1. Joi, 21 octombrie 2017 seara, aflat hăt departe, în America, într-un nou voiaj de shopping pentru Răvășitoarea, Klaus Iohannis s-a referit, în fine, într-o conferință de presă discretă, la Legea adoptată de Parlamentul Ucrainean împotriva minorităților naționale: „Cînd am aflat de această lege, am contramandat vizita mea în Ucraina și am contramandat și primirea președintelui Parlamentului, care se anunțase pentru sfîrșitul lunii septembrie la mine, dînd astfel semnale diplomatice extrem de puternice. Anularea unei vizite prezidențiale e un semnal extrem de puternic”.

Declarația a fost făcută pe 21 septembrie 2017. Legea a fost adoptată pe 5 septembrie 2017. Între cele două momente se întind nu mai puțin de două săptămîni. Din start se ridică întrebarea: Cînd a decis președintele să contramandeze vizita în Ucraina în semn de protest? Potrivit mărturiilor sale, cînd a aflat de această lege. Cînd a aflat? Imediat ce-a fost adoptată?

Dacă da, de ce n-a anunțat opinia publică din România? Contramandarea e prezentată drept un act de protest față de legea din Ucraina. În aceste condiții, contramandarea trebuia anunțată opiniei publice imediat ce a fost decisă. Pînă la urmă gestul de contramandare își avea temeiuri strict politice, în nici un caz personale. E normal ca un astfel de gest să fie anunțat și explicat, fie și pentru că el a fost făcut pentru a da satisfacție opiniei publice din România.

Dacă președintele a aflat doar cînd era în SUA, puțin mai înainte de conferința de presă, înseamnă că timp de două săptămâni a lipsit de la Cotroceni și de la serviciu. Adevărul e mult mai simplu. Klaus Iohhanis a avut nevoie de acordul Portarilor de la Casa Albă pentru a bate în cuie contramandarea. Și abia cînd a ajuns în America i s-a dat OK-ul. De aia a anunțat el contramandarea abia după două săptămîni de la adoptarea legii.

2. Într-un nou interviu de turtă dulce, luat, ca de obicei, de una dintre unitățile militare din presă, Europa FM, Codruța Kovesi l-a acuzat pe șeful Inspecției judiciare a CSM, Lucian Netejoru, cel care coordonează anchetarea activității DNA că e mason.

Acuzația de mason folosită pentru discreditarea adversarilor nu e nouă în istoria patriei. Legionarii și-au făcut din ea un instrument de luptă, alături de acuzația de evreu sau de om al evreilor. În romanul lui Marin Preda, Delirul, legionarii rebeli de pe străzile Bucureștilor, strigă Jos nasonii! Socotind că masonii au o legătură cu nasul! Că mintea n-o putea duce pe șefa DNA decît la o astfel de etichetare extremistă nu e de mirare. De mirare e că TeFeLiștii n-au zis nici pîs. Vă imaginați ce tărăboi ar fi făcut ei dacă acuzația asta era folosită de un lider PSD.

3.Tot la conferința de presă de pe coclauri, Klaus Iohannis, referindu-se la Legea din Ucraina, a descris o întîlnire a sa de la Națiunile Unite, cu președintele ucrainean Poroșenko: „Normal că ne-am salutat și i-am spus pe scurt aceste lucruri. I-am spus direct că nu voi face această vizită pînă cînd nu există un progres pe această lege a educației și că sunt neplăcut surprins de această evoluție, în condițiile în care domnia sa a avut o abordare, cel puțin față de mine, foarte deschisă, cînd vine vorba de românii din Ucraina. Am transmis această abordare pe care o am și pe căi diplomatice și iată și direct președintelui Poroșenko. Și-a continuat drumul destul de îngândurat și sper să reușim să avem o abordare care permite românilor din Ucraina, în perspectivă, să-și continue învățământul în limba română”.

Presa prezidențială, cea care se strofoacă pentru a-l cultiva pe Klaus Iohannis, vorba geopoliticului Cosmin Gușă, drept un mare lider al lumii, un fel de strădanie de a scoate dintrun cocean o ciocolată belgiană, a leșinat de încîntare la acest autoreportaj. Un om normal, cu minimă pregătire europeană, își dă seama că președintele, influențat de proza Mădălinei Dobrovolschi, născută Pușcalău, o ia aici pe arătura telenovelei. De la întîlnirea pe culoar – Ion Iliescu mai cultiva ca mărețe astfel de ciocniri nas în nas pe culoar, la cantină sau la toaletă – pînă la efectul ziselor lui Klaus Iohannis asupra președintelui ucrainean – totul ține de o telenovelă scrisă de Caragiale. Cum a constatat Klaus Iohannis că întîlnitul întîmplător și-a continuat gîndul îngîndurat? Îngîndurarea unui om se vede pe față și nu pe șira spinării. Presupunînd că s-a întîlnit, cum a putut vedea Klaus Iohannis fața lui Poroșenko, pentru a susține cu ochii larg deschiși că mustratul era îngîndurat? De văzut n-a putut să-i vadă decît șira spinării. O fi Poroșenko o excepție de la firea umană? Președintele ucrainean a promulgat legea. Ceea ce înseamnă că reacția lui Klaus Iohannis nu l-a îngîndurat deloc. Dimpotrivă, l-a amuzat. Și-o fi zis: Uite încă unul care se crede Angela Merkel.

4. După convocarea celor două ministrese la DNA, comunicatorii PSD au ieșit în spațiul public, la ordinul lui Liviu Dragnea, cu acuzarea lui Victor Ponta de denunțare a președintelui PSD la DNA. Una dintre țintele Operațiunii Binomului, comandate de la Cotroceni, e și scoaterea din jocul politic a lui Victor Ponta. Klaus Iohannis nu-i va ierta niciodată lui Victor Ponta că în primăvara lui 2015 a cutezat să-l atace.

De data asta înmormîntarea politică a lui Victor Ponta constă în crearea suspiciunii că el l-a denunțat pe Liviu Dragnea. PSD-iștii, orbiți de furii prostești, au căzut în capcană. În loc să atace noua Operațiune, ei s-au apucat să-l acuze pe Victor Ponta. Pe fondul unor mari greșeli ale fostul premier (s-a dus la UM Hotnews pentru a-l denunța în presă pe Liviu Dragnea!), diversiunea a prins. Victor Ponta are deja imaginea de delator la DNA. O imagine care-l face odios electoratului PSD și de disprețuit electoratului neutru. A fost o lovitură dată nu numai lui Victor Ponta, cerută și de bombănelile sale naționaliste (lesne de imaginat spaima americanilor că la București s-ar putea ivi un partid naționalist modern, care să vrea să-i scoată pe români din condiția de babuini), dar și PSD.

Campania dusă de PSD în chestiunea delațiunii din partea lui Victor Ponta a pus în plan secund acuzația că e o Operațiune a Binomului. Dacă nu era delațiunea lui Victor Ponta, DNA nu se punea în mișcare. Acest raționament dă credibilitate Operațiunii.