După publicarea primului episod din Noi sîntem statul! i-am trimis lui Dan Andronic un e-mail în care-l felicitam pentru investigația de tip Seymour Hersh, despre abuzurile CIA, în urma căruia a apărut în New York Times din 22 decembrie 1974 articolul care a zguduit Agenția.

 Desigur, Presa noastră de azi nu e precum cea americană, şi nu pentru că i-ar lipsi curajul de a merge pînă la capăt cu investigaţiile, ci pentru că orice material în genul celor semnate de marii ziarişti americani rămîne fără efect în plan real dacă nu e rodul unei puneri la cale. Chiar dacă influenţa serialului semnat de Dan Andronic e minimă în România faţă de cea a unor astfel de dezvăluiri în presa americană, totuşi, postura lui de model de presă de investigaţie pentru tinerii jurnalişti, tentaţi de publicistica de tip copy paste nu poate fi negată. Ce vrea să demonstreze serialul?

Că în timpul regimului Traian Băsescu în România zisă şi democratică s-a creat o frăţie banditească între generali, procurori, judecători, politicieni şi jurnalişti care, la un moment dat, au ajuns să se creadă şi nu întru totul fals că ei sînt Statul.

O putem fixa drept un fel de Juntă care a condus și conduce din umbră România, în timp ce la lumină au loc alegeri parlamentare și prezidențiale, ședințe de Guvern și de Parlament, campanii de presă și manifestări de stradă de tipul celor angajate de sovietele de muncitori, soldați și țărani, inițiate de bolșevici între februarie – octombrie 1917 ca forțe paralele la Dumă, în care Lenin nu avea nici o influență.

Dezvăluirile lui Dan Andronic se înscriu sub semnul unui proces spectaculos de după încheierea mandatului lui Traian Băsescu, unic în felul său în istoria democraţiei din România:

Demontarea unui Sistem din interior la scurt timp după încheierea unui regim. La acest Proces au contribuit confesiunile Elenei Udrea, cea care a dat tonul, apariţiile tv ale Alinei Bica, serialul lui Sebastian Ghiţă.

Scris la rece, fără emoţii, în stil american, serialul e pentru Istoricul clipei care e jurnalistul, dar şi pentru Istoricul propriu zis, un document peste care nu poate trece nici o iscodire a uneia dintre cele mai interesante perioade din postdembrism, lesne de definit drept Epoca Băsescu prin întindere şi prefaceri: Cei zece ani de mandat al actualului preşedinte al PMP.

Serialul se ocupă de reuniunile de socializare ale celor care se pretindeau a fi Statul: meciuri de tenis, petreceri cu prilejul unor zile de naștere. Din cînd în cînd, părăsind relatarea de investigator, Dan Andronic îşi permite unele consideraţii despre rolul acestor formule de destindere în dinamica faptelor şi evenimentelor din ultimii 12 ani. El ne atrage atenţia că Ziua lui Florian Coldea, principalul motiv pentru reuniunile la partide de tenis, urmate de o petrecere de tip nomenklaturist, era un moment în care se întîlneau foştii, prezenţii şi viitorii penali.

Pe site-ul inPolitics.ro, Bogdan Iacob s-a arătat curios față de o scenă descrisă de Dan Andronic cu răceală de jurnalist, deşi un scriitor comic ar fi tresărit la hazul involuntar al momentului: „Ziua lui Coldea. K2. Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, avea mîna în ghips. Canapeaua din stînga, cum treci de holul de intrare, în sala principală. Acolo au stat cîteva zeci de minute Liviu Dragnea şi şefa DNA. Din cînd în cînd el îi atingea ghipsul.

Ne mutăm în sala principală. Acolo se afla şi Sebastian Ghiţă. Tocmai dăduse un interviu la EvZ. Kovesi, ghidușă sau supărată, îl ameninţă pe deputatul PSD cu mîna în ghips.”

Bogdan Iacob s-a documentat şi a descoperit că scena a avut loc pe 21 septembrie 2014: „Respectiva zi se plasa cam la o săptămînă şi jumătate de la începerea campaniei prezidenţiale, cu marii favoriţi Victor Ponta şi Klaus Iohannis.

La acea vreme, Liviu Dragnea era şeful campaniei lui Victor Ponta.”

La alegerile prezidenţiale, candidatul lui Liviu Dragnea a pierdut la scor. Să fie chiar o întîmplare ?

Mai ales că după eşecul de proporţii (să pierzi la scor în al doilea tur, după ce în primul ai obţinut mai mult cu 10% decît adversarul şi să pierzi printr-o diversiune la care Victor Ponta a contribuit masiv presupune responsabilitatea în primul rînd a lui Liviu Dragnea), şeful de campanie n-a suflat un cuvînt despre cauzele dezastrului. Cum n-a suflat un cuvînt nici despre bătălia dusă de el pentru a-l face pe ezitantul Victor Ponta să candideze, ştiind că indiferent de rezultat, el, Liviu Dragnea va fi preşedintele PSD. Ziua lui Florian Coldea nu era singurul prilej de socializare a membrilor Juntei Noi suntem statul!

Pe cristoiublog.ro de sîmbătă, 10 septembrie 2016, publicam sub titlul Codruţa Kovesi şi-a executat pe mai toţi foştii colegi din instituţiile de forţă. Au mai rămas cîţiva în picioare. Cine va urma? un comentariu la o fotografie de grup făcută în noiembrie 2014 după o reuniune a principalilor şefi ai instituţiilor de forţă şi înaintea petrecerii de rigoare, din care reiau acum un fragment pe care serialul lui Dan Andronic îl pune într-o lumină aparte:

„Era acum doi ani.

