Franţa şi Belgia sunt legate prin teroare şi sânge. Tot din Belgia, potrivit anchetatorilor francezi, a pornit şi de data aceasta planul pentru atentatul care a lovit Parisul. Oroarea de pe Champs Elysées, are de fapt un vinovat, deocamdată Abu Yusuf al-Baljiki (belgianul). Numele său a fost făcut cunoscut de site-ul de informaţii şi propagandă cu care ISIS a revendicat atentatul şi care l-a calificat pe presupusul atentator ca pe un soldat al Califatului.

Pista de urmat

Este aceea a autostrăzii terorii care leagă Belgia de Franţa. Două ţări vecine care au devenit un câmp de bătălie unic pentru fundamentalismul islamic. La Paris, atentatorul ar fi putut ajunge şi cu un simplu tren de mare viteză care leagă Bruxellesul de Franţa într-o oră şi un sfert. Un tren deja demult pus sub acuzare fiindcă este lipsit de controale de siguranţă şi care în 2016 a fost acuzat de a fi un fel de ''porto franco'' pentru toţi cei care vor să treacă dintr-o ţară în alta fără să fie identificaţi. După atentatele de la Paris ar fi trebuit să capete mai multă siguranţă şi totuşi, după câteva luni, au revenit la loc aceleaşi lacune ale sistemului, care au pricinuit motive de scandal.

Se ştia însă şi se ştie în mod sigur că adevăratul leagăn al jihadismului european se găseşte în Belgia. O ţară care a fost victima unor atentate, dar care în acelaşi timp lasă să trăiască pe teritoriul său celule teroriste fără a demonstra voinţa de a le eradica definitiv. O ţară unde unde există adevărate enclave ale integralismului islamic şi unde nu-ţi dai exact seama unde te afli, dacă în Europa sau într-o ţară din Orientul Mijlociu.

Bruxelles, celula terorismului

În Belgia, potrivit Panorama, trăieşte şi operează celula-mamă a terorismului islamic în Europa. Mintea de unde pleacă planuri pentru atentate în orice parte a continentului şi în mod special de unde au plecat atentatorii spre Franţa. La fel a fost la atacul asupra Hyper Kasher din Paris, când s-a descoperit că asasinul cumpărase armele dintr-un magazin din Charleroi, puţin mai la sud de Bruxelles, la câţiva km. de Franţa.

Acelaşi lucru s-a petrecut la dramaticul eveniment de la Bataclan din Paris, unde şi-au pierdut viaţa sute de persoane. Atentatorii pregătiseră totul în Belgia, exact la Molenbeek, suburbie a Bruxellesului.

Aceeaşi suburbie unde a fost prins Abdeslam, unul din capii celulei belgiene şi unul dintre inspiratorii şi asasinii atentatului din noiembrie de la Paris. Şi tot cu acea ocazie a fost folosită porecla al-Baljiki (belgianul), pentru a indica numele de bătălie lui Abdelhamid Abaaoud, alt terorist din acţiunea de la Bataclan.

Cu toate acestea şi cu toate atentatele care au lovit Belgia, Bruxellesul şi liniile sale de metrou, ţara pare însă că nu reuşeşte să se impună în faţa acestui fenomen. Mulţi numesc asta ''pântecele moale al Europei''. Fiindcă de aici se nasc aproape toate planurile terorismului islamic în Europa şi totuşi se pare că nimeni nu este în stare să blocheze acest fenomen. Aceasta cu toate eforturile forţelor de securitate belgiene, care au întreprins de ceva timp acţiuni care ar trebui să fie totuşi mai incisive pentru a elimina problema. Dar nu e suficient. Cu toate eforturile de un an şi jumătate, suburbiile Bruxellesului continuă să fie patria celulelor jihadiste. . Potrivit unor indiscreţii care s-au strecurat cu câteva zile înainte de atentatele de anul trecut, când a fost lovit Parisul, poliţia belgiană anchetase mai mult de 20.000 de persoane la Molenbeek, practic 1/4 din populaţie. Nu mai puţin de 52 de asociaţii au avut de a face cu activităţi teroriste şi cel puţin 100 legate de criminalitatea organizată. 70 de oameni periculoşi au fost deja semnalaţi de poliţia belgiană, iar cel puţin 45  umblă liberi prin ţară. Ceilalţi se împărţeau în foreign fighters in Siria şi Iraq, iar unii  zac în închisorile belgiene.

Clopoţele de alarmă care însă nu s-au dovedit prea sonore pentru a trezi o mai mare conştientizare a Belgiei despre dinamica terorismului care strangulează teritoriul belgian şi cu aceasta toată Europa. Radicalizarea Belgiei este la urma urmei o problemă care trebuie să ne intereseze pe noi toţi.

Acum, mulţi arată cu degetul spre interesele care au legat dintotdeauna Belgia de monarhiile Golfului şi spre acordurile pentru oblăduirea Islamului radical în fiecare părticică culturală a ţării. Şi asta în schimbul petrolului.

Între timp, populaţia musulmană practicantă a întrecut numărul celei catolice în ultimii ani şi acesta este un prim semnal de unde se poate pleca pentru a înţelege facilităţile de penetrare într-o ţară fără niciun filtru al rădăcinilor şi tradiţiilor.

Ani de zile Molenbek fusese definit un splendid laborator multicultural de către guvernele socialiste: acum a devenit un laborator al jihadului şi consecinţele le plătesc toţi europenii. E suficient să se plece de la aceste teme pentru a înţelege că problema este mult mai gravă decât o simplă realitate criminală.