Schizofrenia este o afecţiune complexă a creierului, care aduce după sine o tulburare a echilibrului emoţiilor şi al gândirii. Schizofrenia este o boală cronică și necesită tratament pe toată durata vieţii. Datorită noilor medicamente, simptomele ei sunt ameliorate, permaiţând pacientului să aibă o viaţă productivă şi armonioasă.

Persoanele diagnosticate care beneficiază de tratament şi care sunt monitorizate nu reprezină un risc în societate. Cu toate acestea, sunt şi persoane care, deşi prezintă simptome specifice, nu sunt diagnosticate.

În general, simptome schizofreniei includ:

✔ credinţe care nu se bazează pe realitate (delir), cum ar fi credinţa pacientului că cineva îl urmăreşte sau vrea să-i facă rău;

✔ halucinaţii auditive sau vizuale (atunci când pacientul aude şi vede lucruri care nu există); cele mai frecvente sunt halucinaţiile auditive;

✔ vorbire incoerentă;

✔ neglijarea igienei personale;

✔ lipsa emoţiilor;

✔ emoţii nepotrivite contextului în care se găseşte pacientul;

✔ manifestări violente;

✔ comportament catatonic, adică stare de fixare a corpului în anumite poziţii şi prin conduită stereotipă şi stupoare mentală;

✔ o senzaţie persistentă că este urmărit;

✔ dificultăţi în menţinerea atenţiei;

✔ probleme în înţelegerea sensului unei informaţii;

✔ probleme de memorie;

✔ probleme de funcţionare la şcoală sau la serviciu;

✔ izolare socială;

✔ lipsa motivării în orice domeniu;

✔ neîndemânare, mişcări necoordonate;

✔ la unii pacienţi ideile suicidare şi comportamentul suicidar sunt foarte frecvente;

Debutează diferit, în funcție de sex

În literatură de specialitate sunt prezentate 5 subtipuri ale schizofreniei. Aceste fiind: paranoid, catatonic, dezorganizat, nediferenţiat şi rezidual. Fiecare subcategorie diferențiinduse prin simptome şi caracteristici diferite. După evaluare, pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, deşi este important de ştiut că nu toţi pacienţii se potrivesc unei categorii specifice. Schizofrenia afectează 1% din populaţie. Studiile arată că schizofrenia debutează diferit, la bărbaţi, simptomele apar în mod tipic în adolescenţă sau la tânărul adult în timp ce la femei, acestea apar după vârstă de 20 sau 30 de ani.

Factori care cresc riscul

Factori care par să crească riscul de dezvoltare sau declanşare a bolii sunt:

✔ istoric familial de schizofrenie;

✔ expunerea fătului la virusuri în viaţa intrauterină;

✔ malnutriţia mamei pe perioada sarcinii;

✔ stresul constant;

✔ utilizarea de droguri psihoactive în adolescență;

Diagnosticarea finală se face doar de către medicul psihiatru în urmă unei ample evaluări cu ar fi: anamneză pacientului şi a unui interviu cu membrii familiei, o examinare fizică, aplicarea unor teste specifice, şi nu în ultimul rând analizând evoluţia şi durata simptomelor.

Marginalizarea afectează negativ bolnavii

Odată diagnosticat cu o tulburare mintală, atât pacientul cât şi familia acestuia încep o luptă grea, atât cu boală cât şi cu discriminarea în societate, tulburarea devenind un stigmat pe care pacientul este nevoit să-l poarte toată viaţa. Schizofrenia este cea mai stigmatizată boală psihică, pacienţilor respingânduli-se integrarea în societate, iar acest aspect cântăreşte mult în evoluţia bolii. Este foarte important ca, pe lângă tratamentul medicamentos, pacienţii să beneficieze de consiliere psihologică pentru că starea lor poate fi mult îmbunătăţită. Este recomandată consilierea psihologică şi pentru membri familiilor sau aparţinătorilor celor care se confruntă cu o astfel de tulburare.