Cum arată poza de tablou azi, 10 septembrie 2016? (…)

1. Toţi au fost lichidaţi politic de DNA, după scenariul Se anunţă punerea sub acuzare, demnitarul îşi dă demisia sau e forţat să-şi dea demisia.

2. Toţi sunt acuzaţi de acelaşi lucru: Abuz în serviciu.

3. Toţi au rămas pe drumuri, se confruntă cu probleme materiale (le-a fost pus sechestru), sunt tîrîţi prin anchete şi mai ales au fost terfeliţi la comandă de Divizia Presă a DNA.

4. Singura care nu numai că a căzut, dar a devenit cea mai puternică femeie din România, cîntată mai ceva ca Elena Ceauşescu, e Codruţa Kovesi. 5. Toţi foştii colegi de instituţii de forţă, cei cu care Codruţa Kovesi lucra şi petrecea ca la Braşov, au fost măcelăriţi de Codruţa Kovesi.”

La vremea respectivă atrăgeam atenţia asupra relaţiilor de şacali dintre cei care participau la destinderile prilejuite de Zilele de naştere ale lui Florian Coldea, dar şi ale lui Gabriel Oprea, de reuniunile de lucru (tot pe cristoiublog. ro, judecînd Dosarul DIPI, am arătat că la sindrofiile organizate de DIPI se înfigea să se destindă şi Codruţa Kovesi). Deşi uniţi în lucrăturile puse la cale pentru a-şi asigura puterea în Stat, membrii Găştii se lucrau între ei. Din acest punct de vedere, ei nu difereau prea tare de membrii CPEx-ului lui Nicolae Ceauşescu. Asemenea acestora, membrii Juntei Noi sîntem statul ! se întîlneau la partide de tenis, urmate de o gustărică, uneori de un chefuleţ, puneau la cale pe cine să scoată din joc şi pe cine să aducă în Cercul lor restrîns, dar cînd era vorba de interese proprii se arătau crunţi unul faţă de celălalt. Că membrii Juntei n-au tată, n-au mamă, ne-o spune lipsa de reacţie a Codruţei Kovesi la mazilirea lui Florian Coldea. Pentru Codruţa Kovesi, aterizată în 2006 la şefia Parchetului general într-un Bucureşti căreia nu-i ştia nici principalele bulevarde, Florian Coldea a fost Mentorul, Ghidul Suprem, Tatăl.

Cînd a picat, fiica n-a zis nici pîs. Serialul lui Dan Andronic a fost mustrat, cînd n-a fost atacat, pentru că el ar încerca să-l albească pe Traian Băsescu prezentîndu-l ca pe un Stăpîn căruia îi scăpau ce făceau slugile cînd el nu le vedea.

Susţinătorii din presă ai acestei teze sînt însă inşi orbiţi de ura faţă de Traian Băsescu.

Din ură sau şi din prostie ei încearcă să ne convingă că Traian Băsescu era Stăpînul absolut al Sistemului, că nimic nu se întîmpla fără ca el să ştie. Prin urmare, orice tentativă de a dezvălui că Sistemul funcţiona şi fără Traian Băsescu e pusă la colţ ca fiind o tentativă de a-l absolvi pe Traian Băsescu de abuzurile Sistemului.

Eu nu cred însă că Traian Băsescu putea controla totul.

Istoria ne arată că nici dictatorii nu reuşesc să controleze totul.

Memoriile lui Constantin Pantazi, ministru de Război în Guvernul Mareşalului Antonescu, publicate la Publiferom în 1999 sub titlul Cu Mareşalul pînă la moarte, surprind un aspect din vizita Conducătorului în Basarabia eliberată: „Fiecare post de jandarmi, fiecare poliţie, toate judecătoriile, tribunalele, primăriile, bisericile, prefecturile, spitalele şi peste tot în amănunt, oprindu-se şi controlînd lucrul fiecărui şef de birou şi notar, preceptor, agenta fiscal etc. Prin dări de seamă publicate în jurnale lăuda pe cei pe care i-a găsit bine şi era foarte aspru cu cei găsiţi în neregulă, indiferent de consideraţiuni de persoană şi de situaţia acesteia.”

Şi cu toate acestea documentele arată că sub Mareşal mulţi îşi rezolvau afacerile – de la Veturia Goga pînă la Mihai Antonescu.

Nu e de mirare că Ion Antonescu s-a dus la Palatul Regal în după-amiaza de 23 august 1944 fără a bănui o clipă că va fi închis în fişet, deşi Hitler îl avertizase că Regele complota.

Sînt sigur din acest punct de vedere că, la fel cum se întîmplă acum cu Klaus Iohannis, Sistemul îi rezolva lui Traian Băsescu dorinţele. Da, dar după ce le rezolva pe cele ale Preşedintelui, şi le rezolva şi pe ale sale. De fapt, Sistemul s-a făurit şi s-a consolidat tocmai în procesul de îndeplinire a dorinţelor preşedintelui. Aceste dorinţe presupuneau cooperarea între instituţiile de forţă. Şefii acestor instituţii s-au cunoscut astfel şi s-au împrietenit şi au trecut apoi la schimburi reciproc avantajoase. Florian Coldea a servit-o pe Codruţa Kovesi oferindu-i-o pe tavă pe Alina Bica.

Codruţa Kovesi l-a scăpat de Daniel Dragomir.

Sistemul nu înseamnă relaţii între instituţii, ci relaţii între oamenii din instituţii.

De aceea e atît de puternic și va rămîne mai departe puternic, într-o țară în care democrația e o fațadă pentru adevărata realitate: Dictatura Juntei.