989. Cine o contrazice, la zdup cu el. Se întâmplă în Secolul 21, când unii ca noi am ieşit în stradă pentru Adevăr şi Libertate, sfidând moartea, regimul Ceauşescu şi da, şi Securitatea. Ce mai e de adaugat?, vorba lui Cornel Mihalache. Nimic. „S-au demascat!”