Marţi, 13 iunie 2017, seara, la emisiunea România 9, realizată de Ionuţ Cristache la TVR, şapte inşi ne-am bătut capul să dibuim dedesubturile Crizei din PSD, care e şi o criză politică majoră, constînd în presiunile exercitate asupra lui Sorin Grindeanu ca să demisioneze şi în refuzul premierului de a demisiona.

Cu excepţia lui Radu F. Alexandru, reprezentantul PNL, nici unul din studio nu eram adversari ai PSD.

Eram chiar jurnalişti care luaseră atitudine faţă de TeFeL-ism şi care polemizaseră cu Divizia Presă a Statului Paralel.

Dar nu numai atît.

Colegi de studio îmi erau jurnalişti din presa activă, cu acces la culisele vieţii politice.

Nici unul dintre ei nu mi-a putut spune nici în emisiune, nici după, off the record, temeiurile ascunse ale Războiului declanşat de PSD împotriva propriului Guvern, fapt unic în postdecembrism.

Dezbaterea noastră detectivistică, în care s-a implicat redactorul de la Ştiri acreditat pe lîngă PSD, a avut drept punct de plecare o realitate indiscutabilă:

Guvernul Sorin Grindeanu a fost propus şi impus de Liviu Dragnea.

Înainte de învestire, Liviu Dragnea n-a obosit să ne avertizeze într-una că e vorba de un Guvern al Lui.

Începînd cu competenţa şi terminînd cu programul de Guvernare.

Pe 3 ianuarie 2017, preşedintele PSD declara:

„Mi-am asumat şi îmi asum întreaga răspundere pentru echipa guvernamentală.”

În alte intervenţii publice, Liviu Dragnea s-a străduit să prezinte Guvernul Sorin Grindeanu în frunte cu Sorin Grindeanu ca un simplu executant al indicaţiilor sale date sub pretextul Programului de Guvernare.

Preşedintele PSD anunţa că va urmări activitatea fiecărui ministru în parte cu maximă atenţie şi că la primul semn de ieşire din Programul de guvernare, ba chiar din foaia de parcurs care e Programul de Guvernare, va reacţiona prompt.

Fireşte, era o premieră nu numai în plan istoric, dar şi în plan psihologic imaginea propusă de Liviu Dragnea Guvernului Sorin Grindeanu:

23 de oameni, fiecare cu personalitatea sa, cu viaţa sa, mai mult sau mai puţin complexă, urmau să funcţioneze în viziunea lui Liviu Dragnea ca rotiţele unui dispozitiv mecanic al cărui buton se afla sub deştul unui om. Spun o premieră, nu numai istorică dar şi psihologică, întrucît oamenii, fiinţe vii fiind, nu se pot comporta ca nişte mecanisme.

Pînă şi un pisoi, aflat în afara ipostazei de ministru, te zgîrîie dacă-l tragi de coadă.

Dacă ar fi o jucărie, n-ar reacţiona la gestul tău.

Din punct de vedere al unei Guvernări, imaginea propusă şi impusă de Liviu Dragnea era o aberaţie.

În exerciţiul Guvernării, atît premierul, cît şi miniştrii se văd confruntaţi cu necesitatea de a lua decizii pe loc.

Liviu Dragnea propunea şi impunea un întreg Guvern, în frunte cu premierul, care era obligat să-l sune pe el, Liviu Dragnea, şi să-l consulte şi cînd voiau să meargă la WC.

Cum să se şteargă la fund? Începînd cu dreapta sau cu stînga?

Pentru a întări imaginea publică de mecanism aflat la discreţia unui deşt, Liviu Dragnea s-a dedat, după învestirea Guvernului, şi la alte numeroase demonstraţii de autoritate absolută:

A mers cu Sorin Grindeanu pentru a-l instala, în Palatul Victoria, a cerut public unor miniştri, sărind peste premier, să-i îndeplinescă anumite exigenţe, a apărut în emisiuni de casă la televiziuni de casă, în interviuri de casă, pentru a-i judeca în direct pe miniştri.

Timp de cinci luni, cît a activat Guvernul Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea n-a avut în public nici măcar bombăneli faţă de premier şi faţă de Guvern.

Desigur, Guvernul e supus Parlamentului şi, într-un fel, PSD.

Normal ar fi să scriem că timp de cinci luni majoritatea parlamentară n-a avut nici o intervenţie de la tribuna Parlamentului prin care să critice Guvernul, iar PSD, prin organismele sale colective de conducere, n-a avut nici o observaţie în legătură cu premierul şi cu Guvernul.

Cum însă, la ora actuală, ţara se confundă cu PSD şi PSD cu Liviu Dragnea, nu greşim scriind de conflictul Liviu Dragnea – Guvern şi nu de conflictul România – Guvern sau PSD – Guvern.

Culmea e că, excepţie făcînd cîteva site-uri TeFeListe, nici presa n-a atacat Guvernul Sorin Grindeanu.

Excepţie făcînd Ordonanţa 13, şi ea impusă de Liviu Dragnea, Guvernul Sorin Grindeanu n-a provocat nici o criză socială, economică sau politică.

