Departe de lumea dezlănţuită pe întreg întinsul României – fără absolut nicio legătură cu celebrul roman al lui Tho-mas Hardy – o echipă de teleaşti talentaţi creează un serial tv documentar de excepţie despre nişte oameni şi locuri, a căror existenţă pare a se scurge paralel cu aceea a majorităţii trăitorilor din această ţară.
Pe coamele şi în văile împădurite ale dealurilor înalte sau mai aproape de crestele falnice ale munţilor, unde accesul în zonele cele mai dificile se poate face doar călare sau pe jos, îşi petrec netulburaţi viaţa urmaşii unor oameni care au trăit liberi acolo de secole, români get-beget, în mici cătune ale căror gospodării sunt risipite la distanţe mari unele de altele, între pâlcuri rare de vegetaţie bogată. Destule foste gospodării putrezesc, fiind demult nelocuite.
Dacă aceşti oameni simpli, unii dintre ei fără o zi de şcoală, nu au fost mai deloc deranjaţi de racilele comunismului, în prezent nu par a fi atinşi defel nici de schimbarea radicală de regim, din urmă cu aproape trei decenii. Şi nici de toate vânzolelile continue din planul agitat al vieţii politice româneşti, mediatizate interminabil de majoritatea canalelor radio-tv de ştiri şi în pre-sa tipărită sau online. Dar nu sunt marcaţi nici de mass-media tabloidă, care, în goana sa dupa rating şi salarii, nu scapă nimic din tragediile care distrug vieţile unor persoane publice, turnând adevărate seriale zilnice pe seama nenorocirilor suportate de acestea şi familiile lor, pentru a satisface curiozităţile multor români.
Aceşti oameni viguroşi ai munţilor nu sunt marcaţi de ceea ce se-ntâmplă în afara habitatului lor, fiindcă ei sunt din naştere obişnuiţi să trăiască în condiţii aspre de viaţă, ca acum mai bine de o sută de ani. Aproape orice este nevoie într-o gospodărie, se produce, pe cât posibil, acolo.
Cea mai mare parte dintre ei nu beneficiază de curent electric şi, deci, nici de televiziune. Unii au radiouri portabile, dar bateriile se descarcă repede, iar magazinele săteşti se află la kilometri buni in vale. Pe deasupra, în iernile grele rămân complet izolaţi de restul lumii.
La ei nu ajunge niciodată vreun doctor sau un preot. Nu au nici cimitire, îngropându-şi morţii pe lângă case. De altfel, aici îşi duc zilele din urmă doar oameni aflaţi la vârsta senectuţii, fiindcă cei tineri şi în putere au părăsit de ceva vreme locurile, coborând în localităţile mari de jos sau au plecat în căutarea unei vieţi noi în ţări dezvoltate din Europa.
Nişte tineri orăşeni bine şcoliţi, poate IT-işti dispuşi să-şi schimbe viaţa, croind-o după principii ecologice, au preluat o gospodărie aflată în paragină şi prin eforturi proprii vor s-o refacă, modernizând-o tehnologic. Probabil prin furnizarea energiei electrice de către o baterie de panouri solare. Vor reuşi să obţină ceea ce şi-au propus? Posibil să aflăm mai multe din seriile următoare ale fascinantei emisiuni „Izolaţi în România”, produsă de TVR 1.
Recomandările noastre
