Ofensiva mediatică împotriva lui Donald Trump a început în ziua în care el și-a lansat candidatura și continuă și azi. CNN, fratele din altă lume al Antenei 3, l-a demonizat, l-a atacat cu toate vocile studiourilor sale, l-a supus unor analize complicate și nu s-a lăsat până nu l-a făcut Președintele Americii.
După doi ani de campanii debalansate și pline de ură, în ultima lună, până și apetitul lor a obosit. Instinctul lui Trump a mirosit sensibilitatea adversarului și a lovit năprasnic.
Tomahawkurile americane spulberau o bază militară din Siria și proiectau peste lume imaginea unui alt Trump, un președinte care și-a aruncat de pe umeri ironiile și glumele deochiate și a trecut la război. Amplasat strategic în capul mesei de control din sala de război, cu strategii politici și militari lîngă el, Trump le spunea tuturor „sunt în rol”, spre deosebire de Obama pe care îl vedem așezat cuminte, aproape băgat sub masă, între comandantul militar al operațiunilor și vicepreședintele său.
Trump a arătat lumii ce înseamnă un risc asimetric și o ripostă disproporționată, chiar dacă, de această dată, arsenalul lui a fost pus, însă, în slujba recâștigării păcii. Atacul din Siria a beneficiat de o bună acoperire mediatică și l-a proiectat pe Trump ca unicul lider mondial al momentului, capabil să facă ce vrea, când vrea și unde vrea, chiar și atunci când îl are invitat, în sufragerie, pe cel mai bun prieten al victimei. Desigur, criticii săi nu au uitat să-i amintească mesajele dure pe care el le lansa către Obama când fosta administrație ataca regimul Assad. Imediat au apărut comentatori importanți care s-au întrebat acuzator dacă „Trump nu se apără, astfel, împotriva acuzațiilor de apropiere cu Rusia?”.
Rețele de socializare au fost invadate de ironii și unii nu s-au ferit să spună că echipa lui Trump este un „primul country club al republicanilor din care lipsește doar un bufet de salate.” Mai mulți au pus în discuție seriozitatea președintelui care a lansat un atacat asupra altei țări, dar a plecat la reședința de vacanță de la Mar a Lago.
Alții, pe bună dreptate, au fost contrariați de prezența în sala de război a lui Jared Kushner, ginerele președintelui, dar și a lui Steve Bannon și Steven Miller ale căror atribuții sunt exclusiv politice. Dar cred că piesa de rezistență a fotografiei a scăpat analizelor. Prezența Secretarilor de Stat pentru Comerț, cel al Trezoreriei și directorul Consiliului Economic Național sunt indiciile unui altfel de lovituri pe care o pregătește administrația Trump, iar atacul din Siria este doar o dimensiune a acestui arsenal. Pe 21 ianuarie 2017, proaspătul președinte al SUA vizita sediul CIA și ținea un discurs de curtoazie. Printre altele, el a spus atunci „that we may invade Iraq again in order to take their oil” și s-a arătat indignat de faptul că SUA nu au preluat câmpurile de petrol ale Irakului, la ultima invazie. La final nu a uitat să puncteze: „dar s-ar putea să mai avem o șansă.” Vreau să cred că SUA nu se pregătesc de un război în Siria, dar nu putea trece prea ușor peste aceste realități ale momentului pigmentate și de elementele de discurs ale președintelui american. În tot acest context, războiul mediatic contra lui Trump luase o pauză. De acum, mastodonții mediatici ai Americii sunt obligați să iasă din discurscul comic în legătură cu Trump și să-i recunoască puterea.
Probabil, ca o dovadă de slăbiciune și surprinsă de această nouă față a lui Trump, massmedia americană va redeveni, la fel de agresivă. Dar până la următoarea campanie contra lui, Trump le-a arătat tuturor că cel care stă în capul mesei este șeful.
Recomandările noastre