Mai mult liderii PSD s-au lăudat cu performanţele economice ale Guvernului Sorin Grindeanu.

Nu mai departe pe 19 mai 2017, cu nici o lună în urmă, aşadar, Liviu Dragnea declara:

„Mă mulţumesc toate ministerele şi ca cetăţean, şi ca preşedinte de partid, şi ca preşedinte al Camerei Deputaţilor.”

Şi deodată, de vreo săptămînă şi ceva, toată presa a fost invadată de ştiri despre nemulţumirea lui Liviu Dragnea faţă de Sorin Grindeanu.

Concomitent, liderii PSD din camarila lui Liviu Dragnea – Gabriela Firea, Nicolae Bădălău – au început să atace Guvernul şi pe premier.

La interviurile şi în declaraţiile date în această perioadă, Liviu Dragnea a scăldat-o.

Absenţa unei dezminţiri ferme a conflictului, adăugată unor bombăneli ambigue, a fost însă semnul că el e nemulţumit de Sorin Grindeanu şi că el vrea să-l dea jos pe premierul instalat tot de el în urmă cu şase luni.

Pentru a ne făuri o imagine a absurdităţii, să reamintesc că în aceste şase luni, Sorin Grindeanu n-a dat nici un semn că se abate de la politica partidului, nici măcar un semn c-ar fi în ceartă cu Liviu Dragnea.

Abia cînd teza execuţiei sale politice a devenit axiomă, Sorin Grindeanu a dat semn că ştie despre ce-i vorba.

Dar şi în aceste condiţii, el n-a ieşit la atac, n-a zis nimic rău despre Liviu Dragnea.

E normal în aceste condiţii ca noi cei din emisiune să ne întrebăm:

Ce l-a apucat pe Liviu Dragnea pentru a purcede la o asemenea Operaţiune spectaculoasă precum dărîmarea de către PSD a propriului Guvern?

Strădaniile de a afla un minim temei ascuns au dat greş.

Să admitem că ar exista temeiuri ascunse, ştiute doar de Liviu Dragnea, ale deciziei sale de a declanşa campania de răsturnare a Guvernului.

În acest caz, minimele reguli democratice, minimele cerinţe ţinînd de minimul respect pentru opinia publică pretind să cauţi şi să găseşti o explicaţie amplă, convingătoare, fie și de ochii lumii, a acţiunii tale de provocare a unei crize politice majore.

Nu de alta, dar răsturnarea Guvernului nu e o afacere privată a lui Liviu Dragnea, pentru care el nu trebuie să explice.

Pînă şi un divorţ de soţie cere o minimă justificare în faţa celor din bloc şi a amicilor, d-apoi o acţiune precum provocarea unei Crize politice.

Oricît ne-am strădui, nu vom găsi în veci o minimă explicaţie raţională, măcar de ochii lumii, a Războiului angajat împotriva Guvernului.

S-a invocat zilele acestea, în analiza crizei politice, momentul decembrie 1999, cînd Emil Constantinescu a declanşat Operaţiunea de schimbare a lui Radu Vasile.

Nimeni nu şi-a amintit însă că, spre deosebire de Liviu Dragnea, Emil Constantinescu a oferit românilor o explicaţie largă, amănunţită a temeiurilor pentru care socoteşte că Guvernul trebuie schimbat.

Într-un Mesaj adresat românilor pe 12 decembrie 1999, cu prilejul deciziei UE de a invita România la negocierile de aderare, Emil Constantinescu a ţinut să  semnaleze nevoia unei schimbări radicale în activitatea Guvernului ca urmare a faptului că „începînd de mîine vom păşi într-o nouă etapă a istoriei noastre”:

„Miniştrii şi ministerele şi-au îndeplinit în general obligaţiile, nu se poate spune că nu au existat specialişti sau că aceştia nu au vrut să lucreze; ceea ce a lipsit, şi nu poate continua aşa, este coordonarea acestor eforturi. A lipsit o bună organizare. Guvernul trebuie să fie condus şi coordonat astfel încît programele să fie îndeplinite etapă cu etapă, promisiunile care se fac să fie asumate cu seriozitate şi respectate cu consecvenţă. Seriozitatea, coerenţa şi responsabilitatea sunt indispensabile unei etape atît de complexe ca aceea în care am intrat.” Nimic din toate acestea în cazul Crizei politice declanşate de Liviu Dragnea.

N-avea Liviu Dragnea nişte vorbe la îndemînă ca să se justifice măcar de ochii lumii?

Fireşte că avea.

De ce n-a catadicsit să-şi justifice Războiul pentru răsturnarea Guvernului?

Răspunsul e simplu.

Liviu Dragnea vrut să arate poporului român că Guvernul e pentru el ca iobagii de pe vremuri pentru boier.

Face ce vrea cu el.

Noul Guvern va fi trece astfel drept un Guvern şi mai supus lui Liviu Dragnea.

Atît de supus încît practic nu vom avea nici premier, nici miniştri, nici secretari de stat.

Îl vom avea pe Liviu Dragnea.

În toate cele ce sînt.

Ca Partidul de pe vremuri.