Lipsa de realism la Comisia Juncker: mai bine controlăm pierderile - înainte, ne integrăm împreună, dar fără să stricăm ce avem | PULSUL PLANETEI

Comisia Europeană a lui Jean Claude Juncker a publicat cele cinci scenarii alternative pentru viitorul Europei. Șocant prin decupajul propus, materialul cuprins în Carta Albă trădează constructul de birou, care nu ține cont de realitatea de pe teren și care, ca în cazul ucenicului vrăjitor, din dorința de a dirija evoluția într-o direcție, amenință să arunce Uniunea Europeană în haos și să o destrame definitiv.

Cum construcția logică e făcută să împingă concluziile spre scenariul numărul trei, adică Europa cu două viteze, în care miezul european privilegiat merge înainte cât poate, fără să mai fie blocat de restul membrilor mai întîrziați, mai puțin doritori sau mai puțin doriți, proiectul ignoră, de fapt, problemele principale care au dus la lipsa de credibilitate, excesul de birocrație și capacitatea redusă de eficacitate în decizie.

Însăși premiza de la care pleacă Juncker și Comisia, ba chiar și comanditarii politici care au propus Carta Albă, este greșită. Astfel, viitorul Europei este legat de Brexit, în mod incorect. Narațiunea pe care o propune Comisia este aceea că problema UE era blocajul integrării mai rapide și mai profunde din cauza Marii Britanii care era partenerul blocant al UE și, pe cale de consecință, de mâine când acesta va pleca, nimeni nu mai oprește mersul rapid și imediat spre integrare europeană mai aprofundată și mai extinsă. Însă prezumția din spatele întregului eșafodaj exclude sau ignoră a priori faptul că Europa e bântuită de neîncredere, naționalisme, populisme și euroscepticism în chiar miezul statelor fondatoare. Deci inamicul nu e Perfidul Albion care se retrage, cât se află în cetate, în fiecare din statele UE. Și nu Marea Britanie a respins Constituția Europeană, punctul de cotitură al proiectului european, ci Olanda și Franța.

În fapt, propunerile Juncker nu fac niciuna să relanseze proiectul european, să reenergizeze și să insufle încredere și atractivitate proiectelor. Însăși atmosfera de plictis și blazare din Parlamentul European la citirea documentului, relevă eșecul proiectului care era o însăilare de vorbe fără conținut, fără substanță, fără spirit, imposibil să mai ridice din nemișcare pe careva. Poate și pentru că anunțul retragerii de la un nou mandat de președinte al Comisiei este o primă semi-recunoaștere a faptului că Europa viitorului trebuia relansată de cineva mult mai tânăr, care să înțeleagă prezentul și transformările din UE și că Brexitul a fost un eșec al lui Cameron care a plecat, dar și un eșec al lui Juncker, care a rămas, neasumânduși rezultatul părăsirii UE de către Marea Britanie.

Revoltă în Parlamentul European în cazul Călin Georgescu. Decizie fără precedent

Fostul director SRI Eduard Hellvig a intrat în PNL

Scenariile Juncker consideră că dispariția UE este imposibilă atât timp cât există avantajele Pieței Comune. Chiar dacă la nivel politic sau de securitate lucrurile se complică, toate statele vor dori să mențină Piața Comună. Ei bine, se pare că și această premiză e falsă și o dovedește Marea Britanie, în stare să renunțe și la piața comună dacă ea vine la pachet cu cele patru libertăți, pe care pe unele le respinge precum e cazul cu libera circulație a persoanelor și forței de muncă.

O altă presupunere a sistemului Juncker este că scenariul trei al Europei cu două viteze poate salva pe cei ce merg înainte cu integrarea, ceilalți să nu-i încurce și, eventual, în timp, vor fi și ei tractați, pe baza pieței comune. După noi este o greșeală deoarece Europa cu două viteze nu duce doar la prăbușirea celor lăsați în spate, ci și a celor care pleacă singuri înainte. Ne scufundăm cu toții într-o prăbușire a proiectului european, nu se salvează doar cei care fug într-o insulă europeană. Asta deoarece la baza UE stă un pachet de valori comune pe care le trădăm sau nu, dar nu le putem încălca doar puțin, pe alocuri, când e vorba doar de unii dintre membri.

În fine, cred că marea eroare a abordării Juncker este neînțelegerea faptului că nu suntem în postura de a mai vinde aceeași idee devenită neatractivă prin modul de aplicare după 30 de ani și că în lipsa unei viziuni cu adevărat novatoare, formula potrivită este aceea de a păstra cât mai putem din ideea europeană. În lipsa unei formule de reenergizare, suntem în postura de a face damage control, e bine să mergem înainte și să ne integrăm împreună, în 27 și cu cei din afară care mai doresc, dar fără să stricăm ceea ce avem deja sau renunțând la cât mai puține lucruri dintre cele pe care leam câștigat deja cu greu